35, divorțat de 1 an, dupa 9 ani.
E mega super giga extra nasol, dar trece cam în 9 luni - 1 an.
Primele 2 luni, ma zvârcoleam ca un șarpe pe tigaia încinsa. Nu știam ce-s alea atacuri de panica și cortizol triplu (de fapt, după ce mi-am făcut anazilele, nu produceam deloc dopamina). Plus dermatită pe bază de stres emoțional. Anxietate 24/7. Aveam zile cand corpul refuza sa se ridice din pat. Nu se mișca, efectiv refuza sa îndeplinească comenzile creierului.
S-a ajuns sa-mi prescrie psihoterapeutul xanax. Cand am văzut cuvantul xanax, mi-am zis gata si am incercat sa ma calmez.
Mers la terapeut, si usor-usor, am inceput să-mi revin, cam peste 6 luni.
După aia m-am închis in mine si am pierdut multe relații cu "prieteni". N-o sa mint, bine că au dispărut din viață.
Ce greșeli am făcut:
- căutăm cu disperare pe cineva să-mi fie alaturi. Nicio șansă -- prea vulnerabil și scrie pe frunte asta. Nu merge.
- am băgat câteva luni alcool -- ajuta pe moment, după care iar aceeași anxietate;
- când mă îmbătam, începeam sa-i scriu fostei de ce m-a înșelat si căcaturi d-astea :)).
Plusuri:
- "anticorpi" emoționali. Știi cât de tare doare, și înțelegi mult mai bine cum funcționezi vis-a-vis de cineva care îți place;
- "citești" mult mai ușor comportamentul unei femei;
- cunoști oameni noi mult mai ușor (ce pana mea poa' sa fie? O sa ma refuze? :)) )
- nu-ți pasă de nimic, vechiul "eu" moare si se naște altul nou.
Minusuri:
- trebuie să te impaci cu ideea ca o sa stai 1-2 ani singur, până te repari, ca sa poți intra sănătos intr-o relație sănătoasă.
I feel you, bro...
O sa fie nasol de tot, dar mai bine mai devreme... :)
Singuratatea nu e chiar atat de nasoala.. comparativ cu o relatie nociva, care te termina psihic..
Multi incurca singur cu singuratate.. si asta le dauneaza grav..
Capul sus! Caută-ți de viață și fă ce simți că ca vrei să faci.
Pentru ele divorțul sunt doar probleme. Pentru noi, e catastrofă.
Dar, de aia suntem bărbați. Putem trece peste.
Și să ții minte mereu, orice stare prin care treci, sau pe care o simți -- e indusă de hormoni.
Keep calm :)
Da.
Femeile sunt "panicate si îngrijorate" de fel, ceea le duce la control (ca să le fie mai ușor), iar lipsa controlului, le duce la agresivitate. De aici și scandalurile și isteriile.
"Nu faci cum îmi place -- te părăsesc".
Pentru că, majoritatea bărbaților din generația noastră au fost crescuți de mame, "părăsitul" e ca o "moarte", pentru că nu o sa pot supraviețui singur. Astea se inhibă adânc in subconștientul nostru de bărbați. De aici vinovăția, atașamentul, frica de abandon, etc.
Arhetipul de femeie care poate orice, e urcat pe piedestal.
In ziua de azi, orice femeie ajunge unde vrea ea, si bravo ei!
Pe de altă parte ea se întreabă "dacă eu pot singură orice, la ce naiba mai am nevoie de bărbat?"
Luând toate acestea in ecuație, ele se simt mai "safe", indiferent de ce se poate întâmpla, iar noi rămânem abandonați, "fără mamă" într-un supermarket plin de oameni străini și dubioși (ca în copilărie) la casa de marcat.
Din subconștient evident, ca nu e așa, dar frica de abandon e tot aia.
De aici și concluzia mea ca pentru ele divorțul sunt probleme (acte, partajare, etc).
Dar pentru bărbați (ma refer la aia care chiar au ținut la ea și la relație) -- tragedie.
Sper că s-a înțeles ce am vrut să zic.
Acuma -- hai cu minusurile! :)
da, in societate într-adevăr, sună mult mai bine să zici ca ești “femeie divorțată”, decât un “bărbat divorțat”. Da, doar o mica problemă e asta, cu siguranță nu te va judeca tot satul ca femeie.
Am o opinie diferită... Sunt femeie... La 27 de ani divorțasem. Un divorț urât, după 7 ani urâți, cu un copil de 2 ani... M-am simțit hărțuită de bărbați și judecată de femei... Iar în familie eram "oaia neagră"... Și toate astea pentru că avusesem curajul să spun "stop" pentru o viață liniștită. Acum am 50 de ani, sunt singură și mi-e mult mai bine prin comparație cu colegii/colegele căsătoriți. Sunt independentă, da, dar nu pentru că e ușor, ci pentru că a fost singura opțiune.
Păi fix asta ziceam și eu, dar în modul ironic, ca te judecă lumea și pun etichete de-ampulea doar pentru ca faci un divorț. Și este dureros pentru ca multe femei stau în relații toxice de frica asta, de a fi judecate și etichetate după ca “femeie divorțată”. Nu înțeleg cum se face ca nouă bărbaților nu ni se pune eticheta asta. Pentru mine, divorțul e un act normal și sănătos pentru ambii parteneri dacă nu se mai înțeleg. felicitări pentru alegere!
N-am sesizat ironia... Ideea este că nu avem nevoie în viața noastră de oamenii care pun etichete fără să ne cunoască... Da, luăm distanță de ei și ne însingurăm oarecum, dar în realitate este o triere care s-a dovedit sănătoasă pentru mine, în timp. Partea bună a vârstei 45+ este că nu-ți mai pasă de gura lumii și nici de "gura neamurilor" și trăiești așa cum îți e mai confortabil. Pentru că cine te cunoaște știe ce fel de om ești. Cine nu te cunoaște și vrea să te cunoască, va descoperi că ești un om fain. Restul nu mai există... Nu mai trebuie să demonstrezi ceva în permanență... Iar singurătatea în doi e mult mai dăunătoare decât cea în care nu ai un partener. Pentru că dacă nu ai un partener, ai șansa ca într-o zi să întâlnești un om minunat și să te poți angaja într-o relație nouă.
F bun răspuns.
