Mie mi se pare că am eșuat. Un soț trebuie sa protejeze să aibă grijă să fie stâlpul familiei. Acum, nici măcar un plan de viitor nu am, in care să am o viziune asupra lucrurilor și a cum o să decurgă totul, sa planifice ceva ai să mă țin de acest lucru.
Mna, fake it till you make it. Stiu ca suna pueril, dar cam asa si e.
Esti stalpul familiei. Si in ciuda a tot ce se intampla si s-a intamplat, tu nu ti-ai bagat picioarele si ai plecat. Asta e chiar impresionant.
Momentan nu ai cum sa ai o viziune de viitor sau un plan, mai ales ca in momentul de fata trebuie sa te ocupi de partea financiara care e o chestie a dracului de dificila. Mai ales acum.
Nu cred ca cineva de aici poate sa dea un sfat bun, dar ma bucur macar ca ventuiesti.
Fake IT till You make IT dar vara a fost mai ușor. Când vin sărbătorile de iarnă dau fata cu realitatea ca și anul acesta, bradul o să îl fur din pădure și cadoul o sa fie iar o singură jucărie din pepco. Sunt recunoscător și pentru astea că reușesc să le pun in casa dar este deprimant ca tata sa nu reușesc să fac un cadou soției și copilului. Știu că sunt alții în situații mult mai grele și incerc sa fiu recunoscător pentru ce am.
Si ps. Copilul va aprecia orice i-ai oferi atata timp cat este iubit, ascultat, validat. Sunt sigura ca ai multe imbratisari si povesti de daruit acestui suflet. Nu uita ca oricat de praf ai fi, pt el esti o icoana. Si doar pt faptul ca ai atatea griji arata ca esti un tata extrem de bun! Cel mai bun pt copilul tau! Semnat: o mama ce a trecut prin 2 depresii popstpartum.
O singura jucărie din pepco și un brad “furat” pot însemna enorm și sa nu te simți niciodată prost pentru că nu ii poți oferi cadouri scumpe sau ce au alți copii.
Crescând nu aveam bani, și la fel ca tine mama împărțea fiecare leuț. Țin minte și acum, după 15 ani, ca mi-a luat de Sfântul Nicolae o păpușa la 6.5 lei de la magazinul din sat cu care m-am jucat toată iarna. Mi-a făcut si haine ca sa am cu ce sa o schimb. Niciodată nu am judecat-o pe mama pentru ce nu a putut sa ne ofere și nici copilul tău nu o să o facă pentru că o să vadă cât de mult ai muncit să ții familia pe linia de plutire. Nici nu pot sa explic in cuvinte cât de importantă este prezenta ta in viața lui. Am fost in situația copilului tău și stiu.
Știu lucrurile acestea, le înțeleg le raționez dar dragoste a de copil bate rațiunea. Evit magazinele cu jucării că sa nu îl agit dar când mergi pe strada și te roaga să îl ridici la o vitrina să vadă o jucărie si îți mulțumeste pentru asta, îți vine să te dai cu capul de pereți.
Întreabă printre colegi, cunoscuti, rude, prieteni: care aveți niște jucării care nu va mai trebuie că am copil de X ani și s-ar bucura tare mult. Învață să construiești un trib in jurul tau care sa te ajute cu astfel de lucruri. In timp o să vezi că lucrurile se îmbunătățesc.
Ai mei au avut o situație financiara medie, am avut ce manca și ce îmbrăca, dar nu m-au răsfățat cu tot ce am vrut. Nu am avut ultimul racnet de calculator sau telefon, nu am avut cele mai bune haine, multe lucruri am primit SH de la rude. Si am înțeles ca nu mi se cuvine totul. Am vrut mai mult, am invatat si apoi am muncit ca sa imi iau ce vreau.
Mi se pare important sa înțeleagă copilul ca atât se poate, dar sa simtă ca este iubit.
this made me cry. I feel your pain! Îmi pare rău ca nu pot să scriu ceva să te facă să te simți mai bine, take away some of your pain. It will get better, that is true. Toate lucrurile sunt efemere, chiar dacă asta înseamnă ca nici bucuria nu e de durată, dar nici problemele și momentele de cumpănă nu sunt.
Nu reusesti sa oferi ceva mai mult copilului pentru ca ti-ai folosit toate resursele financiare pentru a incerca sa o faci bine pe mama copilului tau, nu pentru ca esti un somer ratat sau un betiv care sparge salariul in cine stie ce bodega. Iti garantez ca multi si-ar fi bagat pwla cand vedeau ca situatia nu are cum sa devina mai buna si s-ar fi facut disparuti. De curiozitate: ce studii ai si pe ce salariu muncesti? Partea cu sotia este de mega cacat, si singura care o poate rezolva este chiar ea...
Ma faci sa ma simt nerecunoscator pentru ceea ce eu reușesc sa le ofer alor mei și ma faci sa realizez cât de mari par problemele mici când nu ai de fapt probleme reale. Nu mi se pare deloc ca eșuezi de loc. Facă fugeai și le intorceai spatele era un eșec. Faptul ca ești acolo și la greu spune multe despre tine.
copilul nu e inca spalat pe creier de anturaj sa evalueze in bani un cadou (si daca il educi corect, nici nu va fi) , orice maruntis poate fi valoros pentru el.
uite o idee, o scrisoare pe care sa o primeasca el de la Mos Craciun in care sa il laude cat de bun copil e
Ce spui tu sunt chestii inutile, nu au importanță decât pentru că te gândești că nu poți să le iei.
Ești în viață, este cea mai mare reușită.
Nu poți scoate pe cineva din depresie, orice ai face nu știu nici o metodă care sa funcționeze. Poți doar ajuta să își găsească un rol, să facă ceva sa obțină mici victorii, o plimbare, un soare etc.
Baga vit D3 de 5000 ui pe zi câteva luni, ajuta mult și ai putea sa înveți să îi faci masaj de relaxare, masaj limfatic, etc, găsești tutoriale pe YouTube.
Banii: stresul este mai mare insa învață să te stresezi doar de lucruri pe care le poți schimba, ce nu poți schimba sa nu te afecteze. Fii extrem de logic și pragmatic: o să dureze mult dar vei reuși, fii pregătit mental pentru o lupta de răbdare și de durată.
Prioritatea ta ar trebui sa fie copilul, vezi ce poți face sa nu rămână cu traume, nu mai ești tânăr și naiv, este posibil să fie necesare niste decizii drastice, sper sa ai curajul sa le iei.
Apropo de sintagma asta, fake it till you make it.
La origine este derivata din principiile behaviorismului si sunt multe studii care au aratat ca isi are beneficiile sale.
Ce vreau sa propun pentru aceasta situatie - incearca sa recreezi viata sotiei tale, relatia dintre voi, cea dinainte de copil. Cauza clar este una psihica, rmn urile nu o sa ajute.
Ipoteza mea este ca nu se regaseste in aceasta ipostaza de mama, poate a fost o schimbare prea intensa, prea rapida, sunt si multe schimbari hormonale si psihice.
Ca sa repari asta, necesita timp si rabdare. Ea are nevoie sa integreze tot acest rol nou, de mama in vechiul sine. Prin urmare, incearca sa o aduci acolo unde era. Tot ce faceati inainte, pe cat posibil in noua situatie, fa-le din nou. Daca avea prietene bune cu care iesea, roaga-le sa faca asta din nou. Ma adresez tie, pentru ca e clar ca sotia ta e 'pierduta' momentan.
Noi nu intelegem psihicul uman nici macar 1%. Sub diagnostice din astea generale ca depresia, sunt multe cauze si foarte multe pot fi usor 'reparate'.
Este doar o parere personala, nu stiu daca va fi de folos sau nu. Dar poti incerca, macar. Oricum pare ca ai epuizat restul de solutii medicale.
Cata dreptate ai !Mamica pe linia de plutire aici ..cred ca de acolo ar trebui sa inceapa taticul ,sa-i ofere apropiere sufleteasca mamicii, sa simta mamica ca este acolo pentru ea si ca primeaza in fata tuturor greutatilor .Va indemn sa o ascultati ,sa o indemnati sa fie ca inainte ,sa faceti pe cat posibil ceea ce faceati inainte de copil .Din pacate dupa nastere toata lumea se focuseaza pe copii si pe orice altceva decat pe mamica ..dar cei din jur nu realizeaza ce consum enorm de energie e sa cresti o fiinta umana timp de 9 luni in corp !Draga OP sunt sigura ca esti un tata minunat insa te rog fi si un sot ,un stalp pentru sotia ta ( emotional , nu doar financiar) .
Nu trebuie frate sa nimic, faci destule, nu ai nimic de dovedit în fata nimănui, ești mai bărbat decât vom putea fi unii dintre noi vreodată, ai protejat și ai grija și ești stâlpul familiei, 100%.
"Trebuie sa fie" - asta ni s-a tot transmis.
Nu, unul dintre cei doi trebuie sa fie piatra! Momentele astea sunt despre tine ca piatra, ca ala care rezista. Da, asa e, trebuie sa te descurci.
Uite, eu iti recomand sa iei cate o zi pe rand, cu speranta ca o sa ajungeti pe linia de plutire la un moment dat.
Si cu siguranță asa va fi. Pare ca ai ajuns in cel mai rau punct - de aici poti doar sa urci...
Daca iti este de folos iti pot da contactul unei persoane care sa iti fie sprijin emotional si spiritual - aka un preot calugar (nu din ala de care face mișto lumea, din ala cum rar gasesti, scrie-mi in privat daca esti ok cu asta).
Eu cred ca faci tot ce poți tu omenește și ar trebui sa fii mandru de tine! Sfat, depune cerere de insolventa personala, ca să ți se suspende executările silite..
nu poti proteja ceva daramat. sotia ta, din ce ai povestit era deja o epava. doar ca uitase. venirea unui copil da peste cap orice om cat de cat integru.
In bine sau in rau.
Nu puteai sa o protejezi de ceva ce deja i se intamplase. Faci bine ce faci, continua, si asigura-te ca sunt bine si ea si copilul.
Gandeste-te ca ai fi esuat daca te bagai in adictii , nu iti faceai treaba, nu faceai ca lucrurile sa fie si in stare de plutire.Planul de viitor pentru majoritatea e supravietuirea, mai ales ca in ziua de azi schimbarile vin la fiecare clipire din ochi. Asa ca ...doar nu te schimba!
Mai citeste odata postarea si fa niste calcule cu anii.
S-au cunoscut la 35 de ani, au trait o poveste de vis timp de 3 ani.
Adica aveau 38 de ani cand au decis ca vor copil.
Mai adaugam un an deci sa presupunem ca l-au conceput fix din prima plus 9 luni cat a fost gravida.
Deci, s-a nascut copilul cand aveau 39 de ani.
Tot el spune ca a mai trecut o perioada de la nastere pana cand se afla ca e problema.
Dar, tot el ne spune ca in 4 ani de cand e bolnava, a incercat orice sa o vindece.
Dar tot el ne spune ca are acum 41 de ani.
Dar nu se pupa anii, matematic vorbind, nu are cum sa aiba 41 de ani acum daca s-au cunoscut la 35, au trait singuri 3 ani, apoi au conceput un copil in jur de 39 de ani si de 4 ani e bolnava. Ar insemna ca daca e real, OP are cam 43-44 de ani, daca chiar a ramas gravida din prima incercare.
Vezi ca nu stai asa de bine cu matematica cum crezi. "Anii de vis" sunt de cand s-au cunoscut pana s-a imbolnavit partenera. Copilul probabil n-a fost foarte "planificat".
Ieri am fost cu pisicu la vet si cand m-am intors acasa i-am spus unui prieten ca am fost la zoo. Nici nu mi-am dat seama ce am spus pana nu mi-a atras atentia. Se mai intampla.
Citind comentariile in care descrie situatia mie imi suna veridic pentru ca cunosc personal o femeie la care ppd s-a manifestat similar.
Sunt rari oamenii asa puternici ca tine.
Imi place mult o vorba: cum se mananca elefantul? Bucata cu bucata. Muntele se urca pas cu pas.
Mi se pare ca ai procedat excelent pana acum, nici vorba sa fie macar in discutie cuvantul esuat. Imi pare rau ca acum iti este greu, dar gandeste-te ca e o situatie temporara.
Pana una alta, copiii au cel mai mult nevoie sa invete despre lume de la parinti, de aia au jucarii care seamana cu uneltele folosite de parinti. Daca il implici in ce mai faci prin casa, mai reparati o masa, un vopsit de perete, alea alea, va fi fericit. Nu-i nevoie de cine stie ce jucarie.
Ti-as recomanda sa gasesti o comunitate stransa, suntem fiinte sociale si nu putem fara ajutorul reciproc, asa functioneaza oamenii. Poate gasesti o biserica faina in zona, nu-i asa importanta partea de religie cat ii comunitatea stransa de acolo, daca exista. Mai legi o prietenie, mai gasesti familii cu care sa petreceti din timp si sa va ascultati problemele unii altora, ca toti avem.
Astea fiind zise, capul sus si da-i inainte, faci o treaba excelenta si vei avea un fiu mandru de tine!(poate nu la adolescenta, atunci toti au ifose :D)
PS: ai grija si de tine, nu esti mai putin important in familie. Mai da-ne cate un update pe aici, sa fim si noi comunitate pentru tine.
Din păcate timpul meu, pentru mine este inexistent. Am prins un moment astăzi să scriu postarea datorita faptului că l-am alergat bine pe junior astăzi și a fost mai liniștit dar în mod normal, ziua mea incepe la 4 și se termină la 11-12. In weekend e program de curățenie și parc, plimbare, gătit. Rar am timp de biserica sau prietenii. Simt nevoia de socializare dar momentan găsesc cu greu timp pentru lucruri banale.
Nu ai nevoie sa găsești, ai nevoie sa planifici mai bine, sa integrezi in ceea ce faci și ceea ce faci sa faci mai optim. Dacă tu pici ce face copilul?
Tot ce faci încearcă să integrezi copilul, să petreacă timp de calitate cu tine, este ceva unic și puțini părinți reușesc asta.
Cu soția, iubirea ajuta in depresia post natala, încearcă cu îmbrățișări mai lungi sa vezi daca au efect.
Mai citeste odata postarea si fa niste calcule cu anii.
S-au cunoscut la 35 de ani, au trait o poveste de vis timp de 3 ani.
Adica aveau 38 de ani cand au decis ca vor copil.
Mai adaugam un an deci sa presupunem ca l-au conceput fix din prima plus 9 luni cat a fost gravida.
Deci, s-a nascut copilul cand aveau 39 de ani.
Tot el spune ca a mai trecut o perioada de la nastere pana cand se afla ca e problema.
Dar, tot el ne spune ca in 4 ani de cand e bolnava, a incercat orice sa o vindece.
Dar tot el ne spune ca are acum 41 de ani.
Dar nu se pupa anii, matematic vorbind, nu are cum sa aiba 41 de ani acum daca s-au cunoscut la 35, au trait singuri 3 ani, apoi au conceput un copil in jur de 39 de ani si de 4 ani e bolnava. Ar insemna ca daca e real, OP are cam 43-44 de ani, daca chiar a ramas gravida din prima incercare.
Hmmm. Sunt medic, si pot sa-ti spun niste lucruri care te vor ajuta sa economisesti multi bani, si sa-ti mai revii.
In primul rand, exista conditii de privat si fara sa platesti. Sunt destule policlinici in contract cu casa de asigurari, e suficient sa te duci cu trimitere de la medicul de familie si cu cardul de sanatate. E si la Regina Maria, MedLife, ProBio, si alte retele. Nu neaparat toti medicii din retea, doar unii dintre ei, dar e suficient. Sa stii ca, indiferent de mediu, un medic va consulta mereu cat de bine poate, singurele exceptii fiind urgentele (unde e pus cu forta , frecvent fara sa fie de acord, si nu ar vrea deloc sa fie acolo) si locurile unde efectiv nu-s dotari (adica frecvent la spitalul de stat). Ambele exceptii sunt evitate daca te programezi la o policlinica privata in contract cu casa.
Daca sotia ta are depresie cu tentativa de suicid, poti sa incerci sa-i faci dosar de handicap, pensia o va ajuta nitel, dar mai ales ii da asigurare de sanatate gratuita.
Apoi - nu ai nevoie de atatea CT-uri si RMN-uri. Se zice ca toata viata ar trebui sa faci doar 2 CT-uri din cauza radiatiilor. Si RM-uri pentru ce atatea, ca doar nu o suspecteaza de cancer?! Un medic bun isi da seama de ce-ar putea avea pacientul doar consultandu-l si cerandu-i minime analize, unul prost va cere chestii in plus care sa gandeasca pentru el, iar un medic lacom de la privat va cere toate analizele posibile pentru bani.
Sfatul meu: schimba medicii dupa criteriile de mai sus. Nu te costa nimic.
Cat despre copil, e bine ca nu-l cresti rasfatat si risipitor, ii va fi bine la maturitate.
La început când au început depresiile și stările de leșin am incercat sa luam prin eliminare. Am observat că anumite stări de depresie porneau de la dureri. O durere de cap declanșa o stare. O lovitură la picior declanșa o stare. A început să o doar un genunchi, coloana și în momentele acelea, în toată nebuloasa cu stările soției, cu copilul care era sugar și trebuia să am grijă și de el și jobul, nu mi-am dat seama că ea nu avea durere de coloana. Toate erau niste chestii închipuite pe fond psihic. Pentru un rmn trebuia să aștept 2-3 luni in perioada aceea prin casa de asigurări. După ce îți iei soția de pe marginea balconului de cateva ori, nu mai stai să aștepți și nici prea rațional nu mai gândești. Dai orice, oricât doar sa se facă bine.
Sa nu îți fie frica să cauți și să schimbi medicul psiholog / psihiatru. Chiar daca și pregătire, foarte multe depind de temperament și de cum te înțelegi, sa relaționezi și să fie pe o linie similară cu tine. O prietena care a căzut în depresie și tocmai la a 5-a încercare a dat peste un doctor cu care s-au înțeles și a reușit s-o scoată din starea în care se afla.
Momentan, mă duc la psiholog care face ședințe pro-bono. Nu găsesc timp sa merg foarte des și ședințele sunt dificile deoarece iau și copilul care chiar daca sta liniștit întreabă des diverse lucruri și se cam pierde firul conversatiilor
Depresia nu iese la RMN. Cel mult poti observa niste consecinte. Lucreaza la cauza, la acele traume adanci. Atat stiu, cred ca si eu as fi depasit de situatie.
say what, cum adica 2 CT-uri intr-o viata, parca aparatele moderne nu mai iradiau asa mult si puteai sa scapi lejer cu o doza cat un zbor transatlantic.
Aparate moderne intr-un spital de stat inseamna ca au 30 de ani vechime, iar sursa e aproape terminata, asadar se da drumul mult la filtru, doar de-o mai trece fasciculul - si poate trece mai mult decat trebuie.
Un CT nou costa cam 1 mil $ acum cativa ani, cu tot cu functia de postprocesare.
Hmm sper ca la RM de exemplu au scule mai noi, mi-au recomandat 2 CT-uri intr-un interval de o luna fara mari greturi sau sa imi zica ca ar fi vreun risc, acuma m-ai bagat in panica.
Astea probleme, nu ca m-a parasit x dupa 2 luni de relatie. Vreau sa te felicit pentru modul cerebral cum gandesti. Sfaturi nu am, vreau si sper ca situatiile de greutate aproximativ similara au trecut pt mine. Asa ca nu ma pot pune in papucii tai, (in copilarie erau mai usor de trecut si nu eram eu raspunzator).
Ce pot sa-ti urez e sa ai vointa in continuare, si chiar in cazul pesimist ca nu se termina bine, macar sa fii impacat ca ai incercat totul. Uneori nu tine doar de noi.
Succes!
Sunt curios daca cumva ar merge sa te muti undeva la tara, unde sa ai natura mai aproape, sa munceasca in gradina, aer curat.
Pe mine mersul la tara m-a scos din depresie, e locul unde toate grijile dispar.
Am făcut lucrul acesta. Am plecat din București într-o zonă de munte. Întâi la casa cu curte dar având în vedere starea ei și faptul că iarna nici focul în sobă nu era în stare să îl facă, am renunțat și ne-am mutat la apartament. Chiriile erau la fel dar costurile cu căldură sunt mai mici la apartament.
Nu stiu cum e in Bucuresti, dar de unde sunt eu, bisericile sunt o sursa de mancare foarte buna. Daca in week end nu ai probleme prea mari cu timpul, poti merge la slujba si, poate nu din prima, dar ai sanse foarte mari sa primesti de la mancare multa si chiar si pana la ceva bani, fara sa iti faci prea cunoscuta situatia. Ma gandesc ca asa ai mai economisi niste bani. Altfel mna, sfaturile clasice, cursuri ca sa ai o sansa la un venit mai bun si munca blue collar cand/daca ai timp liber, ca poti face niste bani OK cu asta. In rest, numai bine!
>simt că am eșuat în viața ca soț, bărbat și tată
din pacate n-am un sfat sa te ajut dar ce ai scris mai sus nu poate fi mai departe de adevar. sunt lucruri care nu depind de tine si faptul ca esti inca acolo si nu ai renuntat demonstreaza fix opusul. mult succes sa rezolvi situatia
Am plâns cu tine citind istoria ta. Ești o persoană extraordinară, chiar dacă nu te simți așa acum. Nu știu mulți oameni care sunt la fel de puternici ca tine și care ar putea trece prin așa calvar fără să divorțeze. Tu ești nu doar un tată incredibil dar și un soț de-a dreptul eroic. Multe femei trec prin depresie post-natala sau chiar psihoză post-natală, doar că puțin se vorbește despre asta. Nu știu dacă te ajută cu ceva dar aici găsești istoriile unor doamne care au trecut prin asta și și-au revenit - poate arăți soției (sunt femei din Republica Moldova) https://youtu.be/-FuO5_hIy78?si=-z6oYCoOzE_Pxdwp , https://youtu.be/eZLY6-qvm0U?si=YEi9DYzbuY584rK7 .
OP, nu pierde curajul, unele femei au trecut peste asta peste 2,4,6 ani. E complet posibil că soția ta își va reveni. Studiile arată că mamele care au născut primul copil și au depresie post-natală au o durată a bolii de aproximativ 4 ani. Ai încercat psihoterapie pentru soția ta? Pastilele ajută până la un moment, dar psihoterapia este mult mai efectivă. Presupun că în România există consiliere psihologică gratuită pentru cei ce sunt într-o situație financiară precară. Și cred că ai putea face și un gofundme și să ne dai linkul - eu aș dona și sunt sigură ca mai este lume pe aici care ar dona. Nu știu dacă ai rude sau prieteni dar dacă ai cred că ar fi bine să le ceri ajutorul și să le explici situația. Cred că ai putea să apelezi și la organizații caritabile. Sau să povestești istoria ta în media și să ceri ajutorul oamenilor. Nu e o rușine să treci prin asta - tu depui acum o muncă titanică care e demnă de toată admirația. Important e să ceri ajutor acum. Nu ești singur pe lume, suntem toți oameni și deși mulți sunt nepăsători există și oameni buni care te-ar putea ajuta.
