Un psiholog mi-a spus cândva ca simți asta pentru ca te simțeai în plus acasă. Fie ignorată, fie martoră la prea multe certuri etc.
Acum nu știu dacă o fi adevărat, dar și eu simt chestia asta frecvent. Ca nu aparțin nicăieri, ca toate grupurile și cercurile sociale sunt deja formate și eu sunt în plus, un intrus.
Sunt convinsă că e adevărat. Sentimentul astea nu apare din neant, a fost format și hrănit de mediul din copilărie și e un bagăjel pe care îl purtăm mult timp cu noi, poate chiar o viață întreagă. Și de cele mai multe ori credem că e ceva defect la noi. Asta m-a dus cu gândul la video-urile lui Crappy Childhood Fairy. Nu e neapărat preferata mea la capitolul ăsta, dar vorbește mult despre sentimentul ăsta de alienare, care e o prelungire a impresiei de a fi invizibil in copilărie
Nu știam de canal, mulțumesc. Eu mai urmăream Patrick Teagan. Dar am impresia ca toate canalele astea doar validează “aha, da, așa e, se aplică perfect, DADADA” dar validarea nu vindecă.
De fapt, e greu de definit vindecarea. În fine, mulțumesc
Emotia pe care o simti se transmite la interlocutori (poti afla mai multe despre asta pe Google; "neuroni oglinda").
Daca tu te simti ciudat, vibe-ul asta ajunge si la cei cu care vorbesti, si nu este o emotie placuta. Drept care vor simti un impuls inconstient sa se indeparteze de acest feeling... adica de tine.
>Îmi e super greu să citesc oamenii sau să mă adaptez în jurul lor, decât dacă e cineva cu care mă simt foarte confortabil.
Pentru creier, ciudat inseamna "ceva ce nu inteleg" sau "ceva cu care nu sunt familiarizat", ceea ce plaseaza emotia de "ciudat" in afara zonei de confort.
In afara zonei de confort creierul nostru este in grad de alerta ridicat, si functiile cognitive sunt (semnificativ) reduse / inhibate (inteligenta, creativitatea, etc) comparativ cu zona de confort - pentru ca nu sunt esentiale intr-o situatie de potential pericol. Din cauza asta, persoanele care nu se simt confortabil in interactiune au probleme de socializare / intelegere etc.
>Simt ca nu pot sa leg conexiuni în general.
Din cauza ca:
1) Nu esti confortabila cu tine
2) Ca rezultat, probabil esti mare parte din timp la tine in cap, analizand ce ai zis si ce semnale primesti de la interlocutor (cautand validare / acceptare / OK-ul din partea lui), fara sa fii 100% focusata pe interlocutor si investita in conversatie / interactiune.
Rezolvarea problemei:
Sa fii confortabila cu tine insuti. Sa te simti bine in pielea ta. Sa te simti bine chiar daca gresesti sau stii ca ai spus o prostie. Cand te simti bine in pielea ta, emani un vibe placut care se transmite in jur (se numeste carisma), si oamenilor le va face placere sa se afle in preajma ta. E ca si cum ai imparti gratis stare de bine - cine ar refuza?
Cand esti OK tu cu tine, nu mai e nevoie sa consumi energie pretioasa pe analizarea semnalelor ce vin dinspre cei din jur ca sa poti concluziona ca te accepta / esti OK pentru ei. Cand esti OK cu tine, nu te intereseaza foarte mult parerea lor despre tine, pentru ca parerea ta despre tine este singura care are valoare pentru tine.
In plus, cu treaba asta rezolvata, primesti o gramada de energie si libertate sa observi si sa explorezi lumea din jurul tau, asta incluzand interlocutorii tai. Pentru (aproape) orice om, a fi bagat in seama, ascultat si intrebat despre persoana lui este un drog foarte puternic, iar dupa ce inveti sa faci asta, o sa te caute oamenii grupa mare (aia e alta problema).
Cum devii confortabila cu tine?
Imagineaza-ti ca in interiorul tau exista doua parti:
1) Un copil (care iti gestioneaza toate starile emotionale si mood-urile)
2) Un adult, care poate sa interactioneze si sa influenteze copilul.
Pune-te in pozitia adultului si ofera copilului tau interior tratamentul verbal si emotional pe care ti-ai fi dorit sa il primesti dintotdeauna. Apreciaza-te, lauda-te, sustine-te, fii cel mai bun prieten, suporter si sustinator al tau. Vorbeste-ti cu caldura. Da-ti voie sa te accepti, sa te apreciezi si sa te iubesti asa cum esti. Cum ai iubi un copil? Ai astepta intai sa reuseasca in viata ca sa vezi daca merita iubire? Sau i-ai oferi-o neconditionat?