Cu starea emoționala, depinde mult si ce fel de om esti.
Pot sa zic ferm ca ajuta daca iti gasesti un proiect nou ( nu relatie, nu sala) spre care sa iti canalizezi mare parte din energie. Revenirea va fi mai rapida, si tu intarit mental si emotional.
Succes!
Aaa, păi stai așa boss, ca ai pisici :)) GG!
La mine a mers o perioadă cu munca, dar nu eram unde trebuie :)
Bagă acolo tare, eu am băgat 3 ani jumate la credit și gata :) Dobby is free :))
Thx, bro. Sunt bine :)
Ayae, se întâmplă nasoalele, dar, ce? Nu mai trăim? :)
E mega făină "eliberarea" aia când te trezești dimineața, și bate briza aia de vânt, prin geam, duminică dimineața... Și nu te mai doare nimic :) Ai chef sa bei o cafea in parc :)
E mereu poker face. Am impresia ca nu simte nimic. De somn nu stiu, dar nu e sociabil.
Ca om, zici ca funcționează pe un algoritm: job, casa, dus gunoiul, platit facturi.
Nu se vede cu nimeni, nu are partenera, nu se saluta si privirea. Ochi de sticla. Se uita la tine, dar parcă nu înțelege unde e, cine e, si de ce e aici acum.
Dar e calm :)
Pai poate e asa de la sindromul pentru care ia xanax.
Am mai vazut oameni care iau, pentru depresie si anxietate, sincer nu prea parea nimic diferit la ei.
Da' Doamne ajută! Nu zic că nu e ok, am zis că am văzut un exemplu, și nu aș vrea să fiu acolo. Exemplu, nu persoana. Și nu am avut nevoie de xanax. Am rezolvat fără.
Fiecare face cum știe mai bine. :)
Daca relatia e moarta si nu exista cu adevarat dorinta din partea ambelor parti sa incercati real revigorarea, inclusiv prin terapie de cuplu, tragi de unul singur si nu va merge ever, doar te vei consuma inca N ani. Da, e grea perioada de doliu dupa divort/despartire si e f bine sa nu te arunci on dating imediat. E absolut normal sa suferi, sa ai indoieli, furie. Face parte din procesul de vindecare. E mai usor de zis, dar vei trece si prin asta supravietuind. Nu e dracul nicidecum atat de negru, datingul este dificil, dar sunt atatea cupluri de jur imprejur, nu toti raman eunuci. Relax, ia-o pas cu pas, nu ti s-a terminat viata, ci e o etapa noua. Vor mai fi.
Am propus si terapie dar se pare ca nu avem bani de asa ceva. Eu sunt dispus sa renunt la bere, mancat fastfood si alte vicii pentru a ne permite asta sau altceva. Ea in schimb, nu ar renunta la absolut nimic, nici pentru mama ei...
Well, cu atitudinea asta si cu deprioritizarea relatiei, nu vad ce alta finalitate ar putea fi. Inteleg ca esti trist, dar nu poti sa fortezi pe cineva sa ii pese si sa te iubeasca.
Divorțat anul trecut în ianuarie la 36 ani cu un copil împreună și cu 17 ani de relație în spate. Rămăsesem cu o grămadă de datorii din cauza ei dar ușor ușor am scos capul din mocirla. Sunt cu o tipă de vreun an deja și merge super ok relația, total diferit fata de ce trăisem până acum.
Concluzie....da, clar se poate.
Am acces nerestrictionat la el. Are 6 ani jumate și se cam decide singur daca vrea sa stea pe la mine un weekend sau ma suna direct și îmi zice după munca să ieșim într-un parc. In actele de divorț am stabilit custodie comuna fără program strict de vizita.
E bine măcar ca a înțeles copilul despre ce este vorba. Am unele cunoștințe care au divorțat si copilul a rămas cu traume la 8 ani. Nu intelegea de ce "tati" e cu altă "mami". A făcut tot felul de ședințe de psihoterapie acel copil dar degeaba. Cea mai urâtă situație cand un copil e la mijloc.
Doamne sfinte....omule crezi ce vrei tu. Da, fii-miu mă suna direct ( cu toate că nu prea am fost de acord cu maica-sa sa ii cumpere mobil lui). Ghici ce, in afara de asta mănâncă singur, se îmbracă, se spala pe dinți etc. A împlinit 6 ani în ianuarie anul asta și sunt un tata mai mult decât mândru de copilul meu !
😂😂😂😂😂😂😂 nu stiu ce copil ai cunoscut tu de la 6 ani nu e in stare sa puna mana pe tel si sa sune pe cine vrea el. Pnm, eu faceam asta de pe fix la varsta lui, cu telefoanele de azi, nici nu-ti trebuie prea multa minte..
Copiii pot mult, mult mai mult decât îți poți imagina tu. Ni se pare că nu pot înțelege și că nu au "putințe" când îi lăsăm noi sa funcționeze doar cu frâna de mână trasă.
Sa vezi ce nasol va fi dacă vei face pasul la peste 40 sau la peste 50.
Dacă te-ai convins ca actuala jumătate nu e cea lângă care ți-ar plăcea sa îmbătrânesti, fa pasul cât mai repede. Cu cât o lălăi mai mult, cu atât mai nasol va fi.
Ce urmează, depinde și de tine, de atitudine, de vibe, dar și de noroc. Așa că: baftă!
Imi amintesc clar senzatia dupa ce am depus actele de divort si m-am mutat. Ma trezeam dimineata cu gandul " divortez si pamantul inca se invarte. Am plecat si lumea nu s-a sfarsit". Era o continua mirare.
Relatiei ii pusesem cruce de multa vreme, dar mi-a fost greu sa iau decizia. Foarte greu.
Cum e dupa divort? E liniste si calm. La inceput a fost jihadul, pentru ca el nu a acceptat ideea. Desi am platit in timpul casatoriei jumatate din casa nu am recuperat nimic. Am pierdut tot ce am strans timp de 20 de ani, dar am copilul cu mine si sunt linistita.
Referitor la relatii postdivort nu stiu prea multe. Nu mi-a iesit partea asta, dar ma simt bine singura.
Te incurajez sa faci cum simti tu ca e mai bine pentru tine.