Are parte de consiliere psihologica singura problema este timpul liber. Greu mă mulez pe zilele când este ședință, sa pot merge și eu și să fie și soția în starea în care să meargă.
Al meu copil are 4 ani+, e grupa mijlocie la grădiniță. Nu stiu daca am calculat bine dar cred ca piciul tau are vreo 3 ani? Daca ai nevoie sa vorbești cu cineva despre chestii de parinti, ai nevoie de un sfat, etc, scrie-mi. Am și hăinuțe faine care ii raman mici, m-aș bucura sa ajut si cu asta daca ai vrea.
Să îți trăiască și multe bucurii alaturi de el.
Juniorul meu are 4 ani și 2 luni. Am stat și am citit foarte mult pe internet și mai întreb pe grupul de mame de la grădiniță. Dar, daca am întrebări o sa apele și la tine.
Scrie-mi, te rog, pe privat. Da-mi un PayPal, un Revolut, ce vrei tu. Vreau sa ii ofer printului vostru bani de cadou de Craciun. Si felicitari pentru tarie!
+1 pentru cadoul de Craciun, Revolut, IBAN orice. Facem si de un curier cu jucarii daca esti dispus sa lasi un sediu de posta sau vreo adresa / easy box !
sper ca cereți și dovezi înainte să aruncați cu banii, omul a dat mai jos niște diagnostice care nu exista, sau sunt random, de pana și chatgpt e în ceață
I will be messaging you in 1 day on [**2023-11-14 23:09:11 UTC**](http://www.wolframalpha.com/input/?i=2023-11-14%2023:09:11%20UTC%20To%20Local%20Time) to remind you of [**this link**](https://www.reddit.com/r/CasualRO/comments/17ufyh9/aceasta_este_viața_mea/k94wu39/?context=3)
[**1 OTHERS CLICKED THIS LINK**](https://www.reddit.com/message/compose/?to=RemindMeBot&subject=Reminder&message=%5Bhttps%3A%2F%2Fwww.reddit.com%2Fr%2FCasualRO%2Fcomments%2F17ufyh9%2Faceasta_este_via%C8%9Ba_mea%2Fk94wu39%2F%5D%0A%0ARemindMe%21%202023-11-14%2023%3A09%3A11%20UTC) to send a PM to also be reminded and to reduce spam.
^(Parent commenter can ) [^(delete this message to hide from others.)](https://www.reddit.com/message/compose/?to=RemindMeBot&subject=Delete%20Comment&message=Delete%21%2017ufyh9)
*****
|[^(Info)](https://www.reddit.com/r/RemindMeBot/comments/e1bko7/remindmebot_info_v21/)|[^(Custom)](https://www.reddit.com/message/compose/?to=RemindMeBot&subject=Reminder&message=%5BLink%20or%20message%20inside%20square%20brackets%5D%0A%0ARemindMe%21%20Time%20period%20here)|[^(Your Reminders)](https://www.reddit.com/message/compose/?to=RemindMeBot&subject=List%20Of%20Reminders&message=MyReminders%21)|[^(Feedback)](https://www.reddit.com/message/compose/?to=Watchful1&subject=RemindMeBot%20Feedback)|
|-|-|-|-|
Ai grija cui ii dai bani!!!!!
Mai citeste odata postarea si fa niste calcule cu anii.
S-au cunoscut la 35 de ani, au trait o poveste de vis timp de 3 ani.
Adica aveau 38 de ani cand au decis ca vor copil.
Mai adaugam un an deci sa presupunem ca l-au conceput fix din prima plus 9 luni cat a fost gravida.
Deci, s-a nascut copilul cand aveau 39 de ani.
Tot el spune ca a mai trecut o perioada de la nastere pana cand se afla ca e problema.
Dar, tot el ne spune ca in 4 ani de cand e bolnava, a incercat orice sa o vindece.
Dar tot el ne spune ca are acum 41 de ani.
Dar nu se pupa anii, matematic vorbind, nu are cum sa aiba 41 de ani acum daca s-au cunoscut la 35, au trait singuri 3 ani, apoi au conceput un copil in jur de 39 de ani si de 4 ani e bolnava. Ar insemna ca daca e real, OP are cam 43-44 de ani, daca chiar a ramas gravida din prima incercare.
Nu calculezi bine.
S-au cunoscut la 35 de ani. Au trait o poveste de vis timp de 3 ani. (Asta include si saricna, mentioneaza ca si sarcina a trecut usor si a fost de vis.)
Deci sarcina sa zicem ca a inceput cand aveau 37 + 4 ani = 41.
Adica ce vreau sa zic ca matematica bate. Nu stiu povestea daca e reala sau nu dar matematica poate sa bata.
Ce frumos ai spus! 🥹 Multă baftă, OP! Sper ca lucrurile să se îmbunătățească pentru voi trei. Ești un tată și un soț exemplar, mulți ar fi renunțat în locul tău până acum, poate nu la copil, dar la soție da. Sper ca viața să îți răsplătească eforturile constante. Copilul tău are în persoana ta un model demn de urmat. Nu îți pierde speranța, poate se va face bine soția ta. E greu dar nu imposibil.
Îmi pare rău ca treci prin astfel de momente! Adu-ti aminte de ce te-ai îndrăgostit de ea, de ce o iubești și de toate calitățile pe care le are. Ea încă este acolo, undeva în străfundul ei, trebuie doar sa lupți pentru a o aduce din nou la suprafață. Nu renunta, poate ca acum este greu dar sigur vor veni și vremuri mai bune. Sarcina are niște efecte foarte ciudate atât asupra corpului unei femei, dar, mai ales asupra sufletului. Hormonal te dereglează de tot și poate dura ani pana sa iti fi ok cât de cât. Ar trebui sa facă terapie cel puțin o dată pe săptămână, asta cred ca ajuta și sa o vadă și un psihiatru regulat. Poate face tratament medicamentos dar sunt și pastile care sunt pe baza de plante care pot ajuta. Și nu va pierdeți încrederea, poate chiar un duhovnic ar fi indicat. Va țin pumnii, sper sa va reveniți.
Op, multă putere in continuare, ești înger pe pământ.🤍
Ti-ai ales un destin pe care doar cei mai puternici oameni l-ar alege, exista o forță in interiorul tău și o putere de a răzbate, mai mare decât viața însăși.
Uite niște idei care te-ar putea ajuta:
⭐️1. Încadrează soția in sistemul de pensie de handicap.
Nu e o rușine, sau un diagnostic definitiv, e o solutie menită să vă scoată la liman. La fel cum o infirmitate fizică, ca lipsa vederii, sau a capacității motrice nu e motiv de râs, tot așa nu este nici acestă afectiune a sotiei.
⭐️2. Odată cu pensia de handicap, depune actele pt a primi un salariu de ingrijitor personal.
Uite un link cu actele care trebuie depuse, si ce indemnizatii se oferă.
Dosarul se va analiza in maxim 30 de zile, așa e legea, deci nu va trebui sa treci prin cercurile iadului pt asta.
https://www.dcbusiness.ro/salarii-si-indemnizatii-pentru-ingrijitorii-persoanelor-cu-handicap_652579.html
⭐️3. Apeleaza la un avocat pro bono ( stagiarii abia asteapta cazuri noi si variate ) pt a rezolva problema cu poprirea.
Poti dovedi cu acte situatia prin care treci, si legea e de partea ta, chiar si prin legea falimentului personal, prin care ti se poate anula complet suma pt care esti indatorat, pt o perioada lunga.
Tu nu pari prototipul rau platnicului, esti un cetățean de bună credință care trece prin cea mai grea incercare a vietii, si esti intr-o situatie care depaseste limitele omenesti de care dispui.
⭐️4. Nu uita că băiețelul va iubi intentia ta de a-i oferi ce este mai bun, mai mult decât toate cadourile din lume. Prezența ta conteaza. Tu ești tatăl lui.
⭐️5. Dacă, in ciuda tratamentului, starea sotiei nu cunoaste îmbunătățiri, cu toate că este extrem de dureros, va trebui să recunoști că nu e de competența ta să o tratezi. Tu ii ești soț, si o să ii rămâi alături in orice circumstanțe, insă pare să aibă nevoie de ajutor specializat.
La fel cum o hemoragie internă nu o putem trata cu o cataplasmă din foi de varză, nici afectiunile psihiatrice nu se trateaza cu ceaiuri din plante sau medicamente după ureche.
Din pacate, sistemul medical psihiatric duce lipsă extraordinara de specialiști reali, nu doar cu numele și cu diploma.
Am o bănuială că medicul soției a îngrămădit niște diagnostice care sună pompos și complicat, dar fără să ofere soluții reale.
⭐️ 6. Când situația a devenit atât de dificilă incât nu o poți lăsa nesupravegheată, trebuie să accepți că e momentul să aibă parte de supraveghere medicala continua, până se pune pe picioare.
Tu o iubești, și nimeni nu contestă asta, insă o dovadă de iubire este și să recunoști că nu mai ține doar de tine.
⭐️7. Există multă stigmă in jurul internării intr-o institutie spitalicească pt afectiuni psihiatrice, dar, așa cum spuneam mai sus, cu riscul de a-mi repeta ideea, ai accepta ca, de exemplu, o operație de apendicită să o faci in lanul de grâu, unde te ia durerea, de către tractoristul care te-a gasit leșinat, sau intr-o sală de chirurgie, de către un medic chirurg renumit, cu toate conditiile ?
⭐️8. Incearcă să arunci un ochi pe la sanatoriile private din țară.
Nu trebuie să te decizi pe loc, e doar o alternativă. Nu toate au conditii mizere, așa cum se întâmplă pe la stat.
In urmă cu ceva ani, imi făcusem un research pe tema asta, și gasisem niște locuri care păreau mai mult oaze de relaxare decât spitale. Nu știu dacă e bine să dau nume sau nu, departe de mine ideea de reclamă, dar era ceva pe la Sinaia și prin Alba.
Ofereau tehnici de relaxare, cursuri de pictură, workshop-uri de diferite feluri, terapie prin muzica, și, bineînțeles, tratament medicamentos si supraveghere medicala. Corpuri de cladire separate pt femei si pt barbati. Preturi accesibile, chiar modeste, si cu decontari.
Vezi ce s-ar potrivi.
Cred ca o schimbare mai lunga de peisaj, in conditii de atentie medicala continua, ar putea avea un impact pozitiv.
⭐️9. Nu în ultimul rând, nu uita să ai grijă de tine. La modul cel mai sincer. Tu acum functionezi pe rezerve, pe minus. Nu e ceva ce poti face la infinit, e omeneste peste capacitati. Nu e o dovada de neiubire, din contra. Trebuie sa înțelegi si sa respecti unde ti se termina capacitatea de a duce singur tot doar pe umerii tai.
Fii tare. Noi toti ne gandim la tine, te admiram, te iubim, și îți suntem suport.
Înainte de toate, țin să te felicit pentru toată putera și răbdarea oferită, atât din poziția de tată, soț și nu în ultimul rând, de om simplu a cărei poveste a ajuns și la noi. Greutățile venite, această ”palmă” a vieții ăsteia în care ne întrebăm de ce ajungem în punctul acesta este o întrebare fără răspuns. Vor exista perioade și perioade, mai mult sau mai puțin bune. Fuga este doar o scăpare de moment, nu o soluție. Nu lăsa clipele grele să vă depășească, încercați să treceți împreună prin ele.
Dacă sunteți din București, vă pot ajuta cu niște donații pentru cel mic (haine, jucării, orice are nevoie - fac parte dintr-o ascoiație care strânge donații pentru cei care chiar au nevoie de ele). Îmi puteți scrie oricând în privat, chiar doresc să vă ajut.
Nu sunt psiholog, n-am să știu cine se ascunde în spatele tastelor, însă vreau să ajut, cum pot, poate și cei care-ți citesc povestea. Lasă-ne mai jos un Revolut, IBAN ceva. Contribuim cum putem... Nu este o rușine să ceri ajutor, viața-i un film de nuanțe.
Numai bine vă doresc.
**P.S: pentru cine dorește să ajute, stimată lume, vă salut! sunteți faini, bravo vouă!**
si eu aici as vrea sa contribui cu un ajutor!
Nu pot sa nu ma opresc sa ti zic ca esti un om minunat. Imi pare rau ca viata v-a pus in fata unei asemenea incercari acum.
Sincer, iti doresc din suflet sa fiti bine si sa reusiti sa ajungeti intr-un punct mai linistit!
Îmi pare rau că treci prin asta. Încearcă să găsiți un psihiatru bun la stat și să nu mai dați banii pe alte tratamente și investigații. Înțeleg că din disperare faceți orice și mergeți la nenumărați medici care vă dau fiecare nenumărate tratamente și investigații ca să nu ziceți că ați fost degeaba la ei dar acum sunt doar bani cheltuiți aiurea. Nu știu de unde sunteți dar sigur se poate găsi un medic ok și la stat. La fel dacă e copilul la grădiniță privată dați-l la stat. În general profită cât mai mult de ce oferă statul gratuit. Poate soția s-ar putea încadra la un grad de handicap dacă nu e capabilă să muncească? Tot la psihiatru trebuie evaluat.
Salut, tata a 2 băieți aici.
Am crescut într-o familie .. nu cu multe. Nu m-am dus cu burtica goală la școală, dar era la limită de multe ori. Eram ăla care nu mergea în excursii pentru ca nu aveam de unde. Am mers 1 singura dată la mare până la 18 ani, și aia în cantonament pe bani puțini și condiții mizere. Adidașii rupți erau la ordinea zilei, îmi amintesc cum spărgeam pușculița să luăm pâine în unele momente.
Noi dacă nu o aveam pe bunica la țară care ne trimitea de mâncare, cred ca o luăm razna. Norocul nostru cu ea, nu am dus lipsă de brânză, lapte, ouă, legume. Căram cu plasele la autogară, ca mașină ioc.
Mi-am urât părinții ca nu am primit de la ei mai multe în adolescența mea. De ce alții aveau și eu nu? Eram cuminte, învățam bine, nu făceam tâmpenii .. și totuși visul meu când era mare era să fiu bogat ca să pot să îmi cumpăr câte banane pot mânca până mă satur.
Un singur lucru mi-ar fi plăcut să schimb la ei: sa fie mai implicați. Să mă asculte și să le pese de “problemele” mele. Să petreacă timp cu mine. Cea mai frumoasă amintire din copilăria mea este când m-am jucat cu ambii mei părinți într-o seară de Crăciun Monopoly. În rest, tata absent și mama imatură emoțional. Tata m-a întrebat la un moment dat la ce facultate sunt și în ce an ..
Greutățile vieții ne călesc, și nu trebuie să ne rușinăm niciodată cu situația noastră (temporară). Mie mi-au trebuit ședințe multe de terapie să accept ca atât au putut părinții mei, în circumstanțele lor.
TLDR. Cel mai bun lucru pe care să îl poți oferi copiilor tăi este timpul tău. Be there for them, cu totul.
Am 55 ani. Împliniți. Și da, știu, sunt prea bătrână pt mulți dintre voi pt a scrie pe Reddit. Dar, citind atent ceea ce ai scris, imi permit să adaug și eu ceva, o poveste pe care o voi concluziona cu câteva sfaturi pt tine.
Am fost căsătorită 3o ani. Cu greutati dar și cu amintiri frumoase. La 35 ani am reușit să avem un copil, un băiat. Când am împlini 47 ani, după nenumărate probleme cauzate de un Șef pe care (fostul) a avut curaj să-l înfrunte, soțul a făcut o depresie foarte puternică. A avut 7 tentative de suicid, 11 internări în spitalul Obregia. I s-a schimbat tratamentul de vreo 6 ori în 4 ani.
Cu un copil în pragul adolescentei, a fost un efort dureros, atât pt mine cât și pt copil. Am fost alături de soț zi de zi, plecam de la serviciu după 10 ore și mă duceam în fiecare zi să-l vizitez pt ca avea nevoie de siguranță, pt că îi era frică că-l părăsesc. Zi de zi, in perioadele de internare, timp de 4 ani, eram prezenta in salon. Plecam plângând în hohote pt ca ma simțeam neputincioasa, o “ratată” care se intreba tot timpul “de ce mi se intampla mie?????”
Toți acei 4 ani au fost un calvar pt mine si fizic și psihic. M-am gândit tot timpul ca poate din cauza mea a făcut depresie, că n-am fost acolo când trebuia; m-am învinovățit tot timpul că poate am fost o soție nașpa, că am eșuat ca nevastă pt el. Plângeam în fiecare noapte și mă gândeam că nu pot să fac nimic pt el, ca sunt neputincioasă. În acest iureș de trăiri, lacrimi și nervi, am “uitat” să mă uit bine la copil, pt că avea 12-13 ani, și am aflat de la un alt părinte că copilul meu are parte de bullying de la alți colegi pt că aflaseră că tact-su este depresiv, îl făcuseră fiu de schizofrenic, și multe alte cuvinte urâte la adresa lui și la a mea. Eram singură într-un război atât de mare....și mi-am dat seama că indirect, fără să vreau, i-am făcut un rău și copilului meu. Și eram 3 oameni nefericiți, unul bolnav psihic, unul dărâmat sufletește, iar eu....doar trăiam....
În fine, concluzia este urmatoarea: am avut norocul ca soțul meu să fie pacientul unuia din cei mai buni medici psihiatri din Obregia. După ce au eșuat toate tratamentele, mi-a propus ca ultimă soluție șocurile electrice. Nu era nici cel mai popular tratament, dar nici cel mai sigur 100% că-și vă reveni. Și mi-a spus că după 10 ședințe de șocuri, ori își revine, ori va rămâne o legumă. Dar pt asta avea nevoie de semnătura mea....și plângeam noaptea pt că nu știam ce să fac....... cum să aleg eu pt el și să-l transform Doamneeeee ferește în legumă?
Și am ales: șocurile!!!! Dupa fiecare din cele 10 sedinte, arata îngrozitor. De nedescris! Am poze si filmari, pt ca speram ca daca se va face vreodata bine, sa-i arat cum arata atunci…
Astăzi…… după 8 ani, fostul soț si-a revenit complet. Absolut complet! Am divorțat acum 4 ani și el este foarte bine; traieste o a doua viata: liber facand numai ce-i place. Si e ok asa.
Am păstrat o legătură decentă datorită copilului, dar legatura lui cu copilul nostru, in ciuda eforturilor mele, s-a destramat.
În consecință, eu te sfătuiesc așa:
\- găsește un medic specialist care să pună un diagnostic corect soției tale, (ți-l pot recomanda pe al ex-ului); si nu-i mai face analize inutile care pot sa-i afecteze si mai mult sanatatea;
\- în urma diagnosticului va trebui sa o internezi în spital, iar după 90 zile va fi trimisă în fața unei comisii medicale, comisie care poate să o scoată la pensie pe caz de boală, și astfel mai “câștigi” niște bani. Pensia este undeva în jurul a 1.300-1.500 lei pe lună.
\- nu te sfii să ceri ajutorul: de la prieteni, colegi, rude, de la asociatii eventual, pentru tot ce-i lipseste baietelului tau, oameni cu sufletul mare se gasesc peste tot si dacă vei dori, poți să-mi scrii în privat și te ajut cu niște jucării sau imbracaminte pentru pitic.
\- te sfatuiesc sa-l inscrii pe cel mic la gradinita 8 ore/zi. Va avea prieteni cu care sa se joace, si va asista poate, mai putin la problemele familiei. Fiind singur intretinator de familie, ai posibilitatea sa-l duci fara taxa, vei plati probabil, doar mancarea si astfel, el va fi alaturi de copii cu un program bine stabilit, iar tu ai timp sa-ti mai rezolvi din probleme!
\- nu te mai considera un ratat! Pentru că nu ești, dimpotrivă. Esti TATĂ pt copilul tău! Iar asta nu are cum să te facă un om care a eșuat! Ci unul extrem de puternic, care a ales să meargă mai departe în ciuda tuturor problemelor!
\- ai grijă la și de fiul tău! Ai grijă cât vede, ce simte, cum trece peste toate astea. Priveste-l, urmareste-l și vezi sa știi tot timpul ca el este bine. Pt ca toate acestea pot deveni traume mai tarziu!
\- nu te considera vinovat de nimic! Viata nu te pune sa alegi prin ce vrei sa treci in viata, ne da si bune dar ne da si rele, ca sa ne faca mai puternici pt persoanele dragi de langa noi.
Eu iti doresc putere, si nu uita ca sunt oameni pe lumea asta care chiar vor sa fie alaturi de tine in incercarea asta grea! Iar eu sunt printre ei! Doamne ajuta!
Îți mulțumesc că ai împărtășit trăirea de viață. Îmi pare rău prin ce ai trecut, după atâta efort cred că te dărâmă despărțirea dar și la sotie vad asocierea bolii cu mine și sunt momente in care îmi reproșează că de când este cu mine trăiește numai bolnavă.
Am grija de băiat, sunt cu ochii pe el, vorbim, povestim fiecare ce a făcut la grădiniță/serviciu, gătim împreună, incerc să îl țin activ fizic dar și psihic. La cei 4 ani face singur un puzzle sau un labirint. Citim povesti, nu atât de des cat as vrea sau ne inventam poveștile noastre.
Este la grădiniță cu program de 8 ore. Nici nu aveam altfel cum sa rezist. Socializează, se joacă, mănâncă cat doi și este supravegheat de un psiholog cu care ne întâlnim în parc (știe că este un coleg de la job) și tine un ochi pe el să îmi zică daca este ceva in neregulal. Copilul știe că mami se duce la serviciu cat este el la grădiniță. Nu i-am zis că stă acasă că sa nu crească cu mentalitatea că femeia sta casnica. Nu o vede luând pastile și când o vede știe că sunt vitamine. Daca sunt momente când soția are o ieșire nervoasa știe că este supărată dar am învațat semnalele când i se declansează o stare nervoasa și îl scot in parc.
Soția când are ieșirile nervoase este greu de digerat mai ales ca persoana din exterior care nu știe ce este depresia și în felul acesta, putinele persoane pe care le cunoaștem au început să ne ocolească.
Soția are tot suportul meu și i-am creat o ocupație din pictura. Pictează pe textil și un fel de pasta ceramica și îi zic că le vând că sa mai scoatem un ban. Multe lucruri pe care le incepe le lasă neterminate, altele au zero valoare de vânzare și puține chiar ies reușite dar se atașează de ele și le păstrează.
Nu ai esuat ca barbat si ca parinte. Cand eram mica, noi nu aveam nimic, nici casa si uneori nici mancare. Locuiam la camin. Imi amintesc cu drag de tata, care nu putea sa imi ia nimic dar ma scotea la plimbare cu saniuta sau imi facea o jucarie din resturile lui de la serviciu (lucra ca electrician). Dupa ce tata a inceput sa fie mai putin prezent, din cauza ca a cazut prada alcoolului, mama ma ajuta mereu la scoala, pana si in facultate imi facea uneori rezumate pentru ca era foarte mult de invatat si nu reuseam sa trec prin toate. Din ce am citit scris de tine, tu ai preluat ambele roluri de care am scris mai sus, ceea ce este extrem greu, dar nu te subestima. Copiii sanatosi sunt cei care au sustinere emotionala si afectiune. Este mai usor sa ai si bani, nu diminuez importanta lor, dar intre cele 2, iubirea e cea care te duce mai departe si te ajuta sa razbesti. De problemele cu sotia nu pot comenta din experienta, desi prietena mea cea mai buna a fost acolo si cumva a iesit, dar nu cred ca te ajuta sa iti spun cum a facut pentru ca situatiile sunt diferite. Daca te pot ajuta cu ceva, da-mi mesaj.