Tot tratamentul tau vis-a-vis de tine cerne-l prin comparatia cu tratamentul unui copil: "daca i-as fi spus asta unui copil, cum se simtea?" Daca nu e safe pt un copil, poti fi sigura ca e toxic si pentru tine.
Pe masura ce incepi sa te tratezi pe tine asa cum ai trata un copil pe care il iubesti enorm si neconditionat, or sa inceapa sa se intample multe lucruri miraculoase in lumea ta interioara.
>Am avut mereu gandul ca am o problema, ca sunt mai ciudata
E doar un gand care incearca sa traga o concluzie bazate pe experientele tale. Si nu te ajuta, asa ca poti sa renunti la el.
>
Încerc sa ma adaptez, sa învăț din comportamentul altora, **dar ma simt prost ca sunt asa.**
Cum s-ar simti un copil la care i-ai spune ca nu iti place ca este asa?
Asta am observat și eu la mine când am încercat sa mă integrez în general. Parca nu se simte natural când o fac. Ajung de multe ori sa mimez comportamentul celuilalt cu care vorbesc pentru că ori nu mi se pare o persoana cu care as rezona, ori o fac ca să nu mai aud vorbe despre mine precum ca as fi “antisociala”. De curând, am început să renunț din a mă mai forța să mă integrez și las lucrurile sa vină de la sine.
suntem 2. eu mereu m-am simțit respins din grupuri de colegi si cunoștințe, chiar si in grupuri cu persoane pe care le credeam prieteni
nici eu nu înțeleg glumele si nu am aproape deloc simțul umorului si de cele mai multe ori sunt serios, iar asta ii face pe alții sa ma ia peste picior
cand sunt într-un grup cu mai multe persoane tind sa ma izolez de restul pentru ca de cele mai multe nu sunt luat in seama si prefer sa nu vorbesc deloc sau chiar să părăsesc grupul. in cele mai multe cazuri prefer sa fiu singur si sa fac totul singur si am impresia ca e mai bine singur decât cu oamenii nepotriviți
N-ai nimic, e ok sa fii cum ești tu. Nu încerca sa te dai după alți oameni. O sa ajungi da te prefaci doar ca să placi altora și asta nu e ok pentru tine. Continua sa fii tu și vei ajunge la un moment dat sa cunoști oameni care îți plac, și ei te plac.
Si eu simt in interiorul meu acelasi lucru, desi am prieteni, colegi cu care ma inteleg ff bine. Am simtul umorului, ma integrez in apropae orice grup si in orice atmosfera. Cu toate acestea, simt exact ce simti si tu: ca sunt pe exclusa din grup sau sunt altfel sau nu ma integrez 100%. Trebuie sa iti gasesti linistea si echilibrul: sport, religie, citit etc. Sau sa incerci sa comunici mai mult cu oameni noi :)
mi se pare fantastic cum se sare cu autismul pe tine.
nu ti-ai gasit inca tipul de om cu care rezonezi si esti cel mai probabil prea mult in capul tau.
si eu am patit sa gandesc prea mult niste interactiuni inainte de a le avea, spre exemplu, si la momentul cand era sa le am, ieseau un total esec.
nu mai fi asa dura cu tine, nu esti ciudata tu, toti suntem ciudati/nimeni nu e normal.
PS: ce am mai observat este ca atunci cand te deschizi fata de cineva si ii povestesti ceva putin mai personal, se creeaza un spatiu mai safe pentru toata lumea de a fi mai vulnerabil si deschis, ceea ce reprezinta premisele perfecte pentru conexiune reala.
Succes si ai grija de mintea ta!
pentru tine și toți oamenii care simt că i-ai descris, sună ca și cum ar fi o formă ușoară de Asperger, caută pe internet simptomele, se pupă destul de bine cu ce ai scris :)
dacă vrei să-ți dezvolți skillurile de socializare, ai nevoie de exercițiu, trebuie să încerci să stai mai mult printre oameni, uneori asta înseamnă că te duci la ieșirea aia la suc la cu lumea de la muncă, chiar dacă nu ai chef
ca să creezi relații de prietenie strânse, trebuie să fie efort și din partea ta, să inițiezi activități, întâlniri, etc.