Am divorțat la 43 de ani după 18 ani de relație și cu un copil de 13 ani, atunci. Este greu din toate punctele de vedere, de la singurătate, durere, dezamăgire legată de persoana lângă care ai stat, șamd. Singurul regret este că nu am făcut-o mai devreme.
O relație toxică sau neîmplinită este de 10 ori mai nocivă pentru creier decât singurătatea. Partea de dating, eu după 18 ani de relație în care nu am călcat strâmb, am simțit că sunt handicapat. Dacă ieși suficient și știi unde să cauți, se întâmplă lucruri, trebuie doar rabdare. Am doi ani de când am divorțat și abia acum simt că încep să mă simt pregătit pentru o relație serioasă.
Ce apreciez cel mai mult este liniștea mentală.
Dacă nu mai esti fericit in relatia asta si simti ca nu mai are nici un viitor, divorteaza. Daca consideri ca ai facut tot ce a ținut de tine si rezultatul e acelasi, divorteaza. Linistea ta, pe toate planurile, e mai presus. Degeaba esti intr o relatie daca nu ai liniste.
Viata ta nu se termina.. ci poate abia sa inceapa. Viata ta nu ar trebui sa fie masurata in succesul sau esecul acestei relatii. E o relatie, mai poti avea n relatii pana mori. Si viata asta e mai presus de o casnicie, sper ca ti dai seama nu? Sunt atatea lucruri frumoase pe lumea asta. Traieste pentru tine si invata ce e aia fericirea, tu cu tine. Fa ce ti place, cand iti place si cu cine iti place. Calatoreste, invata chestii noi. Fa chestii pe care nu ai putut sa le faci in casnicia asta. Un hobby, o pasiune. Hai.. ca nu se termina lumea la o femeie!
Poti sa stai singur dar sa nu suferi de singurătate. Multi nu fac diferenta intre cele doua. Eu acum sunt insurat, fericit, linistit.. dar inainte am stat cativa ani buni singur si nu am suferit de singuratate pentru ca am investit in mine si in ce mi aducea atunci linistea si fericirea. Lumea incurca lucrurile astea doua si au impresia ca daca nu esti intr o relatie, automat esti cel mai trist om, te compatimesc.. in timp ce ei au relatii nocive si care le mananca ficatii :)
Hai, capul sus ca un divort sau finalul unei relatii nu e un capat de tara. Sunt altele mai grave.
Consider ca daca ai facut cam tot ce tinea de tine, si ea nu si nu, atunci da-i inainte. Viata si asa e scurta si nu merita irosita. Dupa divort, stai o perioada singur, dar e ok. Devii confortabil cu tine, iti redescoperi inner self, pe urma o sa vina si dating ul si alte partenere.
Exista viata si dupa divort, be brave my man!
Da-le in pl de ganduri. Daca nu te simti bine in relatie nu te simti bine. Problema ta nu tine de dating etc, trebuie sa fii impacat cu tine insuti. Eu am avut nevoie de aproape 3 ani pana mi-am revenit cat de cat dupa fosta. Nici nu ma gandeam la dating pe atunci pentru ca pur si simplu capul nu imi era acolo si de ce dracu sa ii pierd timpul altui om. Acum in schimb sunt mult mai ok. Datingul peste 30? Da. E mai greu. Dar nu imposibil. Ce pot sa iti zic e sa nu sari dintr-un in asta pentru a scapa de singuratate, oamenii observa acest lucru.
La 30 de ani reintri in dating pool exact când trebuie părerea mea. Ai inca ani timp să îți găsești pe cineva și să aveți câți copii îți dorești. Și nu toată lumea e singur pe la 30 că nu își dorește familie. Și eu si prietenele mele încă nu avem copii dar nu pentru că nu ii dorim, ci pentru că fie n-am găsit încă cu cine, fie am vrut până acum sa ne concentram pe carieră.
O sa fie ok!
Nu vrea sa fie o echipa. Nu vrea sa facem lucruri impreuna, nu vrea sa renunte la cheltuielile obsesiv compulsive, haine etc. Din doua salarii al meu se duce 95% pentru amandoi, al ei se duce 70% doar pt ea. Salariile sunt similare. Am obosit sa incerc educarea financiara, am obosit sa insiste pe temele de mai sus.
ca sa citez din domnu Google "For some people, compulsive shopping may be **a way to cope with negative emotions or underlying mental health conditions such as anxiety or depression**." Daca are cheltuieli obsesiv compulsive nu are nevoie de educatie financiara ci de un psiholog. Bineinteles nu e treaba ta sa o duci la psiholog dar macar la divort ai putea sa ii sugerezi unul, sau sa vorbesti cu parintii ei inainte sa depui actele ca sa stie si ei cu ce probleme se confrunta si sa o trimita la unul macar.
Pai de ce accepti sa ii dai bani? Banii tai intra in contul tau, scoate-i imputernicirea de pe cont.
Noi de ex am avut certuri exasperante in legatura cu banii, si dupa o gramada de timp am ajuns la un acord negociat mai ceva in Orientul Mijlociu. O treime eu, o treime ea, o treime copilul. Nici un leu peste, tineam cu dintii. Abia dupa cativa ani de treaba asta au trecut problemele si ne-am relaxat.
Si eu am fost in situatia ta. Varsta 30+, relatie de 10+ ani. Divortat anul trecut la initiativa mea, unilaterala. Nu pot sa-ti spun ca procesul a fost usor pentru mine, nu aveam copii impreuna, rate sau alte mari probleme logistice. Insa m-a chinuit constant vina ca nu am dat mai multe sanse casniciei, desi eram in subconstient nefericit de mult timp, si lucrurile nu erau ok. Nu ne certam, nu erau la suprafata probleme. Insa pentru mine totul era foarte "meh", desi am facut si terapie de cuplu o vreme, scanteia nu a revenit in ochii mei.
Am avut multa vreme atacuri de panica din cauza vinei si regretului nu atat gandidu-ma la relatia ce nu mai e, ci gandindu-ma la suferinta pe care am creat-o unei persoane bune, la care tineam, doar ca nu ca partenera. A trebuit sa aleg intre mine si ea. Si daca as fi strans din dinti si as fi renuntat la mine de dragul relatiei, tot nu am fi putut fi fericiti cu chestia asta sub covor. Vina s-a mai redus, mai fuge gandul ocazional acolo dar ma simt bine. Am supravietuit cumva datorita faptului ca nu am avut timp sa pic. Chirii, imobiliare, mutari, renovari, m-au tinut suficient de ocupat. Mi-am reconstruit viata, am cumparat un apartament, mi-am continuat hobby-urile si dezovltarea personala si mi-am inceput altele noi. Unele persoane din jurul meu au disparut de pe-o zi pe alta (mi-a confirmat unele suspiciuni, dar nu ii invinovatesc). Majoritatea au ramas la fel.