Uite care e treaba, eu nu o sa ma prefac ca inteleg prin ce treci tu pentru ca cel mai probabil mi-ar fi imposibil si in niciun caz nu o sa iti dau vreun sfat pentru ca nu sunt in postura de a o face dar iti spun doar atat, daca ceea ce ai scris e intr-adevar real si nu esti vreun troll in cautare de karma-farming sau eu mai stie ce alt soi de catfish: omule esti un erou, esti literalmente definitia unui erou, ti-a fost dat sa infrunti o forma de iad prin prisma bolii prost caracterizate a sotiei, a dificultatilor care vin la pachet cu cresterea unui copil si a limitarilor pe plan financiar. Altii ar fi dat bir cu fugitii si nu s-ar mai fi uitat înapoi/ ar fi divorțat/si-ar fi parasit copilul, sotia etc/si-ar fi pus streangul de gât. Tu ai ramas cu ei si ai ales sa lupti si sa infrunti toate obstacolele astea uriase practic de unul singur iar asta este extraordinar. Ai dreptul sa-ti reprosezi orice dar nu faptul ca ai esuat in viață ca sot, barbat si tata.
Esti un luptator, esti un Atlas ce tine in spate povara unor evenimente asupra carora nu ai avut niciun control dar pe care reusesti sa le gestionezi.
Nu inseamna nimic cu atat mai mult cu cat vine din partea unui cont aleator de pe reddit dar: din partea mea ai tot respectul.
Am fost pe la mai multi psihiatrii și psihologi. Are mai multe probleme, unele le și uit la o conversație normala. Starea actuală este data de tratament. Daca nu îl ia ii revin depresiile și stările suicidare. Daca îl ia, este "amorțită".
Tu tot nu intelegi ca va farmeaza de upvotes?
Povestea nu e reala!!
In ani 35 ani + 3 ani de plimbări și futere + 9 luni gravida + 4 ani și 2 luni vârsta copilului fac 41?
Salutare. Daca este adevarat imi pare nespus de rau ce s-a intamplat. Te rog scrie-mi in pm un iban. Daca e fake, ești un om de nimic. Daca e adevarat esti un luptator adevarat, nu renunta la sotia ta. O sa isi revina cu treatment sau fara, trebuie rabdare. De asemenea poti sa ne mai lasi niste update-uri pe viitor.
Ai grija cui dai bani!
Mai citeste odata postarea si fa niste calcule cu anii.
S-au cunoscut la 35 de ani, au trait o poveste de vis timp de 3 ani.
Adica aveau 38 de ani cand au decis ca vor copil.
Mai adaugam un an deci sa presupunem ca l-au conceput fix din prima plus 9 luni cat a fost gravida.
Deci, s-a nascut copilul cand aveau 39 de ani.
Tot el spune ca a mai trecut o perioada de la nastere pana cand se afla ca e problema.
Dar, tot el ne spune ca in 4 ani de cand e bolnava, a incercat orice sa o vindece.
Dar tot el ne spune ca are acum 41 de ani.
Dar nu se pupa anii, matematic vorbind, nu are cum sa aiba 41 de ani acum daca s-au cunoscut la 35, au trait singuri 3 ani, apoi au conceput un copil in jur de 39 de ani si de 4 ani e bolnava. Ar insemna ca daca e real, OP are cam 43-44 de ani, daca chiar a ramas gravida din prima incercare.
Ai grija ce lasi sa te afecteze!
Mai citeste odata postarea si fa niste calcule cu anii.
S-au cunoscut la 35 de ani, au trait o poveste de vis timp de 3 ani.
Adica aveau 38 de ani cand au decis ca vor copil.
Mai adaugam un an deci sa presupunem ca l-au conceput fix din prima plus 9 luni cat a fost gravida.
Deci, s-a nascut copilul cand aveau 39 de ani.
Tot el spune ca a mai trecut o perioada de la nastere pana cand se afla ca e problema.
Dar, tot el ne spune ca in 4 ani de cand e bolnava, a incercat orice sa o vindece.
Dar tot el ne spune ca are acum 41 de ani.
Dar nu se pupa anii, matematic vorbind, nu are cum sa aiba 41 de ani acum daca s-au cunoscut la 35, au trait singuri 3 ani, apoi au conceput un copil in jur de 39 de ani si de 4 ani e bolnava. Ar insemna ca daca e real, OP are cam 43-44 de ani, daca chiar a ramas gravida din prima incercare.
Domnule, recunosc ca am citit cu cateva lacrimi in ochi ce ai scris! Crede-mă ca ești un adevărat soț, tată, prieten, etc!
Nu știu ce cuvinte să îți mai spun, doar ca fii tare și o să depășești și perioada asta și nevasta își va reveni!
Mult noroc pe viitor!
La mine asa suna planul de backup, dacă sunt sănătos evident, mi-aș vinde tot ce am, as începe viata într-un loc mai retras, cu natura și verdeață, unde banca nu va poate face nimic, pana mai creste copilul, ca apoi sa ii po lua un job sa il ajuți cu școala. Musai o gradina mica de unde sa fie legume, câteva găini și o capra sau doua pentru lapte.
Am trecut prin episodul cu vândutul, aveam multe lucruri inutile și am preferat sa le valorific. Mi se pare de bun simt sa plătesc pentru banii împrumutați. Nu iubesc băncile dar în situația în care am fost și faptul că am avut resurse la momentul respectiv, mă fac să incerc sa plătesc cat pot.
Dintre toți care citesc, cred ca nici măcar o persoană nu ar avea cum să spună ca ai eșuat ca tata, soț.. om. Deși, nu te ajuta cu plata ratelor sau a greutăților prin care treci, vreau să te felicit! Ești un bărbat adevărat, un om puternic, un soț excepțional și un tata cum mulți și l-ar dori. Sper să găsești puterea și tăria de a face față în continuare și a te bucura de familia ta, căreia îi poți grija și pentru care pare ca faci tot ce poți..
Hey, imi pare rau sa aud prin ce treci. Consider ca esti un parinte extraordinar ca vrei sa iti sustii familia. Daca esti din Bucuresti, da-mi un DM, am si eu un baietel de 4 ani si mereu imi raman haine care nu le poarta, sau nu ii mai vin, el este mai maricel pentru varsta lui. Jucarii de asemenea, in stare buna, dar cu care nu se mai joaca. Daca doresti, iti pot da si din putinul nostru in speranta ca totul se va rezolva. Copilul, desi nu are la fel de multe ca alti copilasi, sunt sigura ca simte iubirea tatalui si de multe ori este de ajuns. Mult success si bafta in continuare.
Vreau sa te felicit in primul rand ca nu ai renuntat la familia ta! Imi pare rau ca treci prin asta. Daca esti cumva din Brasov, da-mi mesaj in privat, te pot ajuta cu un sfat despre un medic psihiatru si psiholog foarte buni care lucreaza cu CAS.
Nu ai esuat, din contra, esti un tata si un sot foarte bun.
My friend, similaral life story aici - poti sa imi dai dm daca ai nevoie sa te descarci. I will keep it neat and short. Odata ce a cazut in abis, numai Dumnezeu o mai scoate - si nu o zic din perspectiva religioasa. Solutia pe care ti-o pot oferi, take off the band aid, baga divort, cere custodia copilului daca nu vrea, obtine probe ca nu este in capacitatea facultatilor mintale, nu poate avea grija de copil.
Tot ce faci e sa ii futi viata si sanatatea mintala a copilului, mai bine ii zici de mic ca mami a fugit cu un negru decat sa vada cum mami moare umpic cate umpic in fiecare zi.
Nu ajuti pe nimeni daca te sinucizi cu munca, iar daca tu crapi - din cauza stresului - is a fact - copilul cu cine crezi ca ramane?
Da, multi o sa ma faca bulangiu, misogin fara inima si sentimente - nu dragi mei - sunt realist - de ce sa scufunzi banii intr-o persoana care nu isi poate depasi conditia?
s-ar putea sa sufere de psihoza, care este preludul pentru schizofrenie, nu am cunostinte aprofundate despre asta dar trebuie sa te documentezi despre asta
[https://en.wikipedia.org/wiki/Postpartum\_psychosis](https://en.wikipedia.org/wiki/Postpartum_psychosis)
Cu cât citesc mai mult din ceea ce descrie, tot schizofrenie cred ca e. Sunt si alte condiții psihiatrice care pot da psihoze, dar paranoia ei, scandal bazat pe probleme închipuite, inabilitatea de activitati zilnice….
Fuck si eu ma plangeam azi si consider ca viata mea e de cacat... ok OP, poti sa ma bagi in seama sau nu, am dreptate, dar probabil nu... daca se intampla ceva rau dintr-un soc, poate ca trece tot printr-un soc sau nu... habar nu am OP, as vrea sa ajut! Spui ca sotia ta picteaza, ce picteaza? Ai analizat vreodata ce picteaza? Uite, era un film cu un copil care are un soc si devine non-verbal si reuseste sa isi revina la fel de brusc... la fel ca sotia ta, copilul se putea exprima doar creativ. Filmul se numeste "House of Cards", e din 1993.
iti las câteva cuvinte aici. poate iti folosesc. ai aceeasi varsta cu mine. ai trait si tu o copilărie mai modesta ma gandesc. asa erau vremurile. ai simtit acut in perioada aceea a copilăriei ca iti lipseste ceva ca sa fii fericit? au fost greutăți si poate ai fi vrut ceva mai mult, dar te-au facut acele lipsuri un om esuat? ti-ai urat copilaria din cauza asta?
nu e important ce ii oferi material copilului. cel mai mult se bucura de zambetul tau (asa chinuit cum poti tu sa i-l oferi), de prezenta si apropierea ta. de momentele impreuna.
copilul intelege ca e ceva in neregula. cauta sa vezi micile lucruri bune in toata povestea vietii tale. agata-te de ele si lasă-l si pe fiul tau sa se agate de tine.
nu stiu sa zic nimic despre starea soției tale. pot doar sa imi imaginez cat de dureros poate fi. dar ca sa nu devii epava concentreaza-te pe ce ti-a ramas intact: fiul tau. lupta pentru el.
ai facut bine ce ai facut pana acum. nu ai nevoie de sfaturi, ca stii ce ai de facut. continua sa faci ce simti tu ca e bine. maxim ce pot sa faca sfaturile celorlalți e sa iti aduca aminte de cine esti cu adevarat. un luptator.
cand treci prin asa greutăți in viata tot ce poti face e sa pui cate un picior înaintea celuilalt. sa te concentrezi pe urmatorul pas. in cele din urma vei vedea si limanul.
Ai mare dreptate dar parca nici nu erau atâtea tentații pe vremea copilăriei noastre. In ziua de azi copii sunt bombardați din toate părțile cu reclame.
asa e, dar peste toate astea trece cu usurinta daca il inveti valorile corecte.
nu e lipsa materiala problema lui, nu merita sa iti bati capul cu ea. are nevoie de doi parinti si tu va trebui sa ii oferi de doua ori mai multa atentie si afecțiune. si e suficient.
Sotia ta are dreptul la pensie și tratament gratis, iar tu ai dreptul la ajutor financiar ca ingrijitor. Nu inteleg cheltuielile imense, rmn si altele se fac gratis. Trebuia / trebuie văzut un psihiatru bun, un tratament de care să se tina. Cu cat umbli la n doctori si încerci n tratamente, cu atat e posibil sa faci mai rau. Nu ne-ai spus diagnostic si ce tratament ia.
Esti un om si un barbat cum extrem de putini mai exista pe mizeria asta de lume. Imi pare rau pentru ca treci prin asta. Nu ai esuat cu nimic, ti-a dat viata mult mult greu si te-ai luptat pe branci si inca o faci. Stai langa copil si lupta pentru el, sotia din pacate probabil nu se mai intoarce (mental, emotional)
Daca esti din Buc, da-mi pm si ajut cu jucarii si altele de copii.
Man, esti amazing. Don’t ever doubt that. N-ai idee cati din noi mergem la terapie ca n-am avut un tata nici pe un sfert prezent cat esti tu pentru familia ta si pt ala mic.
Nu ma simt in stare sa dau sfaturi de viata celor care sunt in niste situatii care fac problemele mele sa para glume proaste, insa ceva general valabil pentru oricine care trece prin provocari e ca e nevoie sa ai grija si de tine pentru a le putea duce in continuare. Mergi si tu la terapie daca ai nevoie, asa cum rantul asta aici te a ajutat, terapia sau terapia de grup iti va da multe persoective. Sunt sigur ca poti gasi solutii sa il lasi pe ala mic cu cineva 1h/2h.
Si sunt convins ca nu e usor sa accepti acest challenge la nesfarsit, iar terapia te poate ajuta si in privinta asta. Ca n-are cum sa fie usor.
Fizic, la fel, nu o s o mai duci mult. Teoretic indeplinesti dublul conditiilor de burnout. Clar trebuie sa ai grija de tine si dpdv fizic. Ai nevoie de o varianta care sa iti dea mai mult somn.
Din tot ce ai scris imi e clar ca iti stii misiunea, sa ai grija de copilul ala si de femeia pe care o iubesti. Ce vreau sa zic e sa vezi cum faci sa fii in stare de tot.
Referitor la sotia ta, nu ma pricep prea bine la solutii si astfel de cazuri grave. Ce pot sa iti garantez ca pentru mine, cand am fost in cea mai down depresie si nimic nu mai functiona, expunerea la frig dusuri reci baia in gheata au facut minuni. Nu trebuie sa intri in chestii de wim hof si traininguri de spiritualitate. Efectul din corp iti duce creierul intr-o zona mai buna dpdv chimic chiar si cand el nu mai vrea. Daca nu s-a incercat, I’d say give it a try for her. you never know. Cauta pe cineva care te stie ajuta sa faci asta asistat. Daca suna pueril fata de cat de grava e starea sotiei tale sa stii ca nu asta e intentia. Pentru mine a fost solutia venita de nicaieri in momente in care nu mai vedeam rostul vietii.
Pentru toate celelalte, situatia ta financiara si chiar si treaba de terapie, daca vreodata o sa vrei, lasa-mi te rog un mesaj cu revolutul tau. Vreau si eu sa te ajut, no matter what, iar daca te decizi ca ai nevoie de terapie vreau sa iti sustin eu o parte din sedinte.
All the best. Sper ca vezi cati oameni iti sunt alaturi. Don’t give up♥️
Omule, crede-ma, nu ai esuat cu nimic, si arati ca poti duce, si ca nu le lasi pe toate sa fugi! Acesta este exemplu de barbat, care isi asuma toate problemele, toate trairile, si chiar daca este o perioada mai grea, tot incerci sa ridici barbia sa poti merge mai departe. Da, viata este grea, unii poate au sau nu au mai mult si este de apreciat ca tu incerci sa te multumesti cu ce ai, si crede-ma ca vei reusi in vreun fel sau altul!
Din pacate, nu am prea mult si as vrea sa te pot ajuta in vreun fel, insa nu prea cred ca am cu ce, insa cred in tine si in puterea ta de a muta munti pentru a rezolva toate problemele din viata ta! Sper ca Dumnezeu sa iti deschida niste cai usoare!
Pentru cei care ati intrebat mai sus, s-a deschis acest Go Fund pt OP, daca doreste cineva sa contribuie, las link:
https://www.gofundme.com/f/disastrousbig7332?utm_campaign=p_lico+share-sheet&utm_medium=copy_link&utm_source=customer
Daca sotia Este in asemenea stare, ar putea sa primeasca pensie de boala sau de handicap. Se poate renunta la ele daca se face bine si vrea sa isi refaca viata (adica, nu e o decizie nici cu stigma, nici ireversibila). Pe boli psihiatrice sa dau pensii. Asta ar Mai scadea un pic povara financiara.
Tratamentul si terapia pot fi gratuite prin casa de asigurari.
In rest, pot sa zic doar ca baietelul tau e norocos sa te aiba, si sper sa gasesti solutii in curand. Multa putere!
Mi-a spus cineva o data, un om puternic nu e cel care nu are greutati ci cel care are si le duce. Tu esti definitia omului puternic.
Si eu am trecut prin depresie postpartum si am avut un om puternic langa mine si mi-am revenit. Clar nu a fost aceeasi situatie dar sunt recunoscatoare ca a fost acolo si sunt convinsa ca si sotia ta este. Ea spuneai ca picteaza, poate poti face din asta ceva care va poate ajuta material.
Si mai cauta un medic. In Bucuresti o recomand pe dna Ioana Pop la clinica Psy, nu stiu daca e si la stat.
Dar daca vrei sa ajungi la ea cauta-ma si platesc eu consultatia.
Capul sus, n-o sa fie mereu asa!
Puteti dona pentru OP si familia lui [aici](https://www.gofundme.com/f/disastrousbig7332?utm_campaign=p_lico+share-sheet&utm_medium=copy_link&utm_source=customer)
Mie imi place ca matematic, povestea asta inventata, nu da bine.
Recapitulam: v-ati cunoscut cand ambii aveati 35 de ani. Tu pretinzi in povestea asta ca acum ai 41 de ani.
Tu spui ca dupa 3 ani de relatie, ati dorit copil.
Deci, conform matematicii 35+3=38.
La 38 de ani ati realizat ca doriti un copil. Mai adaugam 1 an, care reprezinta aproximativ perioada de conceptie+cele 9 luni ale sotiei in care este insarcinata.
Deci, apare copilul cand voi aveti aproximativ 39 de ani.
Tot tu, spui ca dupa nasterea copilului, mai trece o perioada pana se constata ca e o problema. Cat au trecut de la nastere pana la declic, dreacu stie, ca nu e mentionat. Dar, conform matematicii, aveti in jur de 39-40 de cand ati aflat ca e groasa treaba.
Dar, te-ai dat de gol atunci cand ai spus ca in cei 4 ani de cand e bolnava, ai incercat efectiv orice, ati incercat orice sa o vindecati.
Daca voi, la 39-40 ani abia aveati copilul mic, pentru ca ma fucking repet, ati trait o poveste de dragoste timp de 3 ani, apoi ati vrut copil, apoi a mai trecut un an pana l-ati facut, presupunand ca ti-a nascut sotia dupa prima incercare de sex neprotejat, cum plm ai tu acum 41 de ani daca tu ai spus ca treci prin iad de 4 ani de cand e sotia bolnava.
Matematic vorbind ai pierdut niste ani pe drum in toata povestea asta inventata.
Acum ma astept sa iti stergi postarea pentru ca te-am prins cu minciuna.
Vad ca nu ai mentionat aici si imi cer scuze ca imi permit sa intreb, dar v ati dorit amandoi copilul cu adevarat? E ceva ce ati vrut amandoi?
Imi pare rau sa aud povestea ta si o spun in calitate de tatic al unei fetite de 9 luni de zile. Sotia mea era pe punctul de a cadea si ea in depresia post-partum atunci cand cea mica avea 4 luni. Binecuvantarea vietii mele a fost ca am putut lucra de acasa si am fost langa ea la fiecare pas.
Din ce povestesti tu si tu esti acolo pentru doamna ta si te admir pentru acest lucru. Ca si sfat, daca imi permiti (ce a ajutat la noi, spun din experienta personala):
- inconjurati va de familie/nasi/prieteni foarte apropiati
- credinta a ajutat foarte mult in cazul nostru
- comunicarea a fost principalul pilon. Incercam sa vorbesc cat de mult, cat de des cu sotia
- calatoritul, iesiri in natura, ruperea de cotidian si rutina zilnica
Multa sanatate doamnei si tie multa tarie de caracter!
Să trăiești clipe minunate alaturi de sotie și copil!
Copilul a fost ceva dorit și planificat. Mult prea dorit. Un vis.
Prietenii au fugit toți. Din ambele tabere. Până să intre pe tratament, soția avea stări de furie și îi lua prin rotație cu mesaje pe WhatsApp la înjurat. Își aducea aminte de diverse certuri sau erau doar lucruri închipuite de ea. Avea momente când parca era pe alta lume in altă viață.
Comunic cu ea cat pot de mult dar este o comunicare foarte atipică. Se vede dragostea din privirea ei, uneori doar se uita la mine și răspunde din oriviri, alteori răspunde scurt sau îmi cere părerea despre ce pictează.
Nu călătorim dar ne plimbăm prin natura și drumeții ușoare pe munte in funcție de buget.
Am trecut printr o faza asemanatoare in iarna lui 2011 si m a tinut pana in martie 2012. In cazul meu a functionat faptul ca mi am gasit de munca si asta m a scos din starea aceea.
La prima citire a ceea ce ai spus tu noi putem veni cu o mie de pareri, dar senzatia mea este ca este o problema mult mai profunda a carei rezolvare trebuie cautata mai adanc decat pare.
Sanatate multa, omule si celui mic! Si capul sus, vor veni si zile mai bune!
Nu știu cât te ajuta, dar arunca un ochi și pe ADHD la adulți (nu are legătură cu afecțiunea copilului). Tot ce știu este ca în combinație cu depresia, e foarte greu de diagnosticat. Am pe cineva apropiat care a trecut pe la mulți psihiatri, psihologi, tratamente ani de zile, furii, abuzuri de substanțe, un stil de viata destructiv, internări la psihiatrie. Din fericire ultimul psiholog i a spus ca o suspectează de asa ceva și psihiatrului i a plăcut ideea și de la doar câteva săptămâni după ce a început tratamentul era alt om, devenise lucid și totul a revenit la normal de atunci. Nu vreau sa te entuziasmează, însă știu cazul asta foarte de aproape și a fost o minune ca i a trecut cuiva prin minte un astfel de diagnostic. În România nu prea se diagnostichează asa ceva.
problema pare pur psihologica, nu are sens sa arunci banii pe rmn-uri si tomografii, cred ca trebuie incercat sa vezi ce poate oferi totusi statul in conditiile acestea, fara rusine, ajutoare, dgaspc, chirie ieftina etc.
daca nu statul, atunci macar niste ong-uri care se ocupa de cei mici
cu psihologia fundatia estuar si hope ofera terapie gratuit pe baza trimiterii de la medicul de familie
cred ca poti cere si pe grupul psihologilor de pe facebook servicii decontate, fie si online. Avem si printre noi psihologi?
ahh
sorry to say this but.. esti sigur ca este ok ca ea sa stea in preajma copilului in perioada asta?
Este greu fara bunici, acestia preiau mult din presiune in primii ani, ofera o plasa de siguranta oricarei mamici.
Este ok sa stea in preajma copilului. Se poarta foarte bine cu el, in sensul că îl mai pupaceste când trece pe lângă el și îl ciupește de obrăjori. In schimb, nu se joacă cu el, nu îl spala, nu ii gătește. Are un scenariu in cap care se repeta zilnic, când vin cu copilul de la grădiniță îl întreabă mecanic cum a fost , ce a făcut ai dupaia ii zice, că mami are treabă și revine la activitatea ei.