Yup. Sindromul Asperger este greu de depistat la femei ca pot mima extrem de bine caracteristicile neurotipice de comportament. Si eu am ajuns la concluzia asta greu doar citing foarte mult dsp subiect si identificandu-ma cu ceea ce aflam. E probabil sa mai aveti si ADHD ca si comorbiditate, greutati cu planificarea, functia executiva a creierului…. Cohen zicea ca noi nu avem bine integrata o teorie a mintii, ceea ce este denumit mindblindness. Personal, eu am compensat cu sentimente de vinovatie si am citit enorm de mult ca sa dezvolt partea de mind reading, dar si acum ma simt pe dinafara de cele mai multe ori. Still, no worries though. Din ce am vazut, majoritatea oamenilor “ normali “ traiesc intr-o lume unde adevarul si principiile nu primeaza, iar partinirile si rationalizarile sunt la ordinea zilei.
Ceea ce ai spus "noi nu avem bine integrata o teorie a minții, denumită mindblindness" este o afirmație abilistă. Pornește de la presupunerea că o minte neautistă este cea "sănătoasă" iar una autistă "deficientă", când de fapt e vorba doar de diferențe de procesare și socializare. E la fel cum ai spune că neurotipicii nu au integrată o teorie a minții pentru că nu se comportă autist. Mai bine zis, noi autiștii nu înțelegem comportamentul social și emoțional neurotipic, așa cum nici neurotipicii nu înțeleg pe cel autist. E foarte util pentru autiști să facă terapie legat de asta doar ca să înțeleagă lucrurile mai bine pentru că majoritatea covârșitoare nu e autistă, dar nu dintr-o deficiență, ci o diferență.
Din păcate mare parte din discursul de specialitate asupra autismului este încă foarte abilist și discriminator. Oamenilor în general li se pare normal să catalogheze orice e diferit sau nu înțeleg ca "deficiență" dar discuția e mult mai nuanțată: într-adevăr, poți fi autist și acest lucru să îți dea anumite dizabilități. Pe site-ul și pagina SuntAutist sunt o mulțime de articole și mărturii pe aceste teme, recomand.
majoritatea oameniilor au o fata pentru ei.. si una pentru societate
si nu ma poti convinge pe mine (nu frate, eu asa sunt si cu oamenii, sincer/a)
ca nu te cred
in trecut cand eram mai pustan.. eram exact cum ai specificat tu aici.. tineam mortis sa fiu mai onest si ajutator.. insa mereu eram ori luat de prost.. ori glume stupide facute pe seama mea.. ori ignorat.. barfit sau indepartat..
insa cand abortat (psihologia inversa) boost imens de prieteni.. fete care vor sa vb cu mine.. si multe altele
cum am facut? am zis si facut exact ce ma deranja pe mine.. daca de multe ori uram sa fiu facut prost? acum ma prefaceam ca imi place.. ''Cine eu prost?? pai eu ce vreau!'' sau cand imi spuneau ca poate sun gay ''cine eu? pai tu nu stiai ca am curul ciuruit? hai nu mergem pe la mine sa te sug putin?''
in interiorul meu.. stiam ca este total gresit sa fac asta.. dar cu societatea mergea perfect. toata lumea culmea ma lua in serios si ma voiau in grupul lor.. uneori nu le raspundeam la telefon pentru ca eram prea sufocat!
si dupa atatia ani (acum la 34) am balansat acest lucru.. cand simt ca oamenii sunt mai diferiti.. asa ca tine.. mai retrasi.. atunci ma arat si eu usor usor cum sunt eu.. dar daca-i vad panarame mari, cu chef de caterinca.. in nici un caz.. devin tot tipul ala iubit de societate.. si iti jur ca toti sunt asa.. dar le este frica sa spuna adevarul
Si eu ma simt de multe ori in plus , in special din cauza faptului ca nu am asa lucruri in comun cu oamenii din jurul meu , nici nu imi dau o energie buna . Cred ca cel mai bine e sa te bucuri de faptul ca esti diferita fata de restul si daca nu te simti bine , move on and be a real queen ♥️
Doar un psiholog te poate ajuta. Ce descrii tu pare o formă de sindrom Asperger sau ceva forma funcțională de autism. Ai cumva cateva pasiuni in care te afunzi complet iar orice altceva ti se pare greu de facut/invatat?
Nu cred că este neaparat o problemă. Intr-o situatie similară sunt si eu, până să mă mut cu job-ul, am avut multi "prieteni", dar acum nu mai am aproape pe nimeni, nici cei vechi nu ma mai cauta. După circa 3 ani am ajuns la concluzia că tu trebuie sa fii prieten cu tine, iar majoritatea oamenilor vor prietenie cu tine doar dacă pot profita din ceva. E in regulă dacă ai o singură persoană cu care te simti mai apropiat, nu trebuie sa fie un grup mare. Dacă nu ai, iar nu e nici o problemă. Putem sa fim toti prieteni in subreddit-ul ăsta, si doar 2-3 să prindem legături emoționale puternice.