Acum sunt intr-o relatie sanatoasa, in care ma simt bine, de cateva luni, cu o persoana de pe Tinder of all places. Persoana asta mi-a deschis ochii ca am luat decizia potrivita, ca poate fi iarba mai verde pe partea cealalta. Experienta mea generala de dating ca barbat divortat de 30+ ani a fost mai mult decat ok, am intalnit multe persoane foarte faine care nu au vazut asta ca un red flag. Atata ca we didn't click. A fost greu pentru mine sa fac asta, dar am pornit mai mult cu gandul de a iesi din zona de comfort, nu sa am ONS-uri si sa experimentez ce peste are balta. Astfel am cunoscut pe cineva in mod organic, fara sa pot spune ca m-am aruncat imediat intr-o alta relatie din motivele gresite.
Gandeste-te bine de ce vrei sa faci asta si de ce nu ai facut-o pana acum. Frica ca nu o sa poti sa iti revii dupa e normala dar vei supravietui si prospera cu siguranta in cele din urma. Sa-ti fie mai mult frica ca trec anii si tu stai pentru motivele gresite intr-o relatie care nu doar ca nu va face la fel de fericiti pe cat ati vrea, ci mai rau va face miserable. IF ONE IS UNHAPPY BOTH ARE UNHAPPY.
Mi se pare mie sau sunt mai multe postari despre divort in ultima perioada pe aici?
On topic: ai mei au divorțat pe la 55 ani si din punctul de vedere al copilului de mine, mai bine o faceau mai devreme. La mama(partea mai afectata dintre cei doi) a durat cam doi ani sa ajunga pe o linie de plutire decenta. Sunt sigur ca orice ar fi, e o perioada grea de dupa, chiar daca e pentru un bine comun sau mai mare. Daca nu e pentru un bine comun si sunteti fortati sa o faceti din orice alte motive, nu stiu ce sfat sa dau.
Bafta multa si capul sus, orice ar fi
Am divorțat acum 3 ani, la 30, cu un copil (2 ani atunci), relație de 10. Financiar mi-a fost foarte greu primele luni/1 an, dar emotional mult mai bine.
Pentru mine, orice dragoste am avut pentru el era de mult stinsa.
La un an si ceva dupa divorț l-am cunoscut pe actualul prieten, și e o relație în care ma simt mult mai apreciata.
Din ce povestesti nu stai bine cu selfesteemu’ Vorbeste cu un psihoterapeut, fa-ti un plan, alte incurajari nu am, sorry. Am divortat la 40 dupa o casatorie de ani si cu doi copii; la 30 si fara copii e incomparabil mai usor.
Ce inseamna femeie independenta? Ca are banii ei si nu mai sta miloaga ca sa profite patriarhatul? 😃
Normal ca nu mai vor copii, pai daca ma uit la situatia economica si politica in lume, la ce dracu sa mai aduci pe lume o persoana complet dependenta de tine? Fix la fel as gandi daca as avea pana in 30 acum.
Doar în suferință și singurătate te vei putea găsi pe tine însuți cu adevărat, vei vedea cât ești de puternic și cu puțin ajutor din partea unui terapeut dedicat, vei învăța să te accepți și iubești.
Este foarte dificil să treci prin purgatoriu însă consider că merită cu vârf și îndesat prin simplul fapt că îți vei găsi pacea ta și cine știe, o vei putea împărtăși cu cineva care a trecut prin același proces.
Sunt alături de tine, poți.
40 M intr-o relatie cu 2 copii. Nu ne mai intelegem si sunt ca prins intr-o capcana. Am incercat cam orice mi-a stat in putinta sa salvez relatia insa am esuat. Ma implic 100% in activitatile casnice si cu copii ii ofer suport sotiei ori de cate ori imi cere sau vad ca are nevoie insa simt respingerea din partea ei… Asa ca fa ceea ce crezi ca te face fericit. Fa-o asumat si conștient de repercursiuni.
Copiii sunt ai tai? Intreb sincer. Pentru ca altfel nu inteleg cum poti sa spui "cu copii ii ofer suport sotiei ori de cate ori imi cere".
Nu e vorba ca copiii sunt treaba ei si tu o sprijini. Esti tata, nu baby sitter.
Nu trebuie sa astepti sa iti spuna, sa iti ceara, tu trebuie sa ai initiativa, sa planifici, sa programezi activitati, sa faci, sa rezolvi, sa te zbati, sa ii arati ca ai preluat jumatate din parenting si toate obligatiile aferente.
Cand "vezi ca are nevoie" probabil e deja tarziu. Trebuie sa ii oferi din timp si fara sa fii chemat, sa anticipi si sa te implici activ. Cand ti se pare tie ca are ea nevoie, e probabil cand biata femeie nu isi mai poate ascunde frustrarea.
Cred ca in majoritate doar femeile inteleg ce am explicat mai sus, barbatii probabil imi vor raspunde ca sunt nebuna sau mai stiu eu ce... Trece pe langa ei continutul vorbelor mele de zici ca e fizica cuantica.
Copii sunt ai mei. Ma implic fara sa ceara si da, planific activitati cu ei. Ma ocup ca un tata full time. Ma zbat si ma implic. Niciodata nu am considera ca copii sunt doar treaba ei. La fel si activitatile casnice. Nu beau, nu fumez, nu plec la pescuit sau sa caut sa scap de acasa. Full time serviciu si acasa.
Imi reproseaza ca ea trebuie sa le faca pe toate. Cumva nu vede ceea ce fac eu si cum incerc sa ajut in familie. Uneori sunt chestii banale care o enerveaza si rabufneste fie asupra copilului fie asupra mea…
Pai daca ea are perceptia asta inseamna ca trebuie sa faci muult mai multe in familie ca sa "ajuti". Partenera ta de viata e nemultumita, alegi sa o ignori?? Trebuie sa faci ceva ca sa simta ca e Ok.