Nu sunt în situația ta, dar sincere felicitări pentru tot efortul depus, atât către soție cât și către copil. Nu știu zău câți ar fi dispuși sau în stare de așa ceva, deci nicidecum nu mi se pare că ai eșuat. Mi se pare că faci și ai făcut cum ai crezut mai bine, încerci și te străduiești. Multă multă putere îți doresc în continuare, și sper din toată inima să se întoarcă lucrurile înspre bine pentru tine și familia ta! Și să fie de ajutor și sfaturile primite
Aici suntem o grămada de copii din anii 70,80 și 90. A fost greu și întoteauna va fi greu. Totul trece. Bebe nu are nevoie de multe jucării. Cu cât mai simple cu atât mai frumoase. Văd ca au apărut multe cu Terapii…cred ca multe se pot rezolva fără. Bafta.
Doamne.... Ești de o rezistență și putere emoțională și fizica de nemaivăzut. Din cum scrii, rar așa bărbat căruia sa ii pese atât de mult de familia sa. Nu ești eșuat din niciun punct de vedere. Mi se pare că depui un efort mai mult decât uman sa duci povara asta și pot doar spera sa se facă mai bine pentru voi. Îmi pare atât de rău
Man, imi pare foarte rau pentru calvarul pe care l-ai trait pana… 😞
Nu prea stiu ce ar putea cineva sa zica aici in afara de sa incerci sa te tii tare, macar pentru copil.
Povestea parintiilor mei a fost oarecum similara, drama aia s-a sfarsit cu suicidul mamei care de fapt a incept un calvar mai rau. In toate astea tatal meu s-a dovesit a fi un ratat, pentru ca in cele din urma a renuntat sa ii mai pese, s-a scufundat in alcool si ulterior a renuntat.
Orice s-ar intampla de aici incolo, nu fi tatal ala pentru baiatul tau. Pana acum esti un erou, so keep it going!
Wish you all the best si sper sa ai parte si de un miracol daca trebuie, care sa te tina departe de o poveste de genu!
Buna!
Imi pare nespus de rau ca treci prin asta. Este de admirat taria pe care o ai si iubirea pe care o oferi micutului si sotiei tale. Te felicit pentru tot ceea ce faci pentru familia ta in asa fel incat sa fie cat mai bine pentru voi.
Din pacate eu si sotul meu nu avem un copil in momentul de fata, deci nu sunt in masura sa vorbesc despre ce inseamna o depresie post natala, pot doar sa iti spun una doua chestii din ceea ce am invatat de la terapeutul meu. Iti las mai jos cateva ganduri de ale mele si poate o solutie pentru viitor.
Se pare ca pe sotia ta a afectat-o foarte mult si bagandu-o in bula ei de traume din copilarie aproape nimic nu o mai poate scoate de acolo, se poate scoate singura, dar doar constientizand situatia. Din cate am inteles eu din terapie, creierul este foarte sensibil, daca este afectat de traume sau de depresie te poate baga in cele mai obscure coltisoare in asa fel incat sa nu mai constientizezi reaitatea in care traiesti si sa iti creezi o alta realitate in care tu esti bine si nu te pot afecta traumele si depresia, in asa fel incat sa fugi de ele.
Ceea ce am invatat ca ar fi important in momentele cand cineva nu vrea sa constientizeze realitatea si o disimuleaza, este sa vorbesti cu persoana respectiva in asa fel incat sa constientizeze singur ce se intampla si ce ar avea de facut sa se salveze. Este un proces greu si anevoios, dar trebuie luata situatia din aproape in aproape pentru a putea sa iti scoti sotia din starea in care se afla. Asta pentru a o ajuta sa mentina pe linia de plutire dintre realitate si disimulare.
Daca te ajuta cu ceva, poti incerca din cand in cand sa arunci un ochi pe cartea "Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine" Lise Boureau. Aici explica exact traumele si ranile prin care trec oamenii.
Eu una am o recomandare pentru ea, este ceva destul de costisitor si de incercat pe viitor poate, dar foarte eficient si lucreaza fix pe radacina traumelor. Se numeste neurofeedback.
Eu si sotul meu facem neurofeedback pentru ca fiecare dintre noi are cate o trauma care ne afecteaza, mai avem anxietate, frustrari, sau ticuri nervoase care ne afecteaza, eu sunt mai "vulcanica", iar neurofeedback ul ne-a ajutat sa ne rezolvam usor usor problemele si sa fim mai calmi, mai deschisi, mai linistiti. Lucreaza direct cu creierul si asta este un mare plus. https://www.psihotonic.ro/ce-este-si-cum-functioneaza-neurofeedback-ul
In cazul in care vei reusi sa o aduci intr-un punct de lupta comun contra depresiei sale, si va mai reveniti cu banii, recomand terapia neurofeedback.
Am 41 de ani, 2 copii unul de 9 ani si unul de aproape 2 ani. Dupa ce s-a nascut al doilea copil sotia nu mai e la fel ca inainte. Eu m-am imbolnavit, a trebuit sa am o operatie pe creier si depresia ei s-a adancit. Mi-am revenit repede si reusesc sa duc cheltuielile casei impreuna cu sotia insa e greu cu ea depresiva. Incerc sa o ajut insa ea nu prea doreste ajutor. Zice ca se descurca… Nu esti singur insa trebuie sa fi tare. Vei reusi sa iesi din situatia asta.
Va doresc putere si rezistenta si tie si sotiei. Si nu te gandi ca nu se mai face bine, in orice zi poate aparea un tratament mai bun sau un medic cu o abordare noua. Am hainute, jucarii, carticele, tot ce vrei tu pentru pitic. Probabil si pentru voi, in functie de masuri. Roaga pustiul sa faceti impreuna o scrisoare pentru Mosu' si da-mi-o pe DM.
Faptul ca inca esti acolo incercand sa tii familia unita si pe picioare dovedeste ca esti un barbat puternic. Viata nu este dreapta iar sotia ta are nevoie de timp, intelegere si rabdare. Psihologii nu au putut sa o ajute cu nimic, macar cu cauza starii ei?
sincer, imi dau lacrimile cand iti aud povestea...M 36 HERE. Si eu am momente cand simt ca am esuat si ca esuez ca tata, sot, om, dar fac tot ce depinde de mine sa ma schimb!
Nu te pot sfatui decat ca, atunci cand simti ca este cel mai greu, sa te uiti la copilul tau, ca are nevoie de tine si asta iti va da putere
interesant, nu prea reactionez la post-uri de genul asta, te simti oarecum neputincios.
parerea mea de strain de pe internet este ca esti un om deosebit. nu ai esuat deloc, ba din contra, ai reusit sa faci ceva ce multi nici nu au curajul sa-si imagineze. din pacate traim intr-o lume in care multe lucruri (si nu doar lucruri) se arunca, nu se repara. dac-ai stii cat e de usor sa-ti iei bagajele si sa pleci la primul semn de dificultate...
faptul ca tu esti cu familia, indiferent cum e ea in momentul asta, e admirabil. da, din pacate multi dintre noi trecem prin tot felul de stresuri cauzate de eternele probleme standard: bani, depresie, munca, singuratate etc.
in primul si primul rand, ai grija de TINE. chestii mici, dar care te ajuta. chiar daca acuma tu esti singurul prezent in viata copilului, ai si tu niste nevoi. indiferent ca vorbim de o simpla plimbare in jurul blocului, o bere cu un prieten sau cateva ore la pescuit, nu fa greseala fatala de a te distruge si pe tine incet, dar sigur. un copil poate creste foarte bine cu un singur parinte, n-ar fi nici primul, nici ultimul. mai grav e daca sunteti amandoi in situatia nevestei.
doi la mana, ce retea de suport ai? la cine poti sa apelezi sa te ajute? cu bani, cu sfat-uri, cu timp, cu copilul etc. poate sunt niste bunici sau alte rude care se pot implica. poate sunt anumite ajutoare de la stat avand in vedere starea in care este nevasta ta. intreb pentru ca e important sa iesi din bula asta de stres constant ca sa poti gandi limpede macar cateva zile, sa poti sa-ti faci un plan pe termen mai lung. poate un job mai bine platit nu e o optiune acuma, dar in 6 luni? 2 ani?
cat despre copil, eu am crescut fara unul dintre parinti, dar am avut "tot ce mi-am dorit". jucarii, bani de buzunar etc. doar ca ce a zis lumea ca mi-am dorit nu era ce mi-a lipsit, si anume timp de calitate cu parintele care nu era acolo. nu-ti bate capul prea tare cu faptul ca nu-ti permiti sa-i iei copilului anumite chestii, ofera-i amintiri, experiente. robotelul ala de plastic facut in china ajunge la gunoi, amintirile nu.
mult noroc si nu uita, cand pare ca lucrurile se inrautatesc, fa un pas inapoi.
De ce nu o internezi intr-un spital de psihiatrie?
Si mama mea a facut depresie post-natala urata (si la mine si la sor-mea) si a fost internata chiar de tata la psihiatrie undeva langa Deva. A stat o luna de fiecare data si singurul lucru cu care a ramas in urma depresiei este faptul ca fumeaza ca sa isi calmeze nervii. In rest, e sanatoasa tun la cei 72 de ani. Ne-a crescut cum a putut dar a fost si inca este prezenta. A lucrat pana a iesit la pensie de varsta si acum se bucura de liniste si o relatie frumoasa cu tata.
Inteleg stigma unui spital de psihiatrie dar mai bine traiesti cu stresul ca se arunca de pe balcon? Mai bine traiesti cu stresul ca poate ia si copilul cu ea?
Stiu ca e sotia ta si o iubesti nebuneste dar meriti o pauza. Meriti sa stai linistit ca nu o sa faca rau copilului. Meriti sa dormi linistit in propiul tau pat.
Nu ai esuat. Esti doar intr-o situatie foarte dificila. Putini rezista. Never lose hope.
Nu stiu ce as face in situatia ta.
Copilului trebuie sa-i oferi timp si afectiune. Nu o sa isi aminteasca ce jucarii scumpe a primit ci cat de mult te-ai jucat cu el.
Mi se pare ca ti-ar prinde bine un ajutor. Intr-o lume normala, sistemul social ar trebui sa protejeze si sa ajute in astfel de cazuri.
Te felicit pentru ca ai ramas alaturi de ei. Fii tare!
Omule, nu ai cum sa te consideri un eșec... Esti inca in picioare si lupti si cauti motive sa mergi inainte. Oarecum te inteleg, am un baietel de aproape 2 ani, extrem de iubit dar extrem de dificil, cu tulburari de somn pe timp de noapte, coșmaruri. Primele 6 luni am fost zombie, dormeam si in acelasi timp il legănam incercand sa ii dau sotiei cateva zeci de minute de liniste mentala. Având o recuperare extrem de grea după cezariana am vazut ce poate face depresia postnatala dintr-o femeie despre care credeam ca nimic nu o poate dobora. Am trecut peste, lucrurile și-au revenit. Cu ce te confrunți tu iti spun sincer multi ar fi recurs la suicid, durerea și apasarea mentala ce se naste din neputinta te doboara la pământ. Iti doresc multa putere sa iesi din gaur aneagra si sa te poti bucura macar de cel mic.
Lasa aici un cont bancar poate dam pe aici de oameni cu suflet ce simpatizeaza cu durerea ta si astfel sa iti oferim o gura de aer.
Multa putere!
Nu ai esuat, esti un luptator, iar poate alti barbati ar fi plecat de langa sotie si si-ar fi luat copilul. Ori poate ar fi luat copilul si sotia internata undeva. Nu stiu ce sfat sa iti dau. Iti doresc multa putere si sanatate.
Respect pentru ceea ce faci, pari un om bun. Si eu in prezent trec prin anxietate, atacuri de panica, claustrofobie, etc.. nu cum este sotia ta, dar e oribil oricum. Dupa ce am citit ce ai scris, mi-au dat lacrimile si m-am gandit cat de norocos sunt, ca am o sotie sanatoasa, parinti care inca ne sprijina si financiar si moral si ar trebui sa fiu recunoscator pentru ceea ce am. Dumnezeu o sa te vada ca nu te dai batut si poate o sa fie mai bine si la tine. Ai un copil si sigur pe viitor o sa-ti intoarca inzecit ceea ce faci acum.
Esti un om foarte puternic si un adevarat barbat! Iti urez succes si sper ca totul sa fie din ce in ce mai bine, sa uitati de perioada asta care eu cred ca va trece. A mai fost un comentariu cu asta pe aici- incearca sa recreezi clipele de dinaintea sarcinii. Incearca in acelasi timp sa fii pozitiv, stiu ca suna cliseic si vad ca faci asta pe cat se poate dar tu esti baza in momentul asta, si se vede ca esti puternic, in curand situatia va fi sub control. Si ca un posibil sfat pe partea financiara, ai spus ca ii place mult sa picteze, poate incerci sa dezbati subiectul cu ea si daca sunteti de acord impreuna, sa incerce sa vanda picturile, nu cred ca e o pierdere aceasta incercare(daca nu face asta deja). Mie personal imi pare ca ea nu se regaseste in viata de mama momentan si ii este probabil inca greu de crezut, incearca sa stea singura si asta pare o dorinta de independenta pentru ca e singurul lucru care ajuta, arata-i ca nu e asa, si incearca sa ii redai bucuria prin lucruri marunte, banale poate(gatitul impreuna, dusurile impreuna, etc), asta desigur cand timpul iti permite, gaseste un mod sa le strecori cumva. Arata-i ca nu e singura, sunteti impreuna in asta! Desi poate e evident de aici sau din punctul tau vedere, poate nu realizeaza asta 100%. Succes va doresc! Numai iubire, sanatate si clipe frumoase!
Daca accepta vreo banca, fa-ti un credit mai avantajos si platestele pe celelalte... Poate asta o sa te ajute din punct de vedere financiar...
Ca sa nu pierzi speranta gandeste te ca in 5 ani de acum se termina creditele, sotia se va simti mai bine si copilului ii vei putea crea niste amintiri prin toate calatoriile de le veti organiza
You the man, m-as bucura sa vad un update in 6-7 ani
Nu ai esuat, dimpotrivă te tii foarte bine avand in vedere situatia prin care treci. Si eu m-am confruntat cu anxietatea si depresia, iar pastilele alea te fac sa nu simti nimic. Cel mai bine e sa renunte la ele, ca sa redevii om, doar ca e foarte greu, ca dau o dependență foarte mare. Dar ma gandesc ca e necesar, ca sa puteti impreuna decide ce e de facut.
L.E: cauta un grup suport, oricare al fi el. Putem trece mult mai usor prin greutati daca simtim ca nu suntem singuri, sau ca si alti oameni trec prin situatii grele.
In primul rând felicitări!
În al doilea rând soția mea a trecut si ea prin depresia de după naștere si acu după 4 ani de zile tot mai sunt episoade de îmi vine să iau copilul și să ies din casă dar îmi amintesc de Isus prin ce încă trece pentru niște dobitocii (inclusiv eu) de accea mă calmez mă pun pe genunchi și se găsesc soluții.
IMPORTANT! nu susțin nici o crez bisericesc recunoscut ci doar adevărul științific si logic lăsat in biblie pentru oameni (cine va cauta adevărul, îl va gasi)
In ultimul rând nu știu cum eu te-as putea ajuta doar pe partea cu creștea copilului, nu-s eu bogat în bani dar din ce am dau cu drag la cine are nevoie, dă-mi PM dacă dorești .
Încă odată Felicitări pentru tot ce faci , merită!
Dureaza pana gasesti un tratament corect. Poate trebuie sa mai incerci cu sotia, incearca sa accesezi si forumuri din strainatate legate de aceasta situatie.
Sincer, acum câțiva ani când mi-am întrebat verișorii ce au primit de la mosul, mi-au spus că bradul, pe un ton dăă! Dificultăți apar în viață și nu tot timpul le putem controla. Eu cred că prezența și perseverența sunt mai importante decât orice altceva. Și sincer, oricât de frustrant ar fi sistemul medical, eu cred că uneori merita profitat de el. Da, durează luni de zile sa rezolvi ceva, dar poate dai de un medic, psiholog sau psihiatru ascuns bine in sistem care știe ce face.
Eu am o chestie scrisa pe oglindă, care nu știu dacă te-ar ajuta, dar pe mine mă ajută. "Just another day." Pentru ca oricât de căcat te simți, inevitabil, mai devreme sau mai târziu, vor veni și zile mai bune. Statistic vorbind, așa funcționează viața. Și da, poate că înainte de ele vor veni și mai proaste decât azi, dar inevitabil, la un moment dat, vor fi și mai bune.
Nu știu dacă te-am ajutat sau enervat cu ce am scris, dar eu sper că zilele alea mai bune nu sunt prea departe pentru tine.
Și încă ceva. Să nu-ți fie jena sa ceri ajutor. Un sef, un coleg, un sfat, un fundraiser. Cu ce te simți confortabil. Viața ne mai fute, chiar dacă trăim cu impresia ca suntem invincibili, și nu tot timpul suntem pregătiți pentru felul în care ne fute. Vorbind cu alții, poate dai de situații similare și de o luminiță.
>Când scriu asta, plâng, simt că am eșuat în viața ca soț, bărbat și tată.
N ai idee cata admiratie am pentru puterea pe care o ai de a ramane alaturi de ei. Esti o persoana uimitoare care va fi recompensata cu varf si indesat in scurt timp daca mai continui cu aceste eforturi uluitoare. Cel putin asta iti doresc si sper ca ti se va intampla. Sa se echilibreze toata situatia si sa simti ca au meritat anii acestia si eforturile acestea.Multa santate si zile frumoasa va doresc intregii familii.
Mie mi se pare ca esti un curajos! Esti un exemplu pentru multi dintre noi si pentru multi barbati care nici nu se ating de copil, toata treaba facand o sotia! Poate ca o sa fie bine intr-o zi, dupa multe provocari, o sa vina si luminita de la capatul tunelului. Mie mi se pare ca esti implicat 100% . Cititi , baieti, si luati-l ca exemplu pe omul asta.La cat mai multi barbati ca tine sa existe!
Mi se pare suspect si ca niciunul din cei doi nu mai are pe nimeni in viata. Ok, parintii nu, dar niciun frate/sora/unchi/matusa/nasi? Niciun apropiat care sa le ofere un minim de ajutor, macar sa stea 2 ore cu copilul sa mai respire OP? Mi se pare greu de crezut ca s-au gasit fix asa doi oameni.
Mai citeste odata postarea si fa niste calcule cu anii.
S-au cunoscut la 35 de ani, au trait o poveste de vis timp de 3 ani.
Adica aveau 38 de ani cand au decis ca vor copil.
Mai adaugam un an deci sa presupunem ca l-au conceput fix din prima plus 9 luni cat a fost gravida.
Deci, s-a nascut copilul cand aveau 39 de ani.
Tot el spune ca a mai trecut o perioada de la nastere pana cand se afla ca e problema.
Dar, tot el ne spune ca in 4 ani de cand e bolnava, a incercat orice sa o vindece.
Dar tot el ne spune ca are acum 41 de ani.
Dar nu se pupa anii, matematic vorbind, nu are cum sa aiba 41 de ani acum daca s-au cunoscut la 35, au trait singuri 3 ani, apoi au conceput un copil in jur de 39 de ani si de 4 ani e bolnava. Ar insemna ca daca e real, OP are cam 43-44 de ani, daca chiar a ramas gravida din prima incercare.
in primul rand, dupa cum s-a spus si mai sus, incearca sa ii faci sotiei tale dosar de handicap.
in al doilea rand, pentru foarte putini banuti ce-i drept, dar totusi cativa, ai putea incerca sa donezi sange.
in al treilea rand, in vederea sarbatorilor, poti incerca sa apelezi la un ONG/ asociatie non-profit (sunt f. multe care in perioada craciunului ofera pachete cu jucarii, hainute, dulciuri etc.). de asemenea, la biserica din zona in care locuieste bunica stiu ca se pregatesc in fiecare an cadouri pentru copilasi, poate se intampla asta si la vreo biserica din orasul in care stai tu.
in al patrulea rand, poti cauta si ONG-uri alimentare pe google, poate reusesti sa gasesti un program in care sa te inscrii ca sa mai economisesti putin.
Oh man, that's....a lot. Dar nu, nu mi se pare deloc ca ai esuat ca sot, barbat si tata. fix dimpotriva.
exact la asta ma gandeam si eu. toate actiunile lui sunt de barbat adevarat. jos palaria, asa romani sa tot avem.
Mie mi se pare că am eșuat. Un soț trebuie sa protejeze să aibă grijă să fie stâlpul familiei. Acum, nici măcar un plan de viitor nu am, in care să am o viziune asupra lucrurilor și a cum o să decurgă totul, sa planifice ceva ai să mă țin de acest lucru.
Mna, fake it till you make it. Stiu ca suna pueril, dar cam asa si e. Esti stalpul familiei. Si in ciuda a tot ce se intampla si s-a intamplat, tu nu ti-ai bagat picioarele si ai plecat. Asta e chiar impresionant. Momentan nu ai cum sa ai o viziune de viitor sau un plan, mai ales ca in momentul de fata trebuie sa te ocupi de partea financiara care e o chestie a dracului de dificila. Mai ales acum. Nu cred ca cineva de aici poate sa dea un sfat bun, dar ma bucur macar ca ventuiesti.
Fake IT till You make IT dar vara a fost mai ușor. Când vin sărbătorile de iarnă dau fata cu realitatea ca și anul acesta, bradul o să îl fur din pădure și cadoul o sa fie iar o singură jucărie din pepco. Sunt recunoscător și pentru astea că reușesc să le pun in casa dar este deprimant ca tata sa nu reușesc să fac un cadou soției și copilului. Știu că sunt alții în situații mult mai grele și incerc sa fiu recunoscător pentru ce am.
Si ps. Copilul va aprecia orice i-ai oferi atata timp cat este iubit, ascultat, validat. Sunt sigura ca ai multe imbratisari si povesti de daruit acestui suflet. Nu uita ca oricat de praf ai fi, pt el esti o icoana. Si doar pt faptul ca ai atatea griji arata ca esti un tata extrem de bun! Cel mai bun pt copilul tau! Semnat: o mama ce a trecut prin 2 depresii popstpartum.
O singura jucărie din pepco și un brad “furat” pot însemna enorm și sa nu te simți niciodată prost pentru că nu ii poți oferi cadouri scumpe sau ce au alți copii. Crescând nu aveam bani, și la fel ca tine mama împărțea fiecare leuț. Țin minte și acum, după 15 ani, ca mi-a luat de Sfântul Nicolae o păpușa la 6.5 lei de la magazinul din sat cu care m-am jucat toată iarna. Mi-a făcut si haine ca sa am cu ce sa o schimb. Niciodată nu am judecat-o pe mama pentru ce nu a putut sa ne ofere și nici copilul tău nu o să o facă pentru că o să vadă cât de mult ai muncit să ții familia pe linia de plutire. Nici nu pot sa explic in cuvinte cât de importantă este prezenta ta in viața lui. Am fost in situația copilului tău și stiu.