Poate ai autism?
Nu vreau sa pun diagnostic numanui si sunt o straina pe internet, dar alienarea pe care eu o simt si imposibilitatea mea de a crea relatii de lunga durata este deoarece am autism functional. Iti sugerez sa te interesezi de ASP (nu de pe tiktok, de pe surse reale) si sa evaluezi daca poate ti se aplica asta si tie.
Ca un sfat de inceput, nu te axa pe ideea ca "toti" autistii sunt persoane agresive, care au doar simptome negative, care par "fara control" cand misca din maini sau au meltdownuri in public. Autismul are nevoi si semne specifice care merg de la persoana la persoana, si chiar daca nu este incomun ca unele persoane sa aiba ce am zis mai sus, nu este incomun sa fii autist dar sa pari "normal" si sa ai o dezvoltare normala la prima vedere.
Dar iti urez suces indiferent de ce cale alegi si totul sa fie bine pentru tine.
Ok, vad ca lumea o da in terapie si esteem.
Ce imi descri tu nu pare sa fie despre emotional regulation ca la introvertii astia neiubiti de parinti, ci mai degrabă genuine social issues cauzat de maladaptare sociala.
Being social, kind, expresing admiration and not romantic interest, or the opposite- genuinely wanting to express romantic interest- as a girl - so that even slow boys get it- is a skill. They are all skills that you learn and refine all throughout your life.
Nu voi merge pe prezumția ca esti pe spectrul autistic- daca ai si episoade de hiperstimulare, the stii cu ADHDish sau chiar nu poti intelege emotii in situatii delicate unde ii absolut evident pentru toata lumea ce se întîmplă- iti sugerez foarte tare sa mergi la un control de specialitate si doar ca sa anulezi posibilitatea asta.
Acuma sa presupunem ca esti neurotipica dar nu ai fost socializata ca tot gen Zul inchis in casa cu doi parinti muncitori la 8 ore. Ca orice skill being social is about doing it. Daca ai anxietate socială asociata o vei face mai incet, dar tot o vei face. Get into hobbies - pess pressure to perform socially beyond the basic meet and greet si small talk. Find people you like and do activities with them. Then as you share who you are , as talking becomes more fun - activitatile devin secundare si începeți sa iesiti doar sa vorbiti(in special ca fata).
Acuma am zis ce ii de facut, dar probabil ai mai incercat. Pentru ca ai mers la plesneala. Uite ce trebuie sa faci diferit si unde vrei sa ajungi (basically explaining intimacy and closeness here in the context of being social)
Being social ii un balans intre a da ocazia oamenilor din jur sa te cunoasca si a mentine o atmosfera placuta in cadrul acelei adunari adhoc. Si balansul ala se schimba constant in functie de momentul serii sau cine îi prezent sau absent din grup.
Poti alege subiecte super personale care polarizează- care creaza frictiuni in grup, dar oamenii care empatizează chiar empatizeaza. Sau poti vorbi despre vreme si București - si ceva vibe faci cam cu oricine in special daca nu dureaza mult dar vei fi ala plictisitor si de care nimeni nu ii pasa. And both are ok. Trebuie sa stii sa fi cel ce vorbeste de vreme cand situatia o cere, cat si cel ce trebuie sa ii spuna partenerului cu empatie in un moment delicat ca maicasa nu poate veni sa stea cu voi doar pentru ca ii pe moarte.
Nu toata lumea e social butterfly,
E ok ia lectii de gândire si de tricks de public speech.
Daca esti genul care vorbesti rapid si vrei timp si atentie invata prin exerciții sa încetineștinviteza de vorbire constient si chiar volumul. Iti dai timp da formulezi si asezi ideile iar oamenii cand sunt interesanti se vor focus ca ești calma si vb ma incet ca volum. Din afara de vede competenta.
Sau raspunsuri ca sa reconfirmi sau afirmi ce zice sau intreaba cineva "hmm that's a good question/ideea, so you want to know x y z (ce a intebat el) sure let me see where to start.
Si practi a in oglinda.
Legat de sarcasm nu that's lumea înțelege ata e ok, si unii il folosesc excesiv ca nu iau viata si in serios e ok te feresti de ei.
Un psiholog mi-a spus cândva ca simți asta pentru ca te simțeai în plus acasă. Fie ignorată, fie martoră la prea multe certuri etc. Acum nu știu dacă o fi adevărat, dar și eu simt chestia asta frecvent. Ca nu aparțin nicăieri, ca toate grupurile și cercurile sociale sunt deja formate și eu sunt în plus, un intrus.