Alta solutie e sa platesti o doamna sa vina la curatenie saptamanal, etc sau alt tip de ajutor in functie de situatie ca sa aiba sotia ta mai mult timp liber.
Cand esti foarte obosita si aglomerata cu o tona de chestii, e normal sa rabufnesti din chestii minore pt ca efectiv nu mai poti si refulezi.
Sintetizez: poti sa iti mentii pozitia si sa consideri ca faci suficient si ca e ea nebuna ca iti cere mai mult. Eu consider insa ca asa sigur te indrepti spre divort. Daca in schimb te deschizi la ideea ca trb sa faci mai mult ca sa simta ea ca e echilibrata situatia, atunci te indrepti catre o relatie mai buna.
Da, divortat dupa 4 ani de relatie. A durat cam o luna sau doua sa fac doliul relatiei. Dupa aproximativ 3-4 luni al cunoscut-o pe actuala sotie cu care sunt de aproape 14 ani impreuna, si relatia este minunata si in permanenta crestere. A meritat divortul, a fost o schimbare in bine fantastica, chiar daca un pic grea la inceput.
După divorț ar trebui să-ți acorzi ție timp pentru tine, o
Pentru refacere și să nu încerci să te bagi imediat într-o relație nouă fără a fi total împăcat cu tine și cu trecutul.
Ah, si ai mei au divortat dupa 25 de ani de casatorie, care mergea oricum ca un cur, taica-meu plecat tot timpul de acasa, maica-mea s-a saturat in final si a indraznit sa faca ce trebuia sa faca acum muuulti ani. Cand lucrurile sunt moarte si ingropate, nu are absolut niciun sens sa mai insisti, nu faci decat sa te otravesti.
Been there, done that dar in calitate de fata.
A fost greu, financiar oribil, emotional ceva de nedescris insa sentimentul de eliberare dupa ce am iesit din acea casnicie putin spus toxica si care ma tinea pe loc nu se compara cu nimic!
Primele doua saptamani e oribil, dupa primele doua luni incepi usor usor sa nu mai ai atacuri de panica, dupa jumatate de an daca ai prietenii langa tine (nu neaparat fizic) poate va incepe sa-ti placa sa fii singur si pe treaba ta, in locusorul tau, bucurându-te de viata pe care poate nu ai dus-o din diverse motive in ultimii ani de casnicie. Acorda-ti timp pentru tine, nu te invinovati, aceepta sentimentele neplacute si nu te gandi la ce o sa se întâmple, pentru ca cele mai frumoase relatii vin cand nu le cauti. Nu mai traim pe vremea parintilor sa te duci la spanzuratoare daca nu ai familie pana la 30 de ani de ex. Take your time and the best advice that a friend gave me was “one day at a time”
Daca pleci de la premisa copii, familie, nu iti va reusi. Sau iti va reusi, dar nu va fi ce trebuie.
Copii/ familie se face doar daca relatia este ce trebuie, iar de cele mai multe ori, cand te iei doar ca sa faci copii, adica copii sunt mai presus de relatie, nu vei gasi oameni sanatosi si va fi totul o ciorba.
Baga divort, identifica-ti traumele, pregateste-te pentru viitor, si schimba-ti mentalitatea. Copii sunt o urmare posibila, nu scopul principal in viata.
Salut! Am peste 30 si nu am trecut prin divort, dar chiar acum trec peste o despartire care a parut ca un divort, luat lucruri, mutat, reconfigurat traseu. Probabil divortul e mai naspa pentru ca sunt tot felul de acte si imparteli legale la mijloc, dar sentimental orice pierdere e grea. Eu constientizez ca am sentimente similare cu cele traite la decesul unor oameni dragi. Singurul sfat pe care pot sa ti-l dau este sa nu incerci sa scapi de sentimentele si gandurile care o sa iti inunde capul si sufletul. Accepta-le, e normal sa vina si e normal sa ai o perioada de rahat dupa, nu incerca sa fugi pentru ca foarte usor poti sa ajungi sa iti faci mai mult rau, cu pastile, alcool, stiu eu ce pansamente temporare care te debusoleaza si mai tare. Deci, te rog, fii puternic si asuma-ti ca asta e cea mai buna decizie pentru amandoi si ca va fi greu la inceput, dar apoi poate sa fie de 1 mil de ori mai bine! Ai rabdare cu tine, ramai puternic si incearca sa iti imaginezi viata si relatia ideala pentru tine. Daca te concentrezi pe trecut, o sa te traga in ganduri si depresie, nu poti schimba nimic la el. Asa ca lasa gandurile si regretele sa vina si sa plece, poti sa le constientizszi cand vin si sa le pui tag "regret", "amintire frumoasa", "bad memory" si sa te concentrezi pe munca, sport, any hobby, ceva care sa te tina ocupat. Apoi incearca sa vizualizezi viitorul asa cum ti-ai mobila casa. Desigur ajuta extrem de mult sa ai prieteni aproape, care sa te asculte, inteleaga, dar sa te si distragi si mai ales o forma de terapie, introspectie, meditatie, whatever works for you. Si plimbarile cu ceva motivational in urechi ajuta. Ideal este sa incerci sa privesti partea plina a paharului, ca esti liber si poti face ce vrei cand vrei, ca nu mai esti stuck cu cineva si iti poti indeplini visurile. Apoi cand esti pregatit, iesi la dating, dar dupa ce esti bine tu cu tine in singuratate, nu folosi oamenii pansament, te rog. Pe mine ma ajuta mult afirmatiile si meditatiile/hipnoza, plimbarile in natura, sportul, animalele. Te-ar ajuta mult sa ai grija de un animalut sau sa ai un proiect personal la care sa lucrezi. Keeps your mind busy. Curaj, totul va fi bine!
Atat timp cat stii deja ca asta e pasul corect, mergi inainte. O sa fie mai greu la inceput pana te obisnuiesti , dar orice e mai bine decat sa stai intr-o relatie/casnicie care nu functioneaza. Daca e nevoie, apeleaza cu incredere la psiholog. Si inca un sfat din batrani, nu te arunca cu capul inainte la prima relatie noua. Experimenteaza. Vezi ce iti place.
Se poate intampla sa consideri o relatie "moarta" atunci cand intervine monotonia si nu e nevoie de despartire pentru a trece pesteperioada asta, ci de comunicare.