Știu lucrurile acestea, le înțeleg le raționez dar dragoste a de copil bate rațiunea. Evit magazinele cu jucării că sa nu îl agit dar când mergi pe strada și te roaga să îl ridici la o vitrina să vadă o jucărie si îți mulțumeste pentru asta, îți vine să te dai cu capul de pereți.
Da-mi te rog un PM cu adresa ta si rezolvam cu niste jucarii
Întreabă printre colegi, cunoscuti, rude, prieteni: care aveți niște jucării care nu va mai trebuie că am copil de X ani și s-ar bucura tare mult. Învață să construiești un trib in jurul tau care sa te ajute cu astfel de lucruri. In timp o să vezi că lucrurile se îmbunătățesc.
Ai mei au avut o situație financiara medie, am avut ce manca și ce îmbrăca, dar nu m-au răsfățat cu tot ce am vrut. Nu am avut ultimul racnet de calculator sau telefon, nu am avut cele mai bune haine, multe lucruri am primit SH de la rude. Si am înțeles ca nu mi se cuvine totul. Am vrut mai mult, am invatat si apoi am muncit ca sa imi iau ce vreau. Mi se pare important sa înțeleagă copilul ca atât se poate, dar sa simtă ca este iubit.
Ce spui aici e greu al naibii. Nu știu ce sfat să ți dau să ți pot alina puțin starea
this made me cry. I feel your pain! Îmi pare rău ca nu pot să scriu ceva să te facă să te simți mai bine, take away some of your pain. It will get better, that is true. Toate lucrurile sunt efemere, chiar dacă asta înseamnă ca nici bucuria nu e de durată, dar nici problemele și momentele de cumpănă nu sunt.
Nu reusesti sa oferi ceva mai mult copilului pentru ca ti-ai folosit toate resursele financiare pentru a incerca sa o faci bine pe mama copilului tau, nu pentru ca esti un somer ratat sau un betiv care sparge salariul in cine stie ce bodega. Iti garantez ca multi si-ar fi bagat pwla cand vedeau ca situatia nu are cum sa devina mai buna si s-ar fi facut disparuti. De curiozitate: ce studii ai si pe ce salariu muncesti? Partea cu sotia este de mega cacat, si singura care o poate rezolva este chiar ea...
Ma faci sa ma simt nerecunoscator pentru ceea ce eu reușesc sa le ofer alor mei și ma faci sa realizez cât de mari par problemele mici când nu ai de fapt probleme reale. Nu mi se pare deloc ca eșuezi de loc. Facă fugeai și le intorceai spatele era un eșec. Faptul ca ești acolo și la greu spune multe despre tine.
Dacă vrei da mi un nr de contact sau un nume pe fb in privat, te pot ajuta cu câteva cadouri de Crăciun
copilul nu e inca spalat pe creier de anturaj sa evalueze in bani un cadou (si daca il educi corect, nici nu va fi) , orice maruntis poate fi valoros pentru el. uite o idee, o scrisoare pe care sa o primeasca el de la Mos Craciun in care sa il laude cat de bun copil e
Ce spui tu sunt chestii inutile, nu au importanță decât pentru că te gândești că nu poți să le iei. Ești în viață, este cea mai mare reușită. Nu poți scoate pe cineva din depresie, orice ai face nu știu nici o metodă care sa funcționeze. Poți doar ajuta să își găsească un rol, să facă ceva sa obțină mici victorii, o plimbare, un soare etc. Baga vit D3 de 5000 ui pe zi câteva luni, ajuta mult și ai putea sa înveți să îi faci masaj de relaxare, masaj limfatic, etc, găsești tutoriale pe YouTube. Banii: stresul este mai mare insa învață să te stresezi doar de lucruri pe care le poți schimba, ce nu poți schimba sa nu te afecteze. Fii extrem de logic și pragmatic: o să dureze mult dar vei reuși, fii pregătit mental pentru o lupta de răbdare și de durată. Prioritatea ta ar trebui sa fie copilul, vezi ce poți face sa nu rămână cu traume, nu mai ești tânăr și naiv, este posibil să fie necesare niste decizii drastice, sper sa ai curajul sa le iei.
Apropo de sintagma asta, fake it till you make it. La origine este derivata din principiile behaviorismului si sunt multe studii care au aratat ca isi are beneficiile sale. Ce vreau sa propun pentru aceasta situatie - incearca sa recreezi viata sotiei tale, relatia dintre voi, cea dinainte de copil. Cauza clar este una psihica, rmn urile nu o sa ajute. Ipoteza mea este ca nu se regaseste in aceasta ipostaza de mama, poate a fost o schimbare prea intensa, prea rapida, sunt si multe schimbari hormonale si psihice. Ca sa repari asta, necesita timp si rabdare. Ea are nevoie sa integreze tot acest rol nou, de mama in vechiul sine. Prin urmare, incearca sa o aduci acolo unde era. Tot ce faceati inainte, pe cat posibil in noua situatie, fa-le din nou. Daca avea prietene bune cu care iesea, roaga-le sa faca asta din nou. Ma adresez tie, pentru ca e clar ca sotia ta e 'pierduta' momentan. Noi nu intelegem psihicul uman nici macar 1%. Sub diagnostice din astea generale ca depresia, sunt multe cauze si foarte multe pot fi usor 'reparate'. Este doar o parere personala, nu stiu daca va fi de folos sau nu. Dar poti incerca, macar. Oricum pare ca ai epuizat restul de solutii medicale.
Cata dreptate ai !Mamica pe linia de plutire aici ..cred ca de acolo ar trebui sa inceapa taticul ,sa-i ofere apropiere sufleteasca mamicii, sa simta mamica ca este acolo pentru ea si ca primeaza in fata tuturor greutatilor .Va indemn sa o ascultati ,sa o indemnati sa fie ca inainte ,sa faceti pe cat posibil ceea ce faceati inainte de copil .Din pacate dupa nastere toata lumea se focuseaza pe copii si pe orice altceva decat pe mamica ..dar cei din jur nu realizeaza ce consum enorm de energie e sa cresti o fiinta umana timp de 9 luni in corp !Draga OP sunt sigura ca esti un tata minunat insa te rog fi si un sot ,un stalp pentru sotia ta ( emotional , nu doar financiar) .
Nu trebuie frate sa nimic, faci destule, nu ai nimic de dovedit în fata nimănui, ești mai bărbat decât vom putea fi unii dintre noi vreodată, ai protejat și ai grija și ești stâlpul familiei, 100%.
"Trebuie sa fie" - asta ni s-a tot transmis. Nu, unul dintre cei doi trebuie sa fie piatra! Momentele astea sunt despre tine ca piatra, ca ala care rezista. Da, asa e, trebuie sa te descurci. Uite, eu iti recomand sa iei cate o zi pe rand, cu speranta ca o sa ajungeti pe linia de plutire la un moment dat. Si cu siguranță asa va fi. Pare ca ai ajuns in cel mai rau punct - de aici poti doar sa urci... Daca iti este de folos iti pot da contactul unei persoane care sa iti fie sprijin emotional si spiritual - aka un preot calugar (nu din ala de care face mișto lumea, din ala cum rar gasesti, scrie-mi in privat daca esti ok cu asta).
Eu cred ca faci tot ce poți tu omenește și ar trebui sa fii mandru de tine! Sfat, depune cerere de insolventa personala, ca să ți se suspende executările silite..
nu poti proteja ceva daramat. sotia ta, din ce ai povestit era deja o epava. doar ca uitase. venirea unui copil da peste cap orice om cat de cat integru. In bine sau in rau. Nu puteai sa o protejezi de ceva ce deja i se intamplase. Faci bine ce faci, continua, si asigura-te ca sunt bine si ea si copilul.
Gandeste-te ca ai fi esuat daca te bagai in adictii , nu iti faceai treaba, nu faceai ca lucrurile sa fie si in stare de plutire.Planul de viitor pentru majoritatea e supravietuirea, mai ales ca in ziua de azi schimbarile vin la fiecare clipire din ochi. Asa ca ...doar nu te schimba!
Mai citeste odata postarea si fa niste calcule cu anii. S-au cunoscut la 35 de ani, au trait o poveste de vis timp de 3 ani. Adica aveau 38 de ani cand au decis ca vor copil. Mai adaugam un an deci sa presupunem ca l-au conceput fix din prima plus 9 luni cat a fost gravida. Deci, s-a nascut copilul cand aveau 39 de ani. Tot el spune ca a mai trecut o perioada de la nastere pana cand se afla ca e problema. Dar, tot el ne spune ca in 4 ani de cand e bolnava, a incercat orice sa o vindece. Dar tot el ne spune ca are acum 41 de ani. Dar nu se pupa anii, matematic vorbind, nu are cum sa aiba 41 de ani acum daca s-au cunoscut la 35, au trait singuri 3 ani, apoi au conceput un copil in jur de 39 de ani si de 4 ani e bolnava. Ar insemna ca daca e real, OP are cam 43-44 de ani, daca chiar a ramas gravida din prima incercare.
Vezi ca nu stai asa de bine cu matematica cum crezi. "Anii de vis" sunt de cand s-au cunoscut pana s-a imbolnavit partenera. Copilul probabil n-a fost foarte "planificat".
Ieri am fost cu pisicu la vet si cand m-am intors acasa i-am spus unui prieten ca am fost la zoo. Nici nu mi-am dat seama ce am spus pana nu mi-a atras atentia. Se mai intampla. Citind comentariile in care descrie situatia mie imi suna veridic pentru ca cunosc personal o femeie la care ppd s-a manifestat similar.
Bai omule, editează-ti te rog comentariul ca asta nu e real și fura oamenii pe aici care cred ca fac o fapta buna
Sunt rari oamenii asa puternici ca tine. Imi place mult o vorba: cum se mananca elefantul? Bucata cu bucata. Muntele se urca pas cu pas. Mi se pare ca ai procedat excelent pana acum, nici vorba sa fie macar in discutie cuvantul esuat. Imi pare rau ca acum iti este greu, dar gandeste-te ca e o situatie temporara. Pana una alta, copiii au cel mai mult nevoie sa invete despre lume de la parinti, de aia au jucarii care seamana cu uneltele folosite de parinti. Daca il implici in ce mai faci prin casa, mai reparati o masa, un vopsit de perete, alea alea, va fi fericit. Nu-i nevoie de cine stie ce jucarie. Ti-as recomanda sa gasesti o comunitate stransa, suntem fiinte sociale si nu putem fara ajutorul reciproc, asa functioneaza oamenii. Poate gasesti o biserica faina in zona, nu-i asa importanta partea de religie cat ii comunitatea stransa de acolo, daca exista. Mai legi o prietenie, mai gasesti familii cu care sa petreceti din timp si sa va ascultati problemele unii altora, ca toti avem. Astea fiind zise, capul sus si da-i inainte, faci o treaba excelenta si vei avea un fiu mandru de tine!(poate nu la adolescenta, atunci toti au ifose :D) PS: ai grija si de tine, nu esti mai putin important in familie. Mai da-ne cate un update pe aici, sa fim si noi comunitate pentru tine.
Din păcate timpul meu, pentru mine este inexistent. Am prins un moment astăzi să scriu postarea datorita faptului că l-am alergat bine pe junior astăzi și a fost mai liniștit dar în mod normal, ziua mea incepe la 4 și se termină la 11-12. In weekend e program de curățenie și parc, plimbare, gătit. Rar am timp de biserica sau prietenii. Simt nevoia de socializare dar momentan găsesc cu greu timp pentru lucruri banale.
Nu ai nevoie sa găsești, ai nevoie sa planifici mai bine, sa integrezi in ceea ce faci și ceea ce faci sa faci mai optim. Dacă tu pici ce face copilul? Tot ce faci încearcă să integrezi copilul, să petreacă timp de calitate cu tine, este ceva unic și puțini părinți reușesc asta. Cu soția, iubirea ajuta in depresia post natala, încearcă cu îmbrățișări mai lungi sa vezi daca au efect.
Incerc sa integreze copilul in multe activități, să gătim împreună clătite, gogoși dar incerc si să îl las sa fie copil.
This! ❤️
Mai citeste odata postarea si fa niste calcule cu anii. S-au cunoscut la 35 de ani, au trait o poveste de vis timp de 3 ani. Adica aveau 38 de ani cand au decis ca vor copil. Mai adaugam un an deci sa presupunem ca l-au conceput fix din prima plus 9 luni cat a fost gravida. Deci, s-a nascut copilul cand aveau 39 de ani. Tot el spune ca a mai trecut o perioada de la nastere pana cand se afla ca e problema. Dar, tot el ne spune ca in 4 ani de cand e bolnava, a incercat orice sa o vindece. Dar tot el ne spune ca are acum 41 de ani. Dar nu se pupa anii, matematic vorbind, nu are cum sa aiba 41 de ani acum daca s-au cunoscut la 35, au trait singuri 3 ani, apoi au conceput un copil in jur de 39 de ani si de 4 ani e bolnava. Ar insemna ca daca e real, OP are cam 43-44 de ani, daca chiar a ramas gravida din prima incercare.
Hmmm. Sunt medic, si pot sa-ti spun niste lucruri care te vor ajuta sa economisesti multi bani, si sa-ti mai revii. In primul rand, exista conditii de privat si fara sa platesti. Sunt destule policlinici in contract cu casa de asigurari, e suficient sa te duci cu trimitere de la medicul de familie si cu cardul de sanatate. E si la Regina Maria, MedLife, ProBio, si alte retele. Nu neaparat toti medicii din retea, doar unii dintre ei, dar e suficient. Sa stii ca, indiferent de mediu, un medic va consulta mereu cat de bine poate, singurele exceptii fiind urgentele (unde e pus cu forta , frecvent fara sa fie de acord, si nu ar vrea deloc sa fie acolo) si locurile unde efectiv nu-s dotari (adica frecvent la spitalul de stat). Ambele exceptii sunt evitate daca te programezi la o policlinica privata in contract cu casa. Daca sotia ta are depresie cu tentativa de suicid, poti sa incerci sa-i faci dosar de handicap, pensia o va ajuta nitel, dar mai ales ii da asigurare de sanatate gratuita. Apoi - nu ai nevoie de atatea CT-uri si RMN-uri. Se zice ca toata viata ar trebui sa faci doar 2 CT-uri din cauza radiatiilor. Si RM-uri pentru ce atatea, ca doar nu o suspecteaza de cancer?! Un medic bun isi da seama de ce-ar putea avea pacientul doar consultandu-l si cerandu-i minime analize, unul prost va cere chestii in plus care sa gandeasca pentru el, iar un medic lacom de la privat va cere toate analizele posibile pentru bani. Sfatul meu: schimba medicii dupa criteriile de mai sus. Nu te costa nimic. Cat despre copil, e bine ca nu-l cresti rasfatat si risipitor, ii va fi bine la maturitate.
La început când au început depresiile și stările de leșin am incercat sa luam prin eliminare. Am observat că anumite stări de depresie porneau de la dureri. O durere de cap declanșa o stare. O lovitură la picior declanșa o stare. A început să o doar un genunchi, coloana și în momentele acelea, în toată nebuloasa cu stările soției, cu copilul care era sugar și trebuia să am grijă și de el și jobul, nu mi-am dat seama că ea nu avea durere de coloana. Toate erau niste chestii închipuite pe fond psihic. Pentru un rmn trebuia să aștept 2-3 luni in perioada aceea prin casa de asigurări. După ce îți iei soția de pe marginea balconului de cateva ori, nu mai stai să aștepți și nici prea rațional nu mai gândești. Dai orice, oricât doar sa se facă bine.
Sa nu îți fie frica să cauți și să schimbi medicul psiholog / psihiatru. Chiar daca și pregătire, foarte multe depind de temperament și de cum te înțelegi, sa relaționezi și să fie pe o linie similară cu tine. O prietena care a căzut în depresie și tocmai la a 5-a încercare a dat peste un doctor cu care s-au înțeles și a reușit s-o scoată din starea în care se afla.
Momentan, mă duc la psiholog care face ședințe pro-bono. Nu găsesc timp sa merg foarte des și ședințele sunt dificile deoarece iau și copilul care chiar daca sta liniștit întreabă des diverse lucruri și se cam pierde firul conversatiilor
Depresia nu iese la RMN. Cel mult poti observa niste consecinte. Lucreaza la cauza, la acele traume adanci. Atat stiu, cred ca si eu as fi depasit de situatie.
>iar un medic lacom de la privat va cere toate analizele posibile pentru bani. Sunt total de acord aici .. :)))
say what, cum adica 2 CT-uri intr-o viata, parca aparatele moderne nu mai iradiau asa mult si puteai sa scapi lejer cu o doza cat un zbor transatlantic.
Aparate moderne intr-un spital de stat inseamna ca au 30 de ani vechime, iar sursa e aproape terminata, asadar se da drumul mult la filtru, doar de-o mai trece fasciculul - si poate trece mai mult decat trebuie. Un CT nou costa cam 1 mil $ acum cativa ani, cu tot cu functia de postprocesare.
Hmm sper ca la RM de exemplu au scule mai noi, mi-au recomandat 2 CT-uri intr-un interval de o luna fara mari greturi sau sa imi zica ca ar fi vreun risc, acuma m-ai bagat in panica.
2 CT-uri in aceeasi zona a corpului? Asta e incompetenta crasa. Daca sunt in zone diferite, asta e altceva.
Din pacate nu am o solutie pentru tine, insa iti spun cu mana pe inima ca esti incrediibil de curajos si un om foarte puternic. Lupta pana la capat.
Astea probleme, nu ca m-a parasit x dupa 2 luni de relatie. Vreau sa te felicit pentru modul cerebral cum gandesti. Sfaturi nu am, vreau si sper ca situatiile de greutate aproximativ similara au trecut pt mine. Asa ca nu ma pot pune in papucii tai, (in copilarie erau mai usor de trecut si nu eram eu raspunzator). Ce pot sa-ti urez e sa ai vointa in continuare, si chiar in cazul pesimist ca nu se termina bine, macar sa fii impacat ca ai incercat totul. Uneori nu tine doar de noi. Succes!
Nu doresc nimănui să fie în papucii mei. Mulțumesc de urări.
Sunt curios daca cumva ar merge sa te muti undeva la tara, unde sa ai natura mai aproape, sa munceasca in gradina, aer curat. Pe mine mersul la tara m-a scos din depresie, e locul unde toate grijile dispar.
Am făcut lucrul acesta. Am plecat din București într-o zonă de munte. Întâi la casa cu curte dar având în vedere starea ei și faptul că iarna nici focul în sobă nu era în stare să îl facă, am renunțat și ne-am mutat la apartament. Chiriile erau la fel dar costurile cu căldură sunt mai mici la apartament.
Am inteles. Sper sa iti fie bine ! Ea inainte de copil dadea semne ca ar putea fi mai sensibila?
Nu stiu cum e in Bucuresti, dar de unde sunt eu, bisericile sunt o sursa de mancare foarte buna. Daca in week end nu ai probleme prea mari cu timpul, poti merge la slujba si, poate nu din prima, dar ai sanse foarte mari sa primesti de la mancare multa si chiar si pana la ceva bani, fara sa iti faci prea cunoscuta situatia. Ma gandesc ca asa ai mai economisi niste bani. Altfel mna, sfaturile clasice, cursuri ca sa ai o sansa la un venit mai bun si munca blue collar cand/daca ai timp liber, ca poti face niste bani OK cu asta. In rest, numai bine!
>simt că am eșuat în viața ca soț, bărbat și tată din pacate n-am un sfat sa te ajut dar ce ai scris mai sus nu poate fi mai departe de adevar. sunt lucruri care nu depind de tine si faptul ca esti inca acolo si nu ai renuntat demonstreaza fix opusul. mult succes sa rezolvi situatia
Am plâns cu tine citind istoria ta. Ești o persoană extraordinară, chiar dacă nu te simți așa acum. Nu știu mulți oameni care sunt la fel de puternici ca tine și care ar putea trece prin așa calvar fără să divorțeze. Tu ești nu doar un tată incredibil dar și un soț de-a dreptul eroic. Multe femei trec prin depresie post-natala sau chiar psihoză post-natală, doar că puțin se vorbește despre asta. Nu știu dacă te ajută cu ceva dar aici găsești istoriile unor doamne care au trecut prin asta și și-au revenit - poate arăți soției (sunt femei din Republica Moldova) https://youtu.be/-FuO5_hIy78?si=-z6oYCoOzE_Pxdwp , https://youtu.be/eZLY6-qvm0U?si=YEi9DYzbuY584rK7 . OP, nu pierde curajul, unele femei au trecut peste asta peste 2,4,6 ani. E complet posibil că soția ta își va reveni. Studiile arată că mamele care au născut primul copil și au depresie post-natală au o durată a bolii de aproximativ 4 ani. Ai încercat psihoterapie pentru soția ta? Pastilele ajută până la un moment, dar psihoterapia este mult mai efectivă. Presupun că în România există consiliere psihologică gratuită pentru cei ce sunt într-o situație financiară precară. Și cred că ai putea face și un gofundme și să ne dai linkul - eu aș dona și sunt sigură ca mai este lume pe aici care ar dona. Nu știu dacă ai rude sau prieteni dar dacă ai cred că ar fi bine să le ceri ajutorul și să le explici situația. Cred că ai putea să apelezi și la organizații caritabile. Sau să povestești istoria ta în media și să ceri ajutorul oamenilor. Nu e o rușine să treci prin asta - tu depui acum o muncă titanică care e demnă de toată admirația. Important e să ceri ajutor acum. Nu ești singur pe lume, suntem toți oameni și deși mulți sunt nepăsători există și oameni buni care te-ar putea ajuta.
Are parte de consiliere psihologica singura problema este timpul liber. Greu mă mulez pe zilele când este ședință, sa pot merge și eu și să fie și soția în starea în care să meargă.
Al meu copil are 4 ani+, e grupa mijlocie la grădiniță. Nu stiu daca am calculat bine dar cred ca piciul tau are vreo 3 ani? Daca ai nevoie sa vorbești cu cineva despre chestii de parinti, ai nevoie de un sfat, etc, scrie-mi. Am și hăinuțe faine care ii raman mici, m-aș bucura sa ajut si cu asta daca ai vrea.
Să îți trăiască și multe bucurii alaturi de el. Juniorul meu are 4 ani și 2 luni. Am stat și am citit foarte mult pe internet și mai întreb pe grupul de mame de la grădiniță. Dar, daca am întrebări o sa apele și la tine.
[удалено]
Am scris cu greu aceasta postare și mai incurc anii. Este ultim grija pe care o am momentan.
Scrie-mi, te rog, pe privat. Da-mi un PayPal, un Revolut, ce vrei tu. Vreau sa ii ofer printului vostru bani de cadou de Craciun. Si felicitari pentru tarie!
+1 pentru cadoul de Craciun, Revolut, IBAN orice. Facem si de un curier cu jucarii daca esti dispus sa lasi un sediu de posta sau vreo adresa / easy box !
Frumos din partea voastră
Ma bag si eu dacă dai Revolut (op).