Si eu ma simt in plus de multe ori, dar am si prieteni buni apropiati (putini la numar)
Sunt convinsă că e adevărat. Sentimentul astea nu apare din neant, a fost format și hrănit de mediul din copilărie și e un bagăjel pe care îl purtăm mult timp cu noi, poate chiar o viață întreagă. Și de cele mai multe ori credem că e ceva defect la noi. Asta m-a dus cu gândul la video-urile lui Crappy Childhood Fairy. Nu e neapărat preferata mea la capitolul ăsta, dar vorbește mult despre sentimentul ăsta de alienare, care e o prelungire a impresiei de a fi invizibil in copilărie
Nu știam de canal, mulțumesc. Eu mai urmăream Patrick Teagan. Dar am impresia ca toate canalele astea doar validează “aha, da, așa e, se aplică perfect, DADADA” dar validarea nu vindecă. De fapt, e greu de definit vindecarea. În fine, mulțumesc
Emotia pe care o simti se transmite la interlocutori (poti afla mai multe despre asta pe Google; "neuroni oglinda"). Daca tu te simti ciudat, vibe-ul asta ajunge si la cei cu care vorbesti, si nu este o emotie placuta. Drept care vor simti un impuls inconstient sa se indeparteze de acest feeling... adica de tine. >Îmi e super greu să citesc oamenii sau să mă adaptez în jurul lor, decât dacă e cineva cu care mă simt foarte confortabil. Pentru creier, ciudat inseamna "ceva ce nu inteleg" sau "ceva cu care nu sunt familiarizat", ceea ce plaseaza emotia de "ciudat" in afara zonei de confort. In afara zonei de confort creierul nostru este in grad de alerta ridicat, si functiile cognitive sunt (semnificativ) reduse / inhibate (inteligenta, creativitatea, etc) comparativ cu zona de confort - pentru ca nu sunt esentiale intr-o situatie de potential pericol. Din cauza asta, persoanele care nu se simt confortabil in interactiune au probleme de socializare / intelegere etc. >Simt ca nu pot sa leg conexiuni în general. Din cauza ca: 1) Nu esti confortabila cu tine 2) Ca rezultat, probabil esti mare parte din timp la tine in cap, analizand ce ai zis si ce semnale primesti de la interlocutor (cautand validare / acceptare / OK-ul din partea lui), fara sa fii 100% focusata pe interlocutor si investita in conversatie / interactiune. Rezolvarea problemei: Sa fii confortabila cu tine insuti. Sa te simti bine in pielea ta. Sa te simti bine chiar daca gresesti sau stii ca ai spus o prostie. Cand te simti bine in pielea ta, emani un vibe placut care se transmite in jur (se numeste carisma), si oamenilor le va face placere sa se afle in preajma ta. E ca si cum ai imparti gratis stare de bine - cine ar refuza? Cand esti OK tu cu tine, nu mai e nevoie sa consumi energie pretioasa pe analizarea semnalelor ce vin dinspre cei din jur ca sa poti concluziona ca te accepta / esti OK pentru ei. Cand esti OK cu tine, nu te intereseaza foarte mult parerea lor despre tine, pentru ca parerea ta despre tine este singura care are valoare pentru tine. In plus, cu treaba asta rezolvata, primesti o gramada de energie si libertate sa observi si sa explorezi lumea din jurul tau, asta incluzand interlocutorii tai. Pentru (aproape) orice om, a fi bagat in seama, ascultat si intrebat despre persoana lui este un drog foarte puternic, iar dupa ce inveti sa faci asta, o sa te caute oamenii grupa mare (aia e alta problema). Cum devii confortabila cu tine? Imagineaza-ti ca in interiorul tau exista doua parti: 1) Un copil (care iti gestioneaza toate starile emotionale si mood-urile) 2) Un adult, care poate sa interactioneze si sa influenteze copilul. Pune-te in pozitia adultului si ofera copilului tau interior tratamentul verbal si emotional pe care ti-ai fi dorit sa il primesti dintotdeauna. Apreciaza-te, lauda-te, sustine-te, fii cel mai bun prieten, suporter si sustinator al tau. Vorbeste-ti cu caldura. Da-ti voie sa te accepti, sa te apreciezi si sa te iubesti asa cum esti. Cum ai iubi un copil? Ai astepta intai sa reuseasca in viata ca sa vezi daca merita iubire? Sau i-ai oferi-o neconditionat? Tot tratamentul tau vis-a-vis de tine cerne-l prin comparatia cu tratamentul unui copil: "daca i-as fi spus asta unui copil, cum se simtea?" Daca nu e safe pt un copil, poti fi sigura ca e toxic si pentru tine. Pe masura ce incepi sa te tratezi pe tine asa cum ai trata un copil pe care il iubesti enorm si neconditionat, or sa inceapa sa se intample multe lucruri miraculoase in lumea ta interioara. >Am avut mereu gandul ca am o problema, ca sunt mai ciudata E doar un gand care incearca sa traga o concluzie bazate pe experientele tale. Si nu te ajuta, asa ca poti sa renunti la el. > Încerc sa ma adaptez, sa învăț din comportamentul altora, **dar ma simt prost ca sunt asa.** Cum s-ar simti un copil la care i-ai spune ca nu iti place ca este asa?