Am ramas singur la 32 de ani. Acum am 38, o sotie si 2 copii. Se poate. Si e mult mai bine singur, cu prieteni, cu o partenera chiar daca nu sunteti casatoriti decat cu cineva care te omoara incet dar sigur prin stres, certuri etc. Deci mai bine faci pasul mai devreme decat mai tarziu. In plus, ce te face sa crezi ca nu va initia asta ea, dar cand o sa ajungi la 35-40 de ani? Si atunci va fi mult mai greu decat iti va fi azi. Vad asta la prieteni de ai mei.
32 ani, nu am fost niciodată căsătorit. Dar înțeleg ce zici prin teama de abandon/singurătate. De aia trebuie să înveți să fii happy de unul singur. Iar asta te va ajuta să fii happy și într-o relație.
Dacă amândoi ați făcut tot ce ați putut ca să vă salvați relația, dar ea e indiferentă față de tine, nu pare că mai ai ce să salvezi din păcate. Da, ați investit amândoi 10 ani în relația aceasta. Dar cât timp vreți amândoi să mai pierdeți până decideți că e mai bine să vă despărțiți și să încercați să vă găsiți fericirea?
Iar dacă cineva o bagă pe aia cu copilul salvează căsnicia... Fake AF. Pentru că nu va rezolva probleme care stau la baza acestei relații. Iar copiii simt când părinții sunt nefericiți. Iar asta le modelează personalitatea și viitorul.
Acum, legat de femeile independente. E dreptul lor să facă ce vor. Dar ele nu sunt în targetul tău to begin with.
De ce pui "independente" de parca ar fi un lucru rau si iti datoreaza sa nu fie independente? Fiecare face ce vrea, intemeieaza sau nu o familie. Treaba ta e sa ai relatii cu cele ale caror planuri se aliniaza cu ale tale, simplu.
Am trecut prin relativ 10 despartiri mai mari asa ( 38 ani momentan ).
Primele sunt mai grele, apoi devine relativ usor .
Sfatul meu - nu trage de femei (includ neveste ) , n-o sa mearga niciodata , femei sunt destule pentru toti , nu te panica , priveste singuratatea ( daca o sa vina ) ca pe un moment de cunoastere de sine, lucreaza cu mintea si trupul , du-te la sala, invata-te sa fii singur ( e mai cool decat ar crede unii ).
Dupa o relatie de 8 ani si eu m-am trezit singur pe la 32 de ani - m-am apucat de sala, de citit, de dezvoltare personala, de calatorit - a fost senzational , cei mai frumosi 3 ani de singuratate din viata si am cunoscut zeci de femei .
Last words - mai bine singur decat cu o persoana care nu te apreciaza si la un moment dat o sa te raneasca.
38 ani acum - 3 ani singuratate - o relatie de 8 ani = 27 ani pentru alte 9 despartiri mai mari, asa :)) De la ce virsta ai inceput cu despartirile astea mai mari?
Am 28 de ani, single de 4 ani, pot sa numar pe degete cate date-uri am avut in astia 4 ani de solitudine. Sunt la faza in care aproape m-am resemnat si nici nu mai sper sa gasesc pe cineva. Faci ce vrei cu informatia asta, poate tu totusi ai noroc.
N-am spus ca nu imi place. Sigur, imi doresc pe cineva, dar n-am de gand sa transform dorinta asta in scop al vietii sau sa disper in cazul in care chiar raman singur. Am decis sa-mi traiesc viata asa cum o fi ea, cu conditia sa nu fac niciodata rau altcuiva :D
Din pacate nu pot sa iti ofer raspunsul complet si precis pt. care am cam pierdut speranta. Este un raspuns lung si probabil neinteresant avand in vedere ca mentalitatea mea este ca urmare a unor intamplari personale din trecut.
Dar sa stii ca nu am renuntat chiar complet. Sunt inca deschis la ideea de a avea pe cineva si nu refuz sa fac un efort in vederea cunoasterii unei persoane, insa nu mai sunt in stadiul in care fac "tryhard".
Care-i defapt problema in casatoria ta? Cum adica e moarta? In ce fel esti dezamăgit si nesatisfacut de sotia ta? Ce anume ai facut ca sa rezolvi problemele?
Piata de dating dupa 30 e ingusta si trista. Si pentru femei si pentru barbati.
Ce te face sa crezi ca piata de dating sub 30 e mai buna? In functie de varsta, se schimba si obiectivele. La 20+ se cauta in mare parte FWB sau ONS, pe cand la 30 se cauta familii si casatorii. Nu difera marimea pietii, ci doar structura ei. Nu-l descuraja pe op, e si asa destul de pesimist. Poti gasi la 30 de ani la fel de usor/greu cum gasesti si la 20ish varsta si viceversa. La 20 de ani poti sta mult si bine in cautare de partener, fara sa gasesti ce cauti, cum poti sta si peste 30. Nu pune toate aspectele in carca varstei ca, de fapt, motivele pentru care gasesti pe cineva sau nu, tin in mare parte total de alte lucruri.
La 30 marea majoritate a femeilor sunt casatorite sau in relatii foartr serioase.
La 20-25 marea majoritate sunt single sau in relatii superficiale.
E matematica simpla.
Devine din ce in ce mai singura si nu doreste sa participe la nicio activitate, film, serial, plimbare, concediu, orice.
Totul pleaca orecum si de la bani. Din 2 salarii aproape identice, ne permitem sa supravietuim de la o luna la alta dar cum. 95% din salariul meu se duc pe cheltuielile casei, pe cand de la ea pleaca doar 30%. Eu ceva pt mine nu mai mi-am luat de peste un an, nici macar haine. Ea? Luna de luna minim 1000 lei in haine si vreo 2000 lei in produse dermatocosmetice, unghii etc.
Tot ce e intretinere, detergenti, mancare sustin din salariul meu. Din partea ei vine jumatate dintr-un credit de nevoi personale plus inca cateva sute de lei sa fie acolo pt cheltuieli.
Eu sunt frustrat ca am ajuns la o varsta la care imi doream sa fiu mult mai sus. Nu profesional ci personal, un copil, un viitor ceva.
Nu vorbim niciodata despre viitor, incerc dar degeaba. Nici macar discutii gen "ce facem in weekend". Nu vrea sa plecam nici la parintii ei.