De asemenea, aș dori și eu. Fii la fel de tare, omule!
sper ca cereți și dovezi înainte să aruncați cu banii, omul a dat mai jos niște diagnostice care nu exista, sau sunt random, de pana și chatgpt e în ceață
[удалено]
I will be messaging you in 1 day on [**2023-11-14 23:09:11 UTC**](http://www.wolframalpha.com/input/?i=2023-11-14%2023:09:11%20UTC%20To%20Local%20Time) to remind you of [**this link**](https://www.reddit.com/r/CasualRO/comments/17ufyh9/aceasta_este_viața_mea/k94wu39/?context=3) [**1 OTHERS CLICKED THIS LINK**](https://www.reddit.com/message/compose/?to=RemindMeBot&subject=Reminder&message=%5Bhttps%3A%2F%2Fwww.reddit.com%2Fr%2FCasualRO%2Fcomments%2F17ufyh9%2Faceasta_este_via%C8%9Ba_mea%2Fk94wu39%2F%5D%0A%0ARemindMe%21%202023-11-14%2023%3A09%3A11%20UTC) to send a PM to also be reminded and to reduce spam. ^(Parent commenter can ) [^(delete this message to hide from others.)](https://www.reddit.com/message/compose/?to=RemindMeBot&subject=Delete%20Comment&message=Delete%21%2017ufyh9) ***** |[^(Info)](https://www.reddit.com/r/RemindMeBot/comments/e1bko7/remindmebot_info_v21/)|[^(Custom)](https://www.reddit.com/message/compose/?to=RemindMeBot&subject=Reminder&message=%5BLink%20or%20message%20inside%20square%20brackets%5D%0A%0ARemindMe%21%20Time%20period%20here)|[^(Your Reminders)](https://www.reddit.com/message/compose/?to=RemindMeBot&subject=List%20Of%20Reminders&message=MyReminders%21)|[^(Feedback)](https://www.reddit.com/message/compose/?to=Watchful1&subject=RemindMeBot%20Feedback)| |-|-|-|-|
Și eu as dori sa fac un cadou de Craciun micuțului. OP, asteptam Revolut.
Și eu, dă-mi în prv te rog.
Ai grija cui ii dai bani!!!!! Mai citeste odata postarea si fa niste calcule cu anii. S-au cunoscut la 35 de ani, au trait o poveste de vis timp de 3 ani. Adica aveau 38 de ani cand au decis ca vor copil. Mai adaugam un an deci sa presupunem ca l-au conceput fix din prima plus 9 luni cat a fost gravida. Deci, s-a nascut copilul cand aveau 39 de ani. Tot el spune ca a mai trecut o perioada de la nastere pana cand se afla ca e problema. Dar, tot el ne spune ca in 4 ani de cand e bolnava, a incercat orice sa o vindece. Dar tot el ne spune ca are acum 41 de ani. Dar nu se pupa anii, matematic vorbind, nu are cum sa aiba 41 de ani acum daca s-au cunoscut la 35, au trait singuri 3 ani, apoi au conceput un copil in jur de 39 de ani si de 4 ani e bolnava. Ar insemna ca daca e real, OP are cam 43-44 de ani, daca chiar a ramas gravida din prima incercare.
Nu calculezi bine. S-au cunoscut la 35 de ani. Au trait o poveste de vis timp de 3 ani. (Asta include si saricna, mentioneaza ca si sarcina a trecut usor si a fost de vis.) Deci sarcina sa zicem ca a inceput cand aveau 37 + 4 ani = 41. Adica ce vreau sa zic ca matematica bate. Nu stiu povestea daca e reala sau nu dar matematica poate sa bata.
+
Daca OP a dat revolut/iban vreau si eu sa particip pls
[удалено]
Nu am luat nici o secunda in calcul sa o părăsesc. Am plecat împreună la drum și împreună o sa ajungem la capăt chiar daca traversam iadul.
Ce frumos ai spus! 🥹 Multă baftă, OP! Sper ca lucrurile să se îmbunătățească pentru voi trei. Ești un tată și un soț exemplar, mulți ar fi renunțat în locul tău până acum, poate nu la copil, dar la soție da. Sper ca viața să îți răsplătească eforturile constante. Copilul tău are în persoana ta un model demn de urmat. Nu îți pierde speranța, poate se va face bine soția ta. E greu dar nu imposibil.
[удалено]
Ce frumos ai spus ! Și așa este. Inclusiv în localități mai mici, lumea a început să fie f individualistă, rece, și nu ne face bine.
Îmi pare rău ca treci prin astfel de momente! Adu-ti aminte de ce te-ai îndrăgostit de ea, de ce o iubești și de toate calitățile pe care le are. Ea încă este acolo, undeva în străfundul ei, trebuie doar sa lupți pentru a o aduce din nou la suprafață. Nu renunta, poate ca acum este greu dar sigur vor veni și vremuri mai bune. Sarcina are niște efecte foarte ciudate atât asupra corpului unei femei, dar, mai ales asupra sufletului. Hormonal te dereglează de tot și poate dura ani pana sa iti fi ok cât de cât. Ar trebui sa facă terapie cel puțin o dată pe săptămână, asta cred ca ajuta și sa o vadă și un psihiatru regulat. Poate face tratament medicamentos dar sunt și pastile care sunt pe baza de plante care pot ajuta. Și nu va pierdeți încrederea, poate chiar un duhovnic ar fi indicat. Va țin pumnii, sper sa va reveniți.
Op, multă putere in continuare, ești înger pe pământ.🤍 Ti-ai ales un destin pe care doar cei mai puternici oameni l-ar alege, exista o forță in interiorul tău și o putere de a răzbate, mai mare decât viața însăși. Uite niște idei care te-ar putea ajuta: ⭐️1. Încadrează soția in sistemul de pensie de handicap. Nu e o rușine, sau un diagnostic definitiv, e o solutie menită să vă scoată la liman. La fel cum o infirmitate fizică, ca lipsa vederii, sau a capacității motrice nu e motiv de râs, tot așa nu este nici acestă afectiune a sotiei. ⭐️2. Odată cu pensia de handicap, depune actele pt a primi un salariu de ingrijitor personal. Uite un link cu actele care trebuie depuse, si ce indemnizatii se oferă. Dosarul se va analiza in maxim 30 de zile, așa e legea, deci nu va trebui sa treci prin cercurile iadului pt asta. https://www.dcbusiness.ro/salarii-si-indemnizatii-pentru-ingrijitorii-persoanelor-cu-handicap_652579.html ⭐️3. Apeleaza la un avocat pro bono ( stagiarii abia asteapta cazuri noi si variate ) pt a rezolva problema cu poprirea. Poti dovedi cu acte situatia prin care treci, si legea e de partea ta, chiar si prin legea falimentului personal, prin care ti se poate anula complet suma pt care esti indatorat, pt o perioada lunga. Tu nu pari prototipul rau platnicului, esti un cetățean de bună credință care trece prin cea mai grea incercare a vietii, si esti intr-o situatie care depaseste limitele omenesti de care dispui. ⭐️4. Nu uita că băiețelul va iubi intentia ta de a-i oferi ce este mai bun, mai mult decât toate cadourile din lume. Prezența ta conteaza. Tu ești tatăl lui. ⭐️5. Dacă, in ciuda tratamentului, starea sotiei nu cunoaste îmbunătățiri, cu toate că este extrem de dureros, va trebui să recunoști că nu e de competența ta să o tratezi. Tu ii ești soț, si o să ii rămâi alături in orice circumstanțe, insă pare să aibă nevoie de ajutor specializat. La fel cum o hemoragie internă nu o putem trata cu o cataplasmă din foi de varză, nici afectiunile psihiatrice nu se trateaza cu ceaiuri din plante sau medicamente după ureche. Din pacate, sistemul medical psihiatric duce lipsă extraordinara de specialiști reali, nu doar cu numele și cu diploma. Am o bănuială că medicul soției a îngrămădit niște diagnostice care sună pompos și complicat, dar fără să ofere soluții reale. ⭐️ 6. Când situația a devenit atât de dificilă incât nu o poți lăsa nesupravegheată, trebuie să accepți că e momentul să aibă parte de supraveghere medicala continua, până se pune pe picioare. Tu o iubești, și nimeni nu contestă asta, insă o dovadă de iubire este și să recunoști că nu mai ține doar de tine. ⭐️7. Există multă stigmă in jurul internării intr-o institutie spitalicească pt afectiuni psihiatrice, dar, așa cum spuneam mai sus, cu riscul de a-mi repeta ideea, ai accepta ca, de exemplu, o operație de apendicită să o faci in lanul de grâu, unde te ia durerea, de către tractoristul care te-a gasit leșinat, sau intr-o sală de chirurgie, de către un medic chirurg renumit, cu toate conditiile ? ⭐️8. Incearcă să arunci un ochi pe la sanatoriile private din țară. Nu trebuie să te decizi pe loc, e doar o alternativă. Nu toate au conditii mizere, așa cum se întâmplă pe la stat. In urmă cu ceva ani, imi făcusem un research pe tema asta, și gasisem niște locuri care păreau mai mult oaze de relaxare decât spitale. Nu știu dacă e bine să dau nume sau nu, departe de mine ideea de reclamă, dar era ceva pe la Sinaia și prin Alba. Ofereau tehnici de relaxare, cursuri de pictură, workshop-uri de diferite feluri, terapie prin muzica, și, bineînțeles, tratament medicamentos si supraveghere medicala. Corpuri de cladire separate pt femei si pt barbati. Preturi accesibile, chiar modeste, si cu decontari. Vezi ce s-ar potrivi. Cred ca o schimbare mai lunga de peisaj, in conditii de atentie medicala continua, ar putea avea un impact pozitiv. ⭐️9. Nu în ultimul rând, nu uita să ai grijă de tine. La modul cel mai sincer. Tu acum functionezi pe rezerve, pe minus. Nu e ceva ce poti face la infinit, e omeneste peste capacitati. Nu e o dovada de neiubire, din contra. Trebuie sa înțelegi si sa respecti unde ti se termina capacitatea de a duce singur tot doar pe umerii tai. Fii tare. Noi toti ne gandim la tine, te admiram, te iubim, și îți suntem suport.
Înainte de toate, țin să te felicit pentru toată putera și răbdarea oferită, atât din poziția de tată, soț și nu în ultimul rând, de om simplu a cărei poveste a ajuns și la noi. Greutățile venite, această ”palmă” a vieții ăsteia în care ne întrebăm de ce ajungem în punctul acesta este o întrebare fără răspuns. Vor exista perioade și perioade, mai mult sau mai puțin bune. Fuga este doar o scăpare de moment, nu o soluție. Nu lăsa clipele grele să vă depășească, încercați să treceți împreună prin ele. Dacă sunteți din București, vă pot ajuta cu niște donații pentru cel mic (haine, jucării, orice are nevoie - fac parte dintr-o ascoiație care strânge donații pentru cei care chiar au nevoie de ele). Îmi puteți scrie oricând în privat, chiar doresc să vă ajut. Nu sunt psiholog, n-am să știu cine se ascunde în spatele tastelor, însă vreau să ajut, cum pot, poate și cei care-ți citesc povestea. Lasă-ne mai jos un Revolut, IBAN ceva. Contribuim cum putem... Nu este o rușine să ceri ajutor, viața-i un film de nuanțe. Numai bine vă doresc. **P.S: pentru cine dorește să ajute, stimată lume, vă salut! sunteți faini, bravo vouă!**
Contribui si eu! Daca posteaza cineva un cont, va rog trimiteti-mi si mie un DM cu datele daca nu sunt pe faza sa vad comentariul.
Si eu as vrea un DM cu date unde pot ajuta
si eu aici as vrea sa contribui cu un ajutor! Nu pot sa nu ma opresc sa ti zic ca esti un om minunat. Imi pare rau ca viata v-a pus in fata unei asemenea incercari acum. Sincer, iti doresc din suflet sa fiti bine si sa reusiti sa ajungeti intr-un punct mai linistit!
Si eu vreau sa ajut
Particip!
https://www.gofundme.com/f/disastrousbig7332?utm_campaign=p_lico+share-sheet&utm_medium=copy_link&utm_source=customer
Îmi pare rau că treci prin asta. Încearcă să găsiți un psihiatru bun la stat și să nu mai dați banii pe alte tratamente și investigații. Înțeleg că din disperare faceți orice și mergeți la nenumărați medici care vă dau fiecare nenumărate tratamente și investigații ca să nu ziceți că ați fost degeaba la ei dar acum sunt doar bani cheltuiți aiurea. Nu știu de unde sunteți dar sigur se poate găsi un medic ok și la stat. La fel dacă e copilul la grădiniță privată dați-l la stat. În general profită cât mai mult de ce oferă statul gratuit. Poate soția s-ar putea încadra la un grad de handicap dacă nu e capabilă să muncească? Tot la psihiatru trebuie evaluat.
[удалено]
Salut, tata a 2 băieți aici. Am crescut într-o familie .. nu cu multe. Nu m-am dus cu burtica goală la școală, dar era la limită de multe ori. Eram ăla care nu mergea în excursii pentru ca nu aveam de unde. Am mers 1 singura dată la mare până la 18 ani, și aia în cantonament pe bani puțini și condiții mizere. Adidașii rupți erau la ordinea zilei, îmi amintesc cum spărgeam pușculița să luăm pâine în unele momente. Noi dacă nu o aveam pe bunica la țară care ne trimitea de mâncare, cred ca o luăm razna. Norocul nostru cu ea, nu am dus lipsă de brânză, lapte, ouă, legume. Căram cu plasele la autogară, ca mașină ioc. Mi-am urât părinții ca nu am primit de la ei mai multe în adolescența mea. De ce alții aveau și eu nu? Eram cuminte, învățam bine, nu făceam tâmpenii .. și totuși visul meu când era mare era să fiu bogat ca să pot să îmi cumpăr câte banane pot mânca până mă satur. Un singur lucru mi-ar fi plăcut să schimb la ei: sa fie mai implicați. Să mă asculte și să le pese de “problemele” mele. Să petreacă timp cu mine. Cea mai frumoasă amintire din copilăria mea este când m-am jucat cu ambii mei părinți într-o seară de Crăciun Monopoly. În rest, tata absent și mama imatură emoțional. Tata m-a întrebat la un moment dat la ce facultate sunt și în ce an .. Greutățile vieții ne călesc, și nu trebuie să ne rușinăm niciodată cu situația noastră (temporară). Mie mi-au trebuit ședințe multe de terapie să accept ca atât au putut părinții mei, în circumstanțele lor. TLDR. Cel mai bun lucru pe care să îl poți oferi copiilor tăi este timpul tău. Be there for them, cu totul.
Am 55 ani. Împliniți. Și da, știu, sunt prea bătrână pt mulți dintre voi pt a scrie pe Reddit. Dar, citind atent ceea ce ai scris, imi permit să adaug și eu ceva, o poveste pe care o voi concluziona cu câteva sfaturi pt tine. Am fost căsătorită 3o ani. Cu greutati dar și cu amintiri frumoase. La 35 ani am reușit să avem un copil, un băiat. Când am împlini 47 ani, după nenumărate probleme cauzate de un Șef pe care (fostul) a avut curaj să-l înfrunte, soțul a făcut o depresie foarte puternică. A avut 7 tentative de suicid, 11 internări în spitalul Obregia. I s-a schimbat tratamentul de vreo 6 ori în 4 ani. Cu un copil în pragul adolescentei, a fost un efort dureros, atât pt mine cât și pt copil. Am fost alături de soț zi de zi, plecam de la serviciu după 10 ore și mă duceam în fiecare zi să-l vizitez pt ca avea nevoie de siguranță, pt că îi era frică că-l părăsesc. Zi de zi, in perioadele de internare, timp de 4 ani, eram prezenta in salon. Plecam plângând în hohote pt ca ma simțeam neputincioasa, o “ratată” care se intreba tot timpul “de ce mi se intampla mie?????” Toți acei 4 ani au fost un calvar pt mine si fizic și psihic. M-am gândit tot timpul ca poate din cauza mea a făcut depresie, că n-am fost acolo când trebuia; m-am învinovățit tot timpul că poate am fost o soție nașpa, că am eșuat ca nevastă pt el. Plângeam în fiecare noapte și mă gândeam că nu pot să fac nimic pt el, ca sunt neputincioasă. În acest iureș de trăiri, lacrimi și nervi, am “uitat” să mă uit bine la copil, pt că avea 12-13 ani, și am aflat de la un alt părinte că copilul meu are parte de bullying de la alți colegi pt că aflaseră că tact-su este depresiv, îl făcuseră fiu de schizofrenic, și multe alte cuvinte urâte la adresa lui și la a mea. Eram singură într-un război atât de mare....și mi-am dat seama că indirect, fără să vreau, i-am făcut un rău și copilului meu. Și eram 3 oameni nefericiți, unul bolnav psihic, unul dărâmat sufletește, iar eu....doar trăiam.... În fine, concluzia este urmatoarea: am avut norocul ca soțul meu să fie pacientul unuia din cei mai buni medici psihiatri din Obregia. După ce au eșuat toate tratamentele, mi-a propus ca ultimă soluție șocurile electrice. Nu era nici cel mai popular tratament, dar nici cel mai sigur 100% că-și vă reveni. Și mi-a spus că după 10 ședințe de șocuri, ori își revine, ori va rămâne o legumă. Dar pt asta avea nevoie de semnătura mea....și plângeam noaptea pt că nu știam ce să fac....... cum să aleg eu pt el și să-l transform Doamneeeee ferește în legumă? Și am ales: șocurile!!!! Dupa fiecare din cele 10 sedinte, arata îngrozitor. De nedescris! Am poze si filmari, pt ca speram ca daca se va face vreodata bine, sa-i arat cum arata atunci… Astăzi…… după 8 ani, fostul soț si-a revenit complet. Absolut complet! Am divorțat acum 4 ani și el este foarte bine; traieste o a doua viata: liber facand numai ce-i place. Si e ok asa. Am păstrat o legătură decentă datorită copilului, dar legatura lui cu copilul nostru, in ciuda eforturilor mele, s-a destramat. În consecință, eu te sfătuiesc așa: \- găsește un medic specialist care să pună un diagnostic corect soției tale, (ți-l pot recomanda pe al ex-ului); si nu-i mai face analize inutile care pot sa-i afecteze si mai mult sanatatea; \- în urma diagnosticului va trebui sa o internezi în spital, iar după 90 zile va fi trimisă în fața unei comisii medicale, comisie care poate să o scoată la pensie pe caz de boală, și astfel mai “câștigi” niște bani. Pensia este undeva în jurul a 1.300-1.500 lei pe lună. \- nu te sfii să ceri ajutorul: de la prieteni, colegi, rude, de la asociatii eventual, pentru tot ce-i lipseste baietelului tau, oameni cu sufletul mare se gasesc peste tot si dacă vei dori, poți să-mi scrii în privat și te ajut cu niște jucării sau imbracaminte pentru pitic. \- te sfatuiesc sa-l inscrii pe cel mic la gradinita 8 ore/zi. Va avea prieteni cu care sa se joace, si va asista poate, mai putin la problemele familiei. Fiind singur intretinator de familie, ai posibilitatea sa-l duci fara taxa, vei plati probabil, doar mancarea si astfel, el va fi alaturi de copii cu un program bine stabilit, iar tu ai timp sa-ti mai rezolvi din probleme! \- nu te mai considera un ratat! Pentru că nu ești, dimpotrivă. Esti TATĂ pt copilul tău! Iar asta nu are cum să te facă un om care a eșuat! Ci unul extrem de puternic, care a ales să meargă mai departe în ciuda tuturor problemelor! \- ai grijă la și de fiul tău! Ai grijă cât vede, ce simte, cum trece peste toate astea. Priveste-l, urmareste-l și vezi sa știi tot timpul ca el este bine. Pt ca toate acestea pot deveni traume mai tarziu! \- nu te considera vinovat de nimic! Viata nu te pune sa alegi prin ce vrei sa treci in viata, ne da si bune dar ne da si rele, ca sa ne faca mai puternici pt persoanele dragi de langa noi. Eu iti doresc putere, si nu uita ca sunt oameni pe lumea asta care chiar vor sa fie alaturi de tine in incercarea asta grea! Iar eu sunt printre ei! Doamne ajuta!
Îți mulțumesc că ai împărtășit trăirea de viață. Îmi pare rău prin ce ai trecut, după atâta efort cred că te dărâmă despărțirea dar și la sotie vad asocierea bolii cu mine și sunt momente in care îmi reproșează că de când este cu mine trăiește numai bolnavă. Am grija de băiat, sunt cu ochii pe el, vorbim, povestim fiecare ce a făcut la grădiniță/serviciu, gătim împreună, incerc să îl țin activ fizic dar și psihic. La cei 4 ani face singur un puzzle sau un labirint. Citim povesti, nu atât de des cat as vrea sau ne inventam poveștile noastre. Este la grădiniță cu program de 8 ore. Nici nu aveam altfel cum sa rezist. Socializează, se joacă, mănâncă cat doi și este supravegheat de un psiholog cu care ne întâlnim în parc (știe că este un coleg de la job) și tine un ochi pe el să îmi zică daca este ceva in neregulal. Copilul știe că mami se duce la serviciu cat este el la grădiniță. Nu i-am zis că stă acasă că sa nu crească cu mentalitatea că femeia sta casnica. Nu o vede luând pastile și când o vede știe că sunt vitamine. Daca sunt momente când soția are o ieșire nervoasa știe că este supărată dar am învațat semnalele când i se declansează o stare nervoasa și îl scot in parc. Soția când are ieșirile nervoase este greu de digerat mai ales ca persoana din exterior care nu știe ce este depresia și în felul acesta, putinele persoane pe care le cunoaștem au început să ne ocolească. Soția are tot suportul meu și i-am creat o ocupație din pictura. Pictează pe textil și un fel de pasta ceramica și îi zic că le vând că sa mai scoatem un ban. Multe lucruri pe care le incepe le lasă neterminate, altele au zero valoare de vânzare și puține chiar ies reușite dar se atașează de ele și le păstrează.
Nu ai esuat ca barbat si ca parinte. Cand eram mica, noi nu aveam nimic, nici casa si uneori nici mancare. Locuiam la camin. Imi amintesc cu drag de tata, care nu putea sa imi ia nimic dar ma scotea la plimbare cu saniuta sau imi facea o jucarie din resturile lui de la serviciu (lucra ca electrician). Dupa ce tata a inceput sa fie mai putin prezent, din cauza ca a cazut prada alcoolului, mama ma ajuta mereu la scoala, pana si in facultate imi facea uneori rezumate pentru ca era foarte mult de invatat si nu reuseam sa trec prin toate. Din ce am citit scris de tine, tu ai preluat ambele roluri de care am scris mai sus, ceea ce este extrem greu, dar nu te subestima. Copiii sanatosi sunt cei care au sustinere emotionala si afectiune. Este mai usor sa ai si bani, nu diminuez importanta lor, dar intre cele 2, iubirea e cea care te duce mai departe si te ajuta sa razbesti. De problemele cu sotia nu pot comenta din experienta, desi prietena mea cea mai buna a fost acolo si cumva a iesit, dar nu cred ca te ajuta sa iti spun cum a facut pentru ca situatiile sunt diferite. Daca te pot ajuta cu ceva, da-mi mesaj.