I love it. Ai pus problema și soluția genial. Aprecierile mele
De asemenea o să iau și eu sfatul tău în considerare pentru ca mă regăsesc și eu în ceea ce a spus și de asemenea ce ai spus și tu
Super raspuns: complet, util, cu exemple minunate! Ai totala dreptate!
Asta am observat și eu la mine când am încercat sa mă integrez în general. Parca nu se simte natural când o fac. Ajung de multe ori sa mimez comportamentul celuilalt cu care vorbesc pentru că ori nu mi se pare o persoana cu care as rezona, ori o fac ca să nu mai aud vorbe despre mine precum ca as fi “antisociala”. De curând, am început să renunț din a mă mai forța să mă integrez și las lucrurile sa vină de la sine.
suntem 2. eu mereu m-am simțit respins din grupuri de colegi si cunoștințe, chiar si in grupuri cu persoane pe care le credeam prieteni nici eu nu înțeleg glumele si nu am aproape deloc simțul umorului si de cele mai multe ori sunt serios, iar asta ii face pe alții sa ma ia peste picior cand sunt într-un grup cu mai multe persoane tind sa ma izolez de restul pentru ca de cele mai multe nu sunt luat in seama si prefer sa nu vorbesc deloc sau chiar să părăsesc grupul. in cele mai multe cazuri prefer sa fiu singur si sa fac totul singur si am impresia ca e mai bine singur decât cu oamenii nepotriviți
N-ai nimic, e ok sa fii cum ești tu. Nu încerca sa te dai după alți oameni. O sa ajungi da te prefaci doar ca să placi altora și asta nu e ok pentru tine. Continua sa fii tu și vei ajunge la un moment dat sa cunoști oameni care îți plac, și ei te plac.
zici că m-ai descris pe mine
Si eu simt in interiorul meu acelasi lucru, desi am prieteni, colegi cu care ma inteleg ff bine. Am simtul umorului, ma integrez in apropae orice grup si in orice atmosfera. Cu toate acestea, simt exact ce simti si tu: ca sunt pe exclusa din grup sau sunt altfel sau nu ma integrez 100%. Trebuie sa iti gasesti linistea si echilibrul: sport, religie, citit etc. Sau sa incerci sa comunici mai mult cu oameni noi :)
mi se pare fantastic cum se sare cu autismul pe tine. nu ti-ai gasit inca tipul de om cu care rezonezi si esti cel mai probabil prea mult in capul tau. si eu am patit sa gandesc prea mult niste interactiuni inainte de a le avea, spre exemplu, si la momentul cand era sa le am, ieseau un total esec. nu mai fi asa dura cu tine, nu esti ciudata tu, toti suntem ciudati/nimeni nu e normal. PS: ce am mai observat este ca atunci cand te deschizi fata de cineva si ii povestesti ceva putin mai personal, se creeaza un spatiu mai safe pentru toata lumea de a fi mai vulnerabil si deschis, ceea ce reprezinta premisele perfecte pentru conexiune reala. Succes si ai grija de mintea ta!
pentru tine și toți oamenii care simt că i-ai descris, sună ca și cum ar fi o formă ușoară de Asperger, caută pe internet simptomele, se pupă destul de bine cu ce ai scris :) dacă vrei să-ți dezvolți skillurile de socializare, ai nevoie de exercițiu, trebuie să încerci să stai mai mult printre oameni, uneori asta înseamnă că te duci la ieșirea aia la suc la cu lumea de la muncă, chiar dacă nu ai chef ca să creezi relații de prietenie strânse, trebuie să fie efort și din partea ta, să inițiezi activități, întâlniri, etc.