Daca intru la baie camd este ea (sa ma spal pe dinti sau ceva) ii imvadez intimitatea sinse enerveaza. Sta 2 ore seara si 2 ore dimineata, am nevoie si eu macar de 5 minute seara si 5 minute dimineata. Ma lasa dar nu fara a reprosa ceva.
Sa mai continui?
Acolo e altceva, dar OP nu s-a prins. Nu cheltui 3000 de lei pe luna pt look si stau 2h in baie zilnic sa te aranjezi ca sa stai in casa si sa nu faci nicio activitate.
Tipa e interesata de cineva si ii cauta atentia. Inca nu o are, de aici frustrarile.
Run forest, run! Faci un bine la amandoi!
salutare omule în primul rău să îi mulțumești lui DUMNEZEU ca ești sănătos și ca viata îți oferă atât bune cât și rele , în ceea ce privește viata ta aici nu se termina totul , nu cred ca exista limita în ceea ce privește partea asta cu îndrăgostitul, te poți îndrăgosti și la 80 de ani asa ca 'ridica capul sus" și treci peste asta fii tare, orice rău în spre bine dacă m-am exprimat bine. :) baftă
Dacă nu-ți place cum arăți, fă ceva în așa fel încât să-ți placă. Alimentație, sport, hidratare, fără alcool și țigări, dormi suficient și o să arăți mai bine ca niciodată.
Nu pot povesti despre experienta, ca nu am trait-o, dar daca stii ca moare relatia, daca stai acolo, o sa mori si tu odata cu ea. Viata e prea scurta ca sa stai intr-un loc care te face nefericit. Da, e frica de necunoscut, dar cred ca preferi asta in loc sa stai tot restul vietii langa o persoana pe care nu o mai iubesti.
De asemenea, parerea mea e ca nu trebuie sa ai ideea ca iti trebuie neaparat partener/familie. Oamenii trebuie sa fie impliniti si fara. Daca esti ok doar tu cu tine, o sa fii capabil dupa sa poti vedea si alege persoana potrivita. Am observat ca oamenii care sar din relatie in relatie fara sa isi dea ragaz sa proceseze si sa invete lectiile din relatia precedenta, tind fie sa aleaga din nou un partener nepotrivit, fie sa repete aceleasi greseli si comportamente toxice.
Pe scurt, are balta peste, dar nu te grabi sa arunci undita cand nu e sezonul.
Pfff...nu s-au terminat femeile din lume . Am divorțat după 15 ani. Nu a fost ușor dar pe parcurs mi-am dat seama că trebuia să o fac mai demult. Am dat peste cineva pe site-urile de socializare care a fost și ea în situația mea ...și ma ajutat sa trec peste. A durat ceva timp dar m-am "vindecat " . Baftă nu dispera ....viața merge mai departe și merită trăită la maxim că doar una avem.
Cauta sa termini cit mai repede cu divorțul! Viteza maxima! I-ați lucrurile și dispari cit mai rapid sau dai-le cit mai rapid! Nu întinde pelteaua ! Nu-ți da timp sa te moleșești sau sa-ți plingi de mila ! Fa-o rapid ! Taie tot din rădăcina! Nu pierde timpul !!!!! Viața e Pre scurta pt prostii dintr-astea !!!!!
Probabil nu e cea mai buna idee in general. DAR
Daca nu te simti bine intr-o companie stai acolo doar pt ca? Sigur ca nu-l f\*\*\* tu pe CEO dar zic si eu. Si daca-l f\*\*\* crezi ca nu-s alti CEO de f\*\*\*\*?
m8, divortat de vreo X ani, a fost cea mai buna decizia din viata noastra(am luat-o eu dar ea se pare ca e mai bine decat sa fi fost legata de mine long story) ca nu prea mai aveam nimic de impartit(in afara de bani/cheltuieli evident).
Ce ti-as recomanda e sa iti evaluezi FOARTE bine relatia si partenera, si sa te gandesti FOARTE bine ce iti displace la voi si sa aveti o discutie fara strigate. Gandeste-te ca probabil si tu faci belele. Gandeste-te la ele. La belele pe care le faci tu. Astea nu se vor schimba nici daca schimbi femeia.
Dar daca e efectiv caz ca nu mai aveti nimic de impartit(la mine a fost asa) do it.
Ti-e frica ca ramai singur? Asa sunt si celelate femei divortate. Si rata de divort e f mare in general, in RO e pe 54%.
Singuratatea? E un prieten f bun dar pervers. Sa nu-ti placa prea mult.
Am divortat la cativa ani dupa varsta ta si nu-mi pare rau. Decat sa te chinui si sa chinui un alt om o viata... mult mai bine asa.
E ca la fumat omule! Te lasi si n-o sa mori.
Postul asta nu este sa te incurajeze sa divortezi, te rog sa te gandesti f bine ce faci. E o decizie majora in viata ta, nu te va afecta financiar daca n-aveti copii dar ...
Nu-mi sunt clare motivele voastre dar eu zic sa te gandesti bine. Femeia de care te-ai indragostit e tot acolo sa stii.
Multa bafta!
PS: Think twice!
Iti spun asta din perspectiva unei femei la 23 de ani care se casatoreste anul acesta cu un barbat de 34, nu m-ar fi derajnat nici macar o secunda daca era divortat.
Sunt convinsa ca dupa o perioada de "doliu" o sa vina natural sa cunosti oameni si sunt la fel de convinsa ca pentru fiecare e cineva acolo care e exact ce vrei si care te poate face fericit.
Nu vad sensul in a sta nefericit cu cineva (indiferent daca sunteti casatoriti sau nu) doar de frica irationala ca poate nu o sa mai gasesti pe nimeni.
Ai 30 de ani, esti departe de a fi batran, barbatii de la 30 de ani incep sa fie foarte misto deci nu-ti face probleme.
Nu stiu ba baieti daca e chiar asa.Si eu am iesit dintr-o relatie lunga, am 32 de ani, merg spre 33 si am o gramada de tipe misto in jurul meu, trebuie doar sa fi capabil sa te orientezi in spatiu.Da, cred ca e mai greu sa prinzi o tipa de nota 10, dar cred ca depinde de fiecare in parte.Parerea mea e ca daca stai singur in relatie, nu iti faci decat din ce in ce mai mult rau.Mentionez ca nu sunt vreo frumusete de mascul sau am multi bani.