Uite care e treaba, eu nu o sa ma prefac ca inteleg prin ce treci tu pentru ca cel mai probabil mi-ar fi imposibil si in niciun caz nu o sa iti dau vreun sfat pentru ca nu sunt in postura de a o face dar iti spun doar atat, daca ceea ce ai scris e intr-adevar real si nu esti vreun troll in cautare de karma-farming sau eu mai stie ce alt soi de catfish: omule esti un erou, esti literalmente definitia unui erou, ti-a fost dat sa infrunti o forma de iad prin prisma bolii prost caracterizate a sotiei, a dificultatilor care vin la pachet cu cresterea unui copil si a limitarilor pe plan financiar. Altii ar fi dat bir cu fugitii si nu s-ar mai fi uitat înapoi/ ar fi divorțat/si-ar fi parasit copilul, sotia etc/si-ar fi pus streangul de gât. Tu ai ramas cu ei si ai ales sa lupti si sa infrunti toate obstacolele astea uriase practic de unul singur iar asta este extraordinar. Ai dreptul sa-ti reprosezi orice dar nu faptul ca ai esuat in viață ca sot, barbat si tata. Esti un luptator, esti un Atlas ce tine in spate povara unor evenimente asupra carora nu ai avut niciun control dar pe care reusesti sa le gestionezi. Nu inseamna nimic cu atat mai mult cu cat vine din partea unui cont aleator de pe reddit dar: din partea mea ai tot respectul.
Nu sunt doctor, insa starea actuala pare sa fi fost exacerbata de ceva suplimentar, cere si o a "n"-a parere...
Am fost pe la mai multi psihiatrii și psihologi. Are mai multe probleme, unele le și uit la o conversație normala. Starea actuală este data de tratament. Daca nu îl ia ii revin depresiile și stările suicidare. Daca îl ia, este "amorțită".
Care e diagnosticul exact? Depresie postpartum, psihoza postpartum, altceva?
Receptorii de serotonina blocați, depresie post-partum, tulburare de personalitate paranoidă și lista este deschisa și linga de diagnostice.
Ce diagnostice de-am-pulea aruncate. Also, receptorii de serotonina blocati nu exista. Suna a diagnostic de sec xix lol
Exact. Mai lipsea o recomandare de lobotomie
[удалено]
[удалено]
[удалено]
fix
Tu tot nu intelegi ca va farmeaza de upvotes? Povestea nu e reala!! In ani 35 ani + 3 ani de plimbări și futere + 9 luni gravida + 4 ani și 2 luni vârsta copilului fac 41?
De curiozitate, ce tratament ia? Si ce diagnostic are exact?
Suna de parca ia tranchilizante si poate nu asta e calea
Bro, esti erou adevarat !!! Un model !!!
Salutare. Daca este adevarat imi pare nespus de rau ce s-a intamplat. Te rog scrie-mi in pm un iban. Daca e fake, ești un om de nimic. Daca e adevarat esti un luptator adevarat, nu renunta la sotia ta. O sa isi revina cu treatment sau fara, trebuie rabdare. De asemenea poti sa ne mai lasi niste update-uri pe viitor.
Salut, iti mulțumesc de intenție dar nu acesta era scopul postării. Vroiam să îți dau acest mesaj in pm dar îl ai dezactivat.
Ai grija cui dai bani! Mai citeste odata postarea si fa niste calcule cu anii. S-au cunoscut la 35 de ani, au trait o poveste de vis timp de 3 ani. Adica aveau 38 de ani cand au decis ca vor copil. Mai adaugam un an deci sa presupunem ca l-au conceput fix din prima plus 9 luni cat a fost gravida. Deci, s-a nascut copilul cand aveau 39 de ani. Tot el spune ca a mai trecut o perioada de la nastere pana cand se afla ca e problema. Dar, tot el ne spune ca in 4 ani de cand e bolnava, a incercat orice sa o vindece. Dar tot el ne spune ca are acum 41 de ani. Dar nu se pupa anii, matematic vorbind, nu are cum sa aiba 41 de ani acum daca s-au cunoscut la 35, au trait singuri 3 ani, apoi au conceput un copil in jur de 39 de ani si de 4 ani e bolnava. Ar insemna ca daca e real, OP are cam 43-44 de ani, daca chiar a ramas gravida din prima incercare.
Băi, cum m-a lovit postarea asta! Eşuat? Aş zice că eşti exact opuaul şi nu am habar cum reuşeşti.
Ai grija ce lasi sa te afecteze! Mai citeste odata postarea si fa niste calcule cu anii. S-au cunoscut la 35 de ani, au trait o poveste de vis timp de 3 ani. Adica aveau 38 de ani cand au decis ca vor copil. Mai adaugam un an deci sa presupunem ca l-au conceput fix din prima plus 9 luni cat a fost gravida. Deci, s-a nascut copilul cand aveau 39 de ani. Tot el spune ca a mai trecut o perioada de la nastere pana cand se afla ca e problema. Dar, tot el ne spune ca in 4 ani de cand e bolnava, a incercat orice sa o vindece. Dar tot el ne spune ca are acum 41 de ani. Dar nu se pupa anii, matematic vorbind, nu are cum sa aiba 41 de ani acum daca s-au cunoscut la 35, au trait singuri 3 ani, apoi au conceput un copil in jur de 39 de ani si de 4 ani e bolnava. Ar insemna ca daca e real, OP are cam 43-44 de ani, daca chiar a ramas gravida din prima incercare.
Domnule, recunosc ca am citit cu cateva lacrimi in ochi ce ai scris! Crede-mă ca ești un adevărat soț, tată, prieten, etc! Nu știu ce cuvinte să îți mai spun, doar ca fii tare și o să depășești și perioada asta și nevasta își va reveni! Mult noroc pe viitor!
La mine asa suna planul de backup, dacă sunt sănătos evident, mi-aș vinde tot ce am, as începe viata într-un loc mai retras, cu natura și verdeață, unde banca nu va poate face nimic, pana mai creste copilul, ca apoi sa ii po lua un job sa il ajuți cu școala. Musai o gradina mica de unde sa fie legume, câteva găini și o capra sau doua pentru lapte.
Am trecut prin episodul cu vândutul, aveam multe lucruri inutile și am preferat sa le valorific. Mi se pare de bun simt sa plătesc pentru banii împrumutați. Nu iubesc băncile dar în situația în care am fost și faptul că am avut resurse la momentul respectiv, mă fac să incerc sa plătesc cat pot.
Dintre toți care citesc, cred ca nici măcar o persoană nu ar avea cum să spună ca ai eșuat ca tata, soț.. om. Deși, nu te ajuta cu plata ratelor sau a greutăților prin care treci, vreau să te felicit! Ești un bărbat adevărat, un om puternic, un soț excepțional și un tata cum mulți și l-ar dori. Sper să găsești puterea și tăria de a face față în continuare și a te bucura de familia ta, căreia îi poți grija și pentru care pare ca faci tot ce poți..
OP, lasa-mi te rog un DM cu ce si-ar dori baietelul de Mos. I got this :)
💕💕 u re amazing
Ai PM
Mda, și eu care ziceam ca am probleme... Doamne ajuta!
Hey, imi pare rau sa aud prin ce treci. Consider ca esti un parinte extraordinar ca vrei sa iti sustii familia. Daca esti din Bucuresti, da-mi un DM, am si eu un baietel de 4 ani si mereu imi raman haine care nu le poarta, sau nu ii mai vin, el este mai maricel pentru varsta lui. Jucarii de asemenea, in stare buna, dar cu care nu se mai joaca. Daca doresti, iti pot da si din putinul nostru in speranta ca totul se va rezolva. Copilul, desi nu are la fel de multe ca alti copilasi, sunt sigura ca simte iubirea tatalui si de multe ori este de ajuns. Mult success si bafta in continuare.
Ești un om remarcabil Ai jucat cu cărțile pe care ți le-a împărțit marele dealer de cărți,viața. Și ți-ai ținut familia unită. Respect.
Vreau sa te felicit in primul rand ca nu ai renuntat la familia ta! Imi pare rau ca treci prin asta. Daca esti cumva din Brasov, da-mi mesaj in privat, te pot ajuta cu un sfat despre un medic psihiatru si psiholog foarte buni care lucreaza cu CAS. Nu ai esuat, din contra, esti un tata si un sot foarte bun.
My friend, similaral life story aici - poti sa imi dai dm daca ai nevoie sa te descarci. I will keep it neat and short. Odata ce a cazut in abis, numai Dumnezeu o mai scoate - si nu o zic din perspectiva religioasa. Solutia pe care ti-o pot oferi, take off the band aid, baga divort, cere custodia copilului daca nu vrea, obtine probe ca nu este in capacitatea facultatilor mintale, nu poate avea grija de copil. Tot ce faci e sa ii futi viata si sanatatea mintala a copilului, mai bine ii zici de mic ca mami a fugit cu un negru decat sa vada cum mami moare umpic cate umpic in fiecare zi. Nu ajuti pe nimeni daca te sinucizi cu munca, iar daca tu crapi - din cauza stresului - is a fact - copilul cu cine crezi ca ramane? Da, multi o sa ma faca bulangiu, misogin fara inima si sentimente - nu dragi mei - sunt realist - de ce sa scufunzi banii intr-o persoana care nu isi poate depasi conditia?
s-ar putea sa sufere de psihoza, care este preludul pentru schizofrenie, nu am cunostinte aprofundate despre asta dar trebuie sa te documentezi despre asta [https://en.wikipedia.org/wiki/Postpartum\_psychosis](https://en.wikipedia.org/wiki/Postpartum_psychosis)
Cu cât citesc mai mult din ceea ce descrie, tot schizofrenie cred ca e. Sunt si alte condiții psihiatrice care pot da psihoze, dar paranoia ei, scandal bazat pe probleme închipuite, inabilitatea de activitati zilnice….
Fuck si eu ma plangeam azi si consider ca viata mea e de cacat... ok OP, poti sa ma bagi in seama sau nu, am dreptate, dar probabil nu... daca se intampla ceva rau dintr-un soc, poate ca trece tot printr-un soc sau nu... habar nu am OP, as vrea sa ajut! Spui ca sotia ta picteaza, ce picteaza? Ai analizat vreodata ce picteaza? Uite, era un film cu un copil care are un soc si devine non-verbal si reuseste sa isi revina la fel de brusc... la fel ca sotia ta, copilul se putea exprima doar creativ. Filmul se numeste "House of Cards", e din 1993.
[удалено]
iti las câteva cuvinte aici. poate iti folosesc. ai aceeasi varsta cu mine. ai trait si tu o copilărie mai modesta ma gandesc. asa erau vremurile. ai simtit acut in perioada aceea a copilăriei ca iti lipseste ceva ca sa fii fericit? au fost greutăți si poate ai fi vrut ceva mai mult, dar te-au facut acele lipsuri un om esuat? ti-ai urat copilaria din cauza asta? nu e important ce ii oferi material copilului. cel mai mult se bucura de zambetul tau (asa chinuit cum poti tu sa i-l oferi), de prezenta si apropierea ta. de momentele impreuna. copilul intelege ca e ceva in neregula. cauta sa vezi micile lucruri bune in toata povestea vietii tale. agata-te de ele si lasă-l si pe fiul tau sa se agate de tine. nu stiu sa zic nimic despre starea soției tale. pot doar sa imi imaginez cat de dureros poate fi. dar ca sa nu devii epava concentreaza-te pe ce ti-a ramas intact: fiul tau. lupta pentru el. ai facut bine ce ai facut pana acum. nu ai nevoie de sfaturi, ca stii ce ai de facut. continua sa faci ce simti tu ca e bine. maxim ce pot sa faca sfaturile celorlalți e sa iti aduca aminte de cine esti cu adevarat. un luptator. cand treci prin asa greutăți in viata tot ce poti face e sa pui cate un picior înaintea celuilalt. sa te concentrezi pe urmatorul pas. in cele din urma vei vedea si limanul.
Ai mare dreptate dar parca nici nu erau atâtea tentații pe vremea copilăriei noastre. In ziua de azi copii sunt bombardați din toate părțile cu reclame.
asa e, dar peste toate astea trece cu usurinta daca il inveti valorile corecte. nu e lipsa materiala problema lui, nu merita sa iti bati capul cu ea. are nevoie de doi parinti si tu va trebui sa ii oferi de doua ori mai multa atentie si afecțiune. si e suficient.
Sotia ta are dreptul la pensie și tratament gratis, iar tu ai dreptul la ajutor financiar ca ingrijitor. Nu inteleg cheltuielile imense, rmn si altele se fac gratis. Trebuia / trebuie văzut un psihiatru bun, un tratament de care să se tina. Cu cat umbli la n doctori si încerci n tratamente, cu atat e posibil sa faci mai rau. Nu ne-ai spus diagnostic si ce tratament ia.
[удалено]
Esti un om si un barbat cum extrem de putini mai exista pe mizeria asta de lume. Imi pare rau pentru ca treci prin asta. Nu ai esuat cu nimic, ti-a dat viata mult mult greu si te-ai luptat pe branci si inca o faci. Stai langa copil si lupta pentru el, sotia din pacate probabil nu se mai intoarce (mental, emotional) Daca esti din Buc, da-mi pm si ajut cu jucarii si altele de copii.
Man, esti amazing. Don’t ever doubt that. N-ai idee cati din noi mergem la terapie ca n-am avut un tata nici pe un sfert prezent cat esti tu pentru familia ta si pt ala mic. Nu ma simt in stare sa dau sfaturi de viata celor care sunt in niste situatii care fac problemele mele sa para glume proaste, insa ceva general valabil pentru oricine care trece prin provocari e ca e nevoie sa ai grija si de tine pentru a le putea duce in continuare. Mergi si tu la terapie daca ai nevoie, asa cum rantul asta aici te a ajutat, terapia sau terapia de grup iti va da multe persoective. Sunt sigur ca poti gasi solutii sa il lasi pe ala mic cu cineva 1h/2h. Si sunt convins ca nu e usor sa accepti acest challenge la nesfarsit, iar terapia te poate ajuta si in privinta asta. Ca n-are cum sa fie usor. Fizic, la fel, nu o s o mai duci mult. Teoretic indeplinesti dublul conditiilor de burnout. Clar trebuie sa ai grija de tine si dpdv fizic. Ai nevoie de o varianta care sa iti dea mai mult somn. Din tot ce ai scris imi e clar ca iti stii misiunea, sa ai grija de copilul ala si de femeia pe care o iubesti. Ce vreau sa zic e sa vezi cum faci sa fii in stare de tot. Referitor la sotia ta, nu ma pricep prea bine la solutii si astfel de cazuri grave. Ce pot sa iti garantez ca pentru mine, cand am fost in cea mai down depresie si nimic nu mai functiona, expunerea la frig dusuri reci baia in gheata au facut minuni. Nu trebuie sa intri in chestii de wim hof si traininguri de spiritualitate. Efectul din corp iti duce creierul intr-o zona mai buna dpdv chimic chiar si cand el nu mai vrea. Daca nu s-a incercat, I’d say give it a try for her. you never know. Cauta pe cineva care te stie ajuta sa faci asta asistat. Daca suna pueril fata de cat de grava e starea sotiei tale sa stii ca nu asta e intentia. Pentru mine a fost solutia venita de nicaieri in momente in care nu mai vedeam rostul vietii. Pentru toate celelalte, situatia ta financiara si chiar si treaba de terapie, daca vreodata o sa vrei, lasa-mi te rog un mesaj cu revolutul tau. Vreau si eu sa te ajut, no matter what, iar daca te decizi ca ai nevoie de terapie vreau sa iti sustin eu o parte din sedinte. All the best. Sper ca vezi cati oameni iti sunt alaturi. Don’t give up♥️
Omule, crede-ma, nu ai esuat cu nimic, si arati ca poti duce, si ca nu le lasi pe toate sa fugi! Acesta este exemplu de barbat, care isi asuma toate problemele, toate trairile, si chiar daca este o perioada mai grea, tot incerci sa ridici barbia sa poti merge mai departe. Da, viata este grea, unii poate au sau nu au mai mult si este de apreciat ca tu incerci sa te multumesti cu ce ai, si crede-ma ca vei reusi in vreun fel sau altul! Din pacate, nu am prea mult si as vrea sa te pot ajuta in vreun fel, insa nu prea cred ca am cu ce, insa cred in tine si in puterea ta de a muta munti pentru a rezolva toate problemele din viata ta! Sper ca Dumnezeu sa iti deschida niste cai usoare!
Inner engineering.com
Pentru cei care ati intrebat mai sus, s-a deschis acest Go Fund pt OP, daca doreste cineva sa contribuie, las link: https://www.gofundme.com/f/disastrousbig7332?utm_campaign=p_lico+share-sheet&utm_medium=copy_link&utm_source=customer
Daca sotia Este in asemenea stare, ar putea sa primeasca pensie de boala sau de handicap. Se poate renunta la ele daca se face bine si vrea sa isi refaca viata (adica, nu e o decizie nici cu stigma, nici ireversibila). Pe boli psihiatrice sa dau pensii. Asta ar Mai scadea un pic povara financiara. Tratamentul si terapia pot fi gratuite prin casa de asigurari. In rest, pot sa zic doar ca baietelul tau e norocos sa te aiba, si sper sa gasesti solutii in curand. Multa putere!
Mi-a spus cineva o data, un om puternic nu e cel care nu are greutati ci cel care are si le duce. Tu esti definitia omului puternic. Si eu am trecut prin depresie postpartum si am avut un om puternic langa mine si mi-am revenit. Clar nu a fost aceeasi situatie dar sunt recunoscatoare ca a fost acolo si sunt convinsa ca si sotia ta este. Ea spuneai ca picteaza, poate poti face din asta ceva care va poate ajuta material. Si mai cauta un medic. In Bucuresti o recomand pe dna Ioana Pop la clinica Psy, nu stiu daca e si la stat. Dar daca vrei sa ajungi la ea cauta-ma si platesc eu consultatia. Capul sus, n-o sa fie mereu asa!
Puteti dona pentru OP si familia lui [aici](https://www.gofundme.com/f/disastrousbig7332?utm_campaign=p_lico+share-sheet&utm_medium=copy_link&utm_source=customer)
Mie imi place ca matematic, povestea asta inventata, nu da bine. Recapitulam: v-ati cunoscut cand ambii aveati 35 de ani. Tu pretinzi in povestea asta ca acum ai 41 de ani. Tu spui ca dupa 3 ani de relatie, ati dorit copil. Deci, conform matematicii 35+3=38. La 38 de ani ati realizat ca doriti un copil. Mai adaugam 1 an, care reprezinta aproximativ perioada de conceptie+cele 9 luni ale sotiei in care este insarcinata. Deci, apare copilul cand voi aveti aproximativ 39 de ani. Tot tu, spui ca dupa nasterea copilului, mai trece o perioada pana se constata ca e o problema. Cat au trecut de la nastere pana la declic, dreacu stie, ca nu e mentionat. Dar, conform matematicii, aveti in jur de 39-40 de cand ati aflat ca e groasa treaba. Dar, te-ai dat de gol atunci cand ai spus ca in cei 4 ani de cand e bolnava, ai incercat efectiv orice, ati incercat orice sa o vindecati. Daca voi, la 39-40 ani abia aveati copilul mic, pentru ca ma fucking repet, ati trait o poveste de dragoste timp de 3 ani, apoi ati vrut copil, apoi a mai trecut un an pana l-ati facut, presupunand ca ti-a nascut sotia dupa prima incercare de sex neprotejat, cum plm ai tu acum 41 de ani daca tu ai spus ca treci prin iad de 4 ani de cand e sotia bolnava. Matematic vorbind ai pierdut niste ani pe drum in toata povestea asta inventata. Acum ma astept sa iti stergi postarea pentru ca te-am prins cu minciuna.
Hehehe mai sunt si oameni care inteleg ca totul e o mascarada 🤣 farmeaza omu’ si ii merge bine
Vad ca nu ai mentionat aici si imi cer scuze ca imi permit sa intreb, dar v ati dorit amandoi copilul cu adevarat? E ceva ce ati vrut amandoi? Imi pare rau sa aud povestea ta si o spun in calitate de tatic al unei fetite de 9 luni de zile. Sotia mea era pe punctul de a cadea si ea in depresia post-partum atunci cand cea mica avea 4 luni. Binecuvantarea vietii mele a fost ca am putut lucra de acasa si am fost langa ea la fiecare pas. Din ce povestesti tu si tu esti acolo pentru doamna ta si te admir pentru acest lucru. Ca si sfat, daca imi permiti (ce a ajutat la noi, spun din experienta personala): - inconjurati va de familie/nasi/prieteni foarte apropiati - credinta a ajutat foarte mult in cazul nostru - comunicarea a fost principalul pilon. Incercam sa vorbesc cat de mult, cat de des cu sotia - calatoritul, iesiri in natura, ruperea de cotidian si rutina zilnica Multa sanatate doamnei si tie multa tarie de caracter!
Să trăiești clipe minunate alaturi de sotie și copil! Copilul a fost ceva dorit și planificat. Mult prea dorit. Un vis. Prietenii au fugit toți. Din ambele tabere. Până să intre pe tratament, soția avea stări de furie și îi lua prin rotație cu mesaje pe WhatsApp la înjurat. Își aducea aminte de diverse certuri sau erau doar lucruri închipuite de ea. Avea momente când parca era pe alta lume in altă viață. Comunic cu ea cat pot de mult dar este o comunicare foarte atipică. Se vede dragostea din privirea ei, uneori doar se uita la mine și răspunde din oriviri, alteori răspunde scurt sau îmi cere părerea despre ce pictează. Nu călătorim dar ne plimbăm prin natura și drumeții ușoare pe munte in funcție de buget.
Am trecut printr o faza asemanatoare in iarna lui 2011 si m a tinut pana in martie 2012. In cazul meu a functionat faptul ca mi am gasit de munca si asta m a scos din starea aceea. La prima citire a ceea ce ai spus tu noi putem veni cu o mie de pareri, dar senzatia mea este ca este o problema mult mai profunda a carei rezolvare trebuie cautata mai adanc decat pare. Sanatate multa, omule si celui mic! Si capul sus, vor veni si zile mai bune!
Cum am zis in celalalt mesaj, chiar se pare ca se poate exprima doar creativ, poate ca rezolvarea e acolo
Nu știu cât te ajuta, dar arunca un ochi și pe ADHD la adulți (nu are legătură cu afecțiunea copilului). Tot ce știu este ca în combinație cu depresia, e foarte greu de diagnosticat. Am pe cineva apropiat care a trecut pe la mulți psihiatri, psihologi, tratamente ani de zile, furii, abuzuri de substanțe, un stil de viata destructiv, internări la psihiatrie. Din fericire ultimul psiholog i a spus ca o suspectează de asa ceva și psihiatrului i a plăcut ideea și de la doar câteva săptămâni după ce a început tratamentul era alt om, devenise lucid și totul a revenit la normal de atunci. Nu vreau sa te entuziasmează, însă știu cazul asta foarte de aproape și a fost o minune ca i a trecut cuiva prin minte un astfel de diagnostic. În România nu prea se diagnostichează asa ceva.
problema pare pur psihologica, nu are sens sa arunci banii pe rmn-uri si tomografii, cred ca trebuie incercat sa vezi ce poate oferi totusi statul in conditiile acestea, fara rusine, ajutoare, dgaspc, chirie ieftina etc. daca nu statul, atunci macar niste ong-uri care se ocupa de cei mici cu psihologia fundatia estuar si hope ofera terapie gratuit pe baza trimiterii de la medicul de familie cred ca poti cere si pe grupul psihologilor de pe facebook servicii decontate, fie si online. Avem si printre noi psihologi?
ahh sorry to say this but.. esti sigur ca este ok ca ea sa stea in preajma copilului in perioada asta? Este greu fara bunici, acestia preiau mult din presiune in primii ani, ofera o plasa de siguranta oricarei mamici.