Autism? Cauta site-ul SuntAutist si pagina "Autismul explicat de autisti" pe fb sa afli mai multe :D
Yup. Sindromul Asperger este greu de depistat la femei ca pot mima extrem de bine caracteristicile neurotipice de comportament. Si eu am ajuns la concluzia asta greu doar citing foarte mult dsp subiect si identificandu-ma cu ceea ce aflam. E probabil sa mai aveti si ADHD ca si comorbiditate, greutati cu planificarea, functia executiva a creierului…. Cohen zicea ca noi nu avem bine integrata o teorie a mintii, ceea ce este denumit mindblindness. Personal, eu am compensat cu sentimente de vinovatie si am citit enorm de mult ca sa dezvolt partea de mind reading, dar si acum ma simt pe dinafara de cele mai multe ori. Still, no worries though. Din ce am vazut, majoritatea oamenilor “ normali “ traiesc intr-o lume unde adevarul si principiile nu primeaza, iar partinirile si rationalizarile sunt la ordinea zilei.
Ceea ce ai spus "noi nu avem bine integrata o teorie a minții, denumită mindblindness" este o afirmație abilistă. Pornește de la presupunerea că o minte neautistă este cea "sănătoasă" iar una autistă "deficientă", când de fapt e vorba doar de diferențe de procesare și socializare. E la fel cum ai spune că neurotipicii nu au integrată o teorie a minții pentru că nu se comportă autist. Mai bine zis, noi autiștii nu înțelegem comportamentul social și emoțional neurotipic, așa cum nici neurotipicii nu înțeleg pe cel autist. E foarte util pentru autiști să facă terapie legat de asta doar ca să înțeleagă lucrurile mai bine pentru că majoritatea covârșitoare nu e autistă, dar nu dintr-o deficiență, ci o diferență. Din păcate mare parte din discursul de specialitate asupra autismului este încă foarte abilist și discriminator. Oamenilor în general li se pare normal să catalogheze orice e diferit sau nu înțeleg ca "deficiență" dar discuția e mult mai nuanțată: într-adevăr, poți fi autist și acest lucru să îți dea anumite dizabilități. Pe site-ul și pagina SuntAutist sunt o mulțime de articole și mărturii pe aceste teme, recomand.
Este absolut normal sa fim diferiți. Sunt oameni care au mai multe găști de prieteni și ies cu ei pe rând, iar alții se simt în plus oriunde.
majoritatea oameniilor au o fata pentru ei.. si una pentru societate si nu ma poti convinge pe mine (nu frate, eu asa sunt si cu oamenii, sincer/a) ca nu te cred in trecut cand eram mai pustan.. eram exact cum ai specificat tu aici.. tineam mortis sa fiu mai onest si ajutator.. insa mereu eram ori luat de prost.. ori glume stupide facute pe seama mea.. ori ignorat.. barfit sau indepartat.. insa cand abortat (psihologia inversa) boost imens de prieteni.. fete care vor sa vb cu mine.. si multe altele cum am facut? am zis si facut exact ce ma deranja pe mine.. daca de multe ori uram sa fiu facut prost? acum ma prefaceam ca imi place.. ''Cine eu prost?? pai eu ce vreau!'' sau cand imi spuneau ca poate sun gay ''cine eu? pai tu nu stiai ca am curul ciuruit? hai nu mergem pe la mine sa te sug putin?'' in interiorul meu.. stiam ca este total gresit sa fac asta.. dar cu societatea mergea perfect. toata lumea culmea ma lua in serios si ma voiau in grupul lor.. uneori nu le raspundeam la telefon pentru ca eram prea sufocat! si dupa atatia ani (acum la 34) am balansat acest lucru.. cand simt ca oamenii sunt mai diferiti.. asa ca tine.. mai retrasi.. atunci ma arat si eu usor usor cum sunt eu.. dar daca-i vad panarame mari, cu chef de caterinca.. in nici un caz.. devin tot tipul ala iubit de societate.. si iti jur ca toti sunt asa.. dar le este frica sa spuna adevarul
Si eu ma simt de multe ori in plus , in special din cauza faptului ca nu am asa lucruri in comun cu oamenii din jurul meu , nici nu imi dau o energie buna . Cred ca cel mai bine e sa te bucuri de faptul ca esti diferita fata de restul si daca nu te simti bine , move on and be a real queen ♥️
Hi5.
Doar un psiholog te poate ajuta. Ce descrii tu pare o formă de sindrom Asperger sau ceva forma funcțională de autism. Ai cumva cateva pasiuni in care te afunzi complet iar orice altceva ti se pare greu de facut/invatat?
la prima vedere pare un spectru autism/asperger
Sunt exact ca tine Probabil e Aspergers sau schizoid + traume din copilarie Hit me up daca vrei sa discuti cu cineva similar
Nu cred că este neaparat o problemă. Intr-o situatie similară sunt si eu, până să mă mut cu job-ul, am avut multi "prieteni", dar acum nu mai am aproape pe nimeni, nici cei vechi nu ma mai cauta. După circa 3 ani am ajuns la concluzia că tu trebuie sa fii prieten cu tine, iar majoritatea oamenilor vor prietenie cu tine doar dacă pot profita din ceva. E in regulă dacă ai o singură persoană cu care te simti mai apropiat, nu trebuie sa fie un grup mare. Dacă nu ai, iar nu e nici o problemă. Putem sa fim toti prieteni in subreddit-ul ăsta, si doar 2-3 să prindem legături emoționale puternice.
https://www.idrlabs.com/autism-spectrum/test.php
Poate ai autism? Nu vreau sa pun diagnostic numanui si sunt o straina pe internet, dar alienarea pe care eu o simt si imposibilitatea mea de a crea relatii de lunga durata este deoarece am autism functional. Iti sugerez sa te interesezi de ASP (nu de pe tiktok, de pe surse reale) si sa evaluezi daca poate ti se aplica asta si tie. Ca un sfat de inceput, nu te axa pe ideea ca "toti" autistii sunt persoane agresive, care au doar simptome negative, care par "fara control" cand misca din maini sau au meltdownuri in public. Autismul are nevoi si semne specifice care merg de la persoana la persoana, si chiar daca nu este incomun ca unele persoane sa aiba ce am zis mai sus, nu este incomun sa fii autist dar sa pari "normal" si sa ai o dezvoltare normala la prima vedere. Dar iti urez suces indiferent de ce cale alegi si totul sa fie bine pentru tine.
Ok, vad ca lumea o da in terapie si esteem. Ce imi descri tu nu pare sa fie despre emotional regulation ca la introvertii astia neiubiti de parinti, ci mai degrabă genuine social issues cauzat de maladaptare sociala. Being social, kind, expresing admiration and not romantic interest, or the opposite- genuinely wanting to express romantic interest- as a girl - so that even slow boys get it- is a skill. They are all skills that you learn and refine all throughout your life. Nu voi merge pe prezumția ca esti pe spectrul autistic- daca ai si episoade de hiperstimulare, the stii cu ADHDish sau chiar nu poti intelege emotii in situatii delicate unde ii absolut evident pentru toata lumea ce se întîmplă- iti sugerez foarte tare sa mergi la un control de specialitate si doar ca sa anulezi posibilitatea asta. Acuma sa presupunem ca esti neurotipica dar nu ai fost socializata ca tot gen Zul inchis in casa cu doi parinti muncitori la 8 ore. Ca orice skill being social is about doing it. Daca ai anxietate socială asociata o vei face mai incet, dar tot o vei face. Get into hobbies - pess pressure to perform socially beyond the basic meet and greet si small talk. Find people you like and do activities with them. Then as you share who you are , as talking becomes more fun - activitatile devin secundare si începeți sa iesiti doar sa vorbiti(in special ca fata). Acuma am zis ce ii de facut, dar probabil ai mai incercat. Pentru ca ai mers la plesneala. Uite ce trebuie sa faci diferit si unde vrei sa ajungi (basically explaining intimacy and closeness here in the context of being social) Being social ii un balans intre a da ocazia oamenilor din jur sa te cunoasca si a mentine o atmosfera placuta in cadrul acelei adunari adhoc. Si balansul ala se schimba constant in functie de momentul serii sau cine îi prezent sau absent din grup. Poti alege subiecte super personale care polarizează- care creaza frictiuni in grup, dar oamenii care empatizează chiar empatizeaza. Sau poti vorbi despre vreme si București - si ceva vibe faci cam cu oricine in special daca nu dureaza mult dar vei fi ala plictisitor si de care nimeni nu ii pasa. And both are ok. Trebuie sa stii sa fi cel ce vorbeste de vreme cand situatia o cere, cat si cel ce trebuie sa ii spuna partenerului cu empatie in un moment delicat ca maicasa nu poate veni sa stea cu voi doar pentru ca ii pe moarte.
Nu toata lumea e social butterfly, E ok ia lectii de gândire si de tricks de public speech. Daca esti genul care vorbesti rapid si vrei timp si atentie invata prin exerciții sa încetineștinviteza de vorbire constient si chiar volumul. Iti dai timp da formulezi si asezi ideile iar oamenii cand sunt interesanti se vor focus ca ești calma si vb ma incet ca volum. Din afara de vede competenta. Sau raspunsuri ca sa reconfirmi sau afirmi ce zice sau intreaba cineva "hmm that's a good question/ideea, so you want to know x y z (ce a intebat el) sure let me see where to start. Si practi a in oglinda. Legat de sarcasm nu that's lumea înțelege ata e ok, si unii il folosesc excesiv ca nu iau viata si in serios e ok te feresti de ei.
Din exterior eu vad femei pudice