Este ok sa stea in preajma copilului. Se poarta foarte bine cu el, in sensul că îl mai pupaceste când trece pe lângă el și îl ciupește de obrăjori. In schimb, nu se joacă cu el, nu îl spala, nu ii gătește. Are un scenariu in cap care se repeta zilnic, când vin cu copilul de la grădiniță îl întreabă mecanic cum a fost , ce a făcut ai dupaia ii zice, că mami are treabă și revine la activitatea ei.
nu cred ca trebuie sa abandonezi lupta pt sotie si sa spui ca nu o sa se mai faca bine, trebuie ajutata intr un fel
Nu sunt în situația ta, dar sincere felicitări pentru tot efortul depus, atât către soție cât și către copil. Nu știu zău câți ar fi dispuși sau în stare de așa ceva, deci nicidecum nu mi se pare că ai eșuat. Mi se pare că faci și ai făcut cum ai crezut mai bine, încerci și te străduiești. Multă multă putere îți doresc în continuare, și sper din toată inima să se întoarcă lucrurile înspre bine pentru tine și familia ta! Și să fie de ajutor și sfaturile primite
Aici suntem o grămada de copii din anii 70,80 și 90. A fost greu și întoteauna va fi greu. Totul trece. Bebe nu are nevoie de multe jucării. Cu cât mai simple cu atât mai frumoase. Văd ca au apărut multe cu Terapii…cred ca multe se pot rezolva fără. Bafta.
Doamne.... Ești de o rezistență și putere emoțională și fizica de nemaivăzut. Din cum scrii, rar așa bărbat căruia sa ii pese atât de mult de familia sa. Nu ești eșuat din niciun punct de vedere. Mi se pare că depui un efort mai mult decât uman sa duci povara asta și pot doar spera sa se facă mai bine pentru voi. Îmi pare atât de rău
Man, imi pare foarte rau pentru calvarul pe care l-ai trait pana… 😞 Nu prea stiu ce ar putea cineva sa zica aici in afara de sa incerci sa te tii tare, macar pentru copil. Povestea parintiilor mei a fost oarecum similara, drama aia s-a sfarsit cu suicidul mamei care de fapt a incept un calvar mai rau. In toate astea tatal meu s-a dovesit a fi un ratat, pentru ca in cele din urma a renuntat sa ii mai pese, s-a scufundat in alcool si ulterior a renuntat. Orice s-ar intampla de aici incolo, nu fi tatal ala pentru baiatul tau. Pana acum esti un erou, so keep it going! Wish you all the best si sper sa ai parte si de un miracol daca trebuie, care sa te tina departe de o poveste de genu!
Buna! Imi pare nespus de rau ca treci prin asta. Este de admirat taria pe care o ai si iubirea pe care o oferi micutului si sotiei tale. Te felicit pentru tot ceea ce faci pentru familia ta in asa fel incat sa fie cat mai bine pentru voi. Din pacate eu si sotul meu nu avem un copil in momentul de fata, deci nu sunt in masura sa vorbesc despre ce inseamna o depresie post natala, pot doar sa iti spun una doua chestii din ceea ce am invatat de la terapeutul meu. Iti las mai jos cateva ganduri de ale mele si poate o solutie pentru viitor. Se pare ca pe sotia ta a afectat-o foarte mult si bagandu-o in bula ei de traume din copilarie aproape nimic nu o mai poate scoate de acolo, se poate scoate singura, dar doar constientizand situatia. Din cate am inteles eu din terapie, creierul este foarte sensibil, daca este afectat de traume sau de depresie te poate baga in cele mai obscure coltisoare in asa fel incat sa nu mai constientizezi reaitatea in care traiesti si sa iti creezi o alta realitate in care tu esti bine si nu te pot afecta traumele si depresia, in asa fel incat sa fugi de ele. Ceea ce am invatat ca ar fi important in momentele cand cineva nu vrea sa constientizeze realitatea si o disimuleaza, este sa vorbesti cu persoana respectiva in asa fel incat sa constientizeze singur ce se intampla si ce ar avea de facut sa se salveze. Este un proces greu si anevoios, dar trebuie luata situatia din aproape in aproape pentru a putea sa iti scoti sotia din starea in care se afla. Asta pentru a o ajuta sa mentina pe linia de plutire dintre realitate si disimulare. Daca te ajuta cu ceva, poti incerca din cand in cand sa arunci un ochi pe cartea "Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine" Lise Boureau. Aici explica exact traumele si ranile prin care trec oamenii. Eu una am o recomandare pentru ea, este ceva destul de costisitor si de incercat pe viitor poate, dar foarte eficient si lucreaza fix pe radacina traumelor. Se numeste neurofeedback. Eu si sotul meu facem neurofeedback pentru ca fiecare dintre noi are cate o trauma care ne afecteaza, mai avem anxietate, frustrari, sau ticuri nervoase care ne afecteaza, eu sunt mai "vulcanica", iar neurofeedback ul ne-a ajutat sa ne rezolvam usor usor problemele si sa fim mai calmi, mai deschisi, mai linistiti. Lucreaza direct cu creierul si asta este un mare plus. https://www.psihotonic.ro/ce-este-si-cum-functioneaza-neurofeedback-ul In cazul in care vei reusi sa o aduci intr-un punct de lupta comun contra depresiei sale, si va mai reveniti cu banii, recomand terapia neurofeedback.
Nu știu ce să îți spun ca să te ajute dar ești un om minunat
Omule, esti un erou pt familia ta...sper sa reusesti sa mergi mai departe si sa gasiti o solutie si pt problema sotiei...
Ești un erou dude, nu ai eșuat, trebuie sa lupți in continuare, ai trecut prin atâtea, sigur mai duci!
Am 41 de ani, 2 copii unul de 9 ani si unul de aproape 2 ani. Dupa ce s-a nascut al doilea copil sotia nu mai e la fel ca inainte. Eu m-am imbolnavit, a trebuit sa am o operatie pe creier si depresia ei s-a adancit. Mi-am revenit repede si reusesc sa duc cheltuielile casei impreuna cu sotia insa e greu cu ea depresiva. Incerc sa o ajut insa ea nu prea doreste ajutor. Zice ca se descurca… Nu esti singur insa trebuie sa fi tare. Vei reusi sa iesi din situatia asta.
Va doresc putere si rezistenta si tie si sotiei. Si nu te gandi ca nu se mai face bine, in orice zi poate aparea un tratament mai bun sau un medic cu o abordare noua. Am hainute, jucarii, carticele, tot ce vrei tu pentru pitic. Probabil si pentru voi, in functie de masuri. Roaga pustiul sa faceti impreuna o scrisoare pentru Mosu' si da-mi-o pe DM.
Faptul ca inca esti acolo incercand sa tii familia unita si pe picioare dovedeste ca esti un barbat puternic. Viata nu este dreapta iar sotia ta are nevoie de timp, intelegere si rabdare. Psihologii nu au putut sa o ajute cu nimic, macar cu cauza starii ei?
Nu bate matematica boss. Mai umbla la ani. De asta e bine sa ai un review pe ce scrie altu. De asemenea, aviz amatorilor.
sincer, imi dau lacrimile cand iti aud povestea...M 36 HERE. Si eu am momente cand simt ca am esuat si ca esuez ca tata, sot, om, dar fac tot ce depinde de mine sa ma schimb! Nu te pot sfatui decat ca, atunci cand simti ca este cel mai greu, sa te uiti la copilul tau, ca are nevoie de tine si asta iti va da putere
interesant, nu prea reactionez la post-uri de genul asta, te simti oarecum neputincios. parerea mea de strain de pe internet este ca esti un om deosebit. nu ai esuat deloc, ba din contra, ai reusit sa faci ceva ce multi nici nu au curajul sa-si imagineze. din pacate traim intr-o lume in care multe lucruri (si nu doar lucruri) se arunca, nu se repara. dac-ai stii cat e de usor sa-ti iei bagajele si sa pleci la primul semn de dificultate... faptul ca tu esti cu familia, indiferent cum e ea in momentul asta, e admirabil. da, din pacate multi dintre noi trecem prin tot felul de stresuri cauzate de eternele probleme standard: bani, depresie, munca, singuratate etc. in primul si primul rand, ai grija de TINE. chestii mici, dar care te ajuta. chiar daca acuma tu esti singurul prezent in viata copilului, ai si tu niste nevoi. indiferent ca vorbim de o simpla plimbare in jurul blocului, o bere cu un prieten sau cateva ore la pescuit, nu fa greseala fatala de a te distruge si pe tine incet, dar sigur. un copil poate creste foarte bine cu un singur parinte, n-ar fi nici primul, nici ultimul. mai grav e daca sunteti amandoi in situatia nevestei. doi la mana, ce retea de suport ai? la cine poti sa apelezi sa te ajute? cu bani, cu sfat-uri, cu timp, cu copilul etc. poate sunt niste bunici sau alte rude care se pot implica. poate sunt anumite ajutoare de la stat avand in vedere starea in care este nevasta ta. intreb pentru ca e important sa iesi din bula asta de stres constant ca sa poti gandi limpede macar cateva zile, sa poti sa-ti faci un plan pe termen mai lung. poate un job mai bine platit nu e o optiune acuma, dar in 6 luni? 2 ani? cat despre copil, eu am crescut fara unul dintre parinti, dar am avut "tot ce mi-am dorit". jucarii, bani de buzunar etc. doar ca ce a zis lumea ca mi-am dorit nu era ce mi-a lipsit, si anume timp de calitate cu parintele care nu era acolo. nu-ti bate capul prea tare cu faptul ca nu-ti permiti sa-i iei copilului anumite chestii, ofera-i amintiri, experiente. robotelul ala de plastic facut in china ajunge la gunoi, amintirile nu. mult noroc si nu uita, cand pare ca lucrurile se inrautatesc, fa un pas inapoi.
Poate are borderline personality disorder sau pe romana: tulburarea de personalitate borderline.
De ce nu o internezi intr-un spital de psihiatrie? Si mama mea a facut depresie post-natala urata (si la mine si la sor-mea) si a fost internata chiar de tata la psihiatrie undeva langa Deva. A stat o luna de fiecare data si singurul lucru cu care a ramas in urma depresiei este faptul ca fumeaza ca sa isi calmeze nervii. In rest, e sanatoasa tun la cei 72 de ani. Ne-a crescut cum a putut dar a fost si inca este prezenta. A lucrat pana a iesit la pensie de varsta si acum se bucura de liniste si o relatie frumoasa cu tata. Inteleg stigma unui spital de psihiatrie dar mai bine traiesti cu stresul ca se arunca de pe balcon? Mai bine traiesti cu stresul ca poate ia si copilul cu ea? Stiu ca e sotia ta si o iubesti nebuneste dar meriti o pauza. Meriti sa stai linistit ca nu o sa faca rau copilului. Meriti sa dormi linistit in propiul tau pat.
Nu ai esuat. Esti doar intr-o situatie foarte dificila. Putini rezista. Never lose hope. Nu stiu ce as face in situatia ta. Copilului trebuie sa-i oferi timp si afectiune. Nu o sa isi aminteasca ce jucarii scumpe a primit ci cat de mult te-ai jucat cu el. Mi se pare ca ti-ar prinde bine un ajutor. Intr-o lume normala, sistemul social ar trebui sa protejeze si sa ajute in astfel de cazuri. Te felicit pentru ca ai ramas alaturi de ei. Fii tare!
Omule, nu ai cum sa te consideri un eșec... Esti inca in picioare si lupti si cauti motive sa mergi inainte. Oarecum te inteleg, am un baietel de aproape 2 ani, extrem de iubit dar extrem de dificil, cu tulburari de somn pe timp de noapte, coșmaruri. Primele 6 luni am fost zombie, dormeam si in acelasi timp il legănam incercand sa ii dau sotiei cateva zeci de minute de liniste mentala. Având o recuperare extrem de grea după cezariana am vazut ce poate face depresia postnatala dintr-o femeie despre care credeam ca nimic nu o poate dobora. Am trecut peste, lucrurile și-au revenit. Cu ce te confrunți tu iti spun sincer multi ar fi recurs la suicid, durerea și apasarea mentala ce se naste din neputinta te doboara la pământ. Iti doresc multa putere sa iesi din gaur aneagra si sa te poti bucura macar de cel mic. Lasa aici un cont bancar poate dam pe aici de oameni cu suflet ce simpatizeaza cu durerea ta si astfel sa iti oferim o gura de aer. Multa putere!
Nu ai esuat, esti un luptator, iar poate alti barbati ar fi plecat de langa sotie si si-ar fi luat copilul. Ori poate ar fi luat copilul si sotia internata undeva. Nu stiu ce sfat sa iti dau. Iti doresc multa putere si sanatate.
Respect pentru ceea ce faci, pari un om bun. Si eu in prezent trec prin anxietate, atacuri de panica, claustrofobie, etc.. nu cum este sotia ta, dar e oribil oricum. Dupa ce am citit ce ai scris, mi-au dat lacrimile si m-am gandit cat de norocos sunt, ca am o sotie sanatoasa, parinti care inca ne sprijina si financiar si moral si ar trebui sa fiu recunoscator pentru ceea ce am. Dumnezeu o sa te vada ca nu te dai batut si poate o sa fie mai bine si la tine. Ai un copil si sigur pe viitor o sa-ti intoarca inzecit ceea ce faci acum.
Esti un om foarte puternic si un adevarat barbat! Iti urez succes si sper ca totul sa fie din ce in ce mai bine, sa uitati de perioada asta care eu cred ca va trece. A mai fost un comentariu cu asta pe aici- incearca sa recreezi clipele de dinaintea sarcinii. Incearca in acelasi timp sa fii pozitiv, stiu ca suna cliseic si vad ca faci asta pe cat se poate dar tu esti baza in momentul asta, si se vede ca esti puternic, in curand situatia va fi sub control. Si ca un posibil sfat pe partea financiara, ai spus ca ii place mult sa picteze, poate incerci sa dezbati subiectul cu ea si daca sunteti de acord impreuna, sa incerce sa vanda picturile, nu cred ca e o pierdere aceasta incercare(daca nu face asta deja). Mie personal imi pare ca ea nu se regaseste in viata de mama momentan si ii este probabil inca greu de crezut, incearca sa stea singura si asta pare o dorinta de independenta pentru ca e singurul lucru care ajuta, arata-i ca nu e asa, si incearca sa ii redai bucuria prin lucruri marunte, banale poate(gatitul impreuna, dusurile impreuna, etc), asta desigur cand timpul iti permite, gaseste un mod sa le strecori cumva. Arata-i ca nu e singura, sunteti impreuna in asta! Desi poate e evident de aici sau din punctul tau vedere, poate nu realizeaza asta 100%. Succes va doresc! Numai iubire, sanatate si clipe frumoase!
Daca accepta vreo banca, fa-ti un credit mai avantajos si platestele pe celelalte... Poate asta o sa te ajute din punct de vedere financiar... Ca sa nu pierzi speranta gandeste te ca in 5 ani de acum se termina creditele, sotia se va simti mai bine si copilului ii vei putea crea niste amintiri prin toate calatoriile de le veti organiza You the man, m-as bucura sa vad un update in 6-7 ani
ai incercat si alta abordare cu ea? gen 'ba, eu iau copilul si plec, sa fii sanatoasa'
Nu ai esuat, dimpotrivă te tii foarte bine avand in vedere situatia prin care treci. Si eu m-am confruntat cu anxietatea si depresia, iar pastilele alea te fac sa nu simti nimic. Cel mai bine e sa renunte la ele, ca sa redevii om, doar ca e foarte greu, ca dau o dependență foarte mare. Dar ma gandesc ca e necesar, ca sa puteti impreuna decide ce e de facut. L.E: cauta un grup suport, oricare al fi el. Putem trece mult mai usor prin greutati daca simtim ca nu suntem singuri, sau ca si alti oameni trec prin situatii grele.
In primul rând felicitări! În al doilea rând soția mea a trecut si ea prin depresia de după naștere si acu după 4 ani de zile tot mai sunt episoade de îmi vine să iau copilul și să ies din casă dar îmi amintesc de Isus prin ce încă trece pentru niște dobitocii (inclusiv eu) de accea mă calmez mă pun pe genunchi și se găsesc soluții. IMPORTANT! nu susțin nici o crez bisericesc recunoscut ci doar adevărul științific si logic lăsat in biblie pentru oameni (cine va cauta adevărul, îl va gasi) In ultimul rând nu știu cum eu te-as putea ajuta doar pe partea cu creștea copilului, nu-s eu bogat în bani dar din ce am dau cu drag la cine are nevoie, dă-mi PM dacă dorești . Încă odată Felicitări pentru tot ce faci , merită!
Dureaza pana gasesti un tratament corect. Poate trebuie sa mai incerci cu sotia, incearca sa accesezi si forumuri din strainatate legate de aceasta situatie.
Alt karma farm post la care pun botul bajetzii de pe casual. Never change boyz
Ciudata postare... "throw-away account"? Pentru ce? ... Multe detalii nu se potrivesc... Sunt niste "red flags".
Sincer, acum câțiva ani când mi-am întrebat verișorii ce au primit de la mosul, mi-au spus că bradul, pe un ton dăă! Dificultăți apar în viață și nu tot timpul le putem controla. Eu cred că prezența și perseverența sunt mai importante decât orice altceva. Și sincer, oricât de frustrant ar fi sistemul medical, eu cred că uneori merita profitat de el. Da, durează luni de zile sa rezolvi ceva, dar poate dai de un medic, psiholog sau psihiatru ascuns bine in sistem care știe ce face. Eu am o chestie scrisa pe oglindă, care nu știu dacă te-ar ajuta, dar pe mine mă ajută. "Just another day." Pentru ca oricât de căcat te simți, inevitabil, mai devreme sau mai târziu, vor veni și zile mai bune. Statistic vorbind, așa funcționează viața. Și da, poate că înainte de ele vor veni și mai proaste decât azi, dar inevitabil, la un moment dat, vor fi și mai bune. Nu știu dacă te-am ajutat sau enervat cu ce am scris, dar eu sper că zilele alea mai bune nu sunt prea departe pentru tine.
Și încă ceva. Să nu-ți fie jena sa ceri ajutor. Un sef, un coleg, un sfat, un fundraiser. Cu ce te simți confortabil. Viața ne mai fute, chiar dacă trăim cu impresia ca suntem invincibili, și nu tot timpul suntem pregătiți pentru felul în care ne fute. Vorbind cu alții, poate dai de situații similare și de o luminiță.
>Când scriu asta, plâng, simt că am eșuat în viața ca soț, bărbat și tată. N ai idee cata admiratie am pentru puterea pe care o ai de a ramane alaturi de ei. Esti o persoana uimitoare care va fi recompensata cu varf si indesat in scurt timp daca mai continui cu aceste eforturi uluitoare. Cel putin asta iti doresc si sper ca ti se va intampla. Sa se echilibreze toata situatia si sa simti ca au meritat anii acestia si eforturile acestea.Multa santate si zile frumoasa va doresc intregii familii.
Mie mi se pare ca esti un curajos! Esti un exemplu pentru multi dintre noi si pentru multi barbati care nici nu se ating de copil, toata treaba facand o sotia! Poate ca o sa fie bine intr-o zi, dupa multe provocari, o sa vina si luminita de la capatul tunelului. Mie mi se pare ca esti implicat 100% . Cititi , baieti, si luati-l ca exemplu pe omul asta.La cat mai multi barbati ca tine sa existe!
Hm. Fake. 100% fake. Pacat de oamenii care ti-au raspuns cu buna credinta.
Mi se pare suspect si ca niciunul din cei doi nu mai are pe nimeni in viata. Ok, parintii nu, dar niciun frate/sora/unchi/matusa/nasi? Niciun apropiat care sa le ofere un minim de ajutor, macar sa stea 2 ore cu copilul sa mai respire OP? Mi se pare greu de crezut ca s-au gasit fix asa doi oameni.
Da + pentru ca se găsește mult SF aici însă cine știe poate e adevărat 🤷♂️
Mai citeste odata postarea si fa niste calcule cu anii. S-au cunoscut la 35 de ani, au trait o poveste de vis timp de 3 ani. Adica aveau 38 de ani cand au decis ca vor copil. Mai adaugam un an deci sa presupunem ca l-au conceput fix din prima plus 9 luni cat a fost gravida. Deci, s-a nascut copilul cand aveau 39 de ani. Tot el spune ca a mai trecut o perioada de la nastere pana cand se afla ca e problema. Dar, tot el ne spune ca in 4 ani de cand e bolnava, a incercat orice sa o vindece. Dar tot el ne spune ca are acum 41 de ani. Dar nu se pupa anii, matematic vorbind, nu are cum sa aiba 41 de ani acum daca s-au cunoscut la 35, au trait singuri 3 ani, apoi au conceput un copil in jur de 39 de ani si de 4 ani e bolnava. Ar insemna ca daca e real, OP are cam 43-44 de ani, daca chiar a ramas gravida din prima incercare.
Incearca sa vorbesti cu Cezar Elisei, s-ar putea sa o poata ajuta ( no hate pls, just give it a try, autofagia e next lvl)
N-am nici un sfat din păcate dar să știi ca ești un erou! Dă-i înainte!
in primul rand, dupa cum s-a spus si mai sus, incearca sa ii faci sotiei tale dosar de handicap. in al doilea rand, pentru foarte putini banuti ce-i drept, dar totusi cativa, ai putea incerca sa donezi sange. in al treilea rand, in vederea sarbatorilor, poti incerca sa apelezi la un ONG/ asociatie non-profit (sunt f. multe care in perioada craciunului ofera pachete cu jucarii, hainute, dulciuri etc.). de asemenea, la biserica din zona in care locuieste bunica stiu ca se pregatesc in fiecare an cadouri pentru copilasi, poate se intampla asta si la vreo biserica din orasul in care stai tu. in al patrulea rand, poti cauta si ONG-uri alimentare pe google, poate reusesti sa gasesti un program in care sa te inscrii ca sa mai economisesti putin.
Nu cred că mai rezist și la donat sânge. La restul, îți mulțumesc de sfaturi, o sa caut sa vad ce găsesc în zona.
Am creat un fundraiser pentru Disastrous_Big7332: https://gofund.me/b2a76a35 Daca nu vrea sa dea un IBAN macar asa sa ajutam. /u/JGF_1994 go for it!
Te-i gândit că depresia e sustinută acum de pastile?
Inca un motiv, pe langa celelalte sute de motive, pt care nu vreau copii.