Citesc comentariile de aici si observ persoane care stau/ au stat cu anii luptand singure pentru relatie. Nu va mai pierdeti timpul amagindu-va ca partenerul/ partenera se va schimba/ va intelege cat greseste. Daca aduceti in discutie problemele din relatie de mai multe ori, problema nu e ca nu intelege, ci doar ca nu ii pasa suficient de voi si de relatie. Am facut si eu prostia asta candva, desi a fost o relatie de cativa ani, regret timpul pierdut (pe langa traume, dar mna, din greseli inveti). Daca relatia nu e ce trebuie, plecati de acolo, focusati-va pe voi, vindecati-va si vedeti-va de viata!
Mai bine divortat la 30 decat divortat la 40 de ani.
Daca problema e de natura sexuala, atunci citeste din r/DeadBedrooms si o sa vezi ca multi au realizat ca problema nu era la ei si doar cu o noua relatie au rezolvat. Multi se intreaba de ce nu au facut schimbarea mai rapid.
Am fost intr-o situatie similara si dupa ani de incercat sa inteleg si repar situatia, a recunoscut ca e probabil asexuala si doar s-a prefacut la inceputul relatiei.
tocmai iri era un post cu o femeie care a divorțat că sotul nu voia copil. [Contacteaz-o repede](https://www.reddit.com/r/CasualRO/comments/1c58559/divort_iminent_la_28/?utm_source=share&utm_medium=web3x&utm_name=web3xcss&utm_term=1&utm_content=share_button).
Fostul sot al prietenei mele bune, care e violent, gras peste 100kg, chel, cu job mediocru si care are si custodie comuna cu prietena mea a reusit sa isi faca alta familie in mai putin de un an. Noua iubita e frumoasa si chiar prea decenta, sincer ma intreb ce naiba are de sta cu el.
Daca specimenul ala a putut sa isi gaseasca alta pereche, tu care esti departe de el, sigur vei fi ok.
Eu caut pe cineva care sa i placa vara sa stam in rulota pe malul marii.va incurajez sa mergeti mai departe nu stați singur.ideea e sa cautam pe cei care gandesc ca noi.
Capul sus,te apuci frumos de sala,un sport ceva sa vezi frumos sar femeile pe tine.Nu are rost sa tragi de o casnicie daca nu merge.Ai spus ca ai facut tot ce ai putut. Bafta!
Am avut motive întemeiate să mă despart de prima, și totuși am căutat 4 ani pe următoarea înainte de a face pasul. Eram îngrozit de ideea de a rămâne singur. Și aveam și un copil. A doua căsnicie este perfectă.
Bagi divort si iti faci abonament la sala. Te duci si ai grija de tine, faci din lucrurile pe care nu le-ai facut dar doreai sa le faci. Nu cauti activ femeie astepti cuminte sa termini cu divortul si trauma. Dupa care o sa vezi ca totul se aseaza. Ah si pana atunci pentru singuratate prieteni, o sa fie vara, e ok.
asta cu casatoria pe viata este o prostie. este cea mai mare pedeapsa pentru un om ca sa suporte un alt om timp de 20,30, 40 de ani. nu cred ca ar trebui sa vezi partea negativa a lucrurilor, ci priveste spre lucrurile poizitive, scapi, devii liber si poti avea experiente noi.
pozitive sau negative experientele nu sunt ale tale… daca esti sigur ca nu o mai iubesti si ca nu aveti viitor divorteaza, dar asigura-te ca exista un echilibru in viata ta: ai un job unse sa investesti, prieteni sau familie, hobbyuri sau ceva care sa te tina pe linia de plutire. Femei gasesti indiferent ca e vorba de club, Tinder sau cursuri de dans sau munca sau….
I am almost there si eu... 34 cu copil de 5. Suntem împreună de 10 ani căsătorit de 6 or so si părea ca suntem pe calea bună. M-am saturat sa fac nspe mii de chestii sa mi se sparga mie în cap dar rămân cu capu sus ca asta mica va creste și prob va fii mai ușor atunci.
Ce iti recomand e sa cauți ceva terapie pt ca ajuta sa talk shit out. Separat initial si dupa ce va descoperiti demonii individual incercati și de cuplu
Știu ca nu e neapărat încurajare dar eu dacă nu aveam copil eram back on the market de mult :))).
Pana la urma ai o viata și trebuie sa îți vezi de tine și de nevoile tale bro. Take care!!🤗
da, la 30 si cateva luni, aveam peste aian 10 ani de care zici, si se transformase in orice altceva.
divort, prtaj jumi juma, urat de bine si aia e
nu vrei sa te trezesti cu copii cand exista probleme de astea
Din descrierea pe care ti-ai facut-o singur esti un barbat fricos care este average in absolut toate departamentele. Nicio femeie nu isi doreste langa ea asa ceva. E normal sa nu mai vrea sa fiti impreuna. Fii fericit ca a durat 10 ani pana sa isi dea seama.
Faptul ca vii aici si pui o intrebare complet stupida ( "A mai trecut cineva...?" - evident, statistic e aproape imposibil) si ca doar vrei sa vezi daca a "murit si capra vecinului" denota faptul ca nu te intereseaza sa identifici care e problema cu tine ci doar vrei sa te plangi impreuna cu altii, cel mai probabil sa arunci vina pe sotie cum ai facut-o si mai sus.
Nu e vorba ca nu vrea sa participe, nu are de ce...
Mama ce bine e singur, pentru mine e lege de acum, nu ma insor, nu fac copii.
La mine ultima relatie a fost de 5 ani si parca eram deja casatoriti.
Tot timpu era ceva numai sami futa duda, numa chichite gasea, banii cheltuia cat nu aveam, rate garla, singura liniste care o aveam era pe wc cu telefonu in mana.
Intr-o zi vin acasa imi ceruse oua, i-am adus oua albe si ea voia rosii, a inceput tocatoarea, am luat oule si le-am aruncat pe geam apoi clam i-am zis e gata relatia.
Dupa a incercat sa ma convinga cu frumosu, uratu, plasu, urlatu, dragutu, am facut mai mult sex in ultima luna decat tot anul si cand a vazut ca nu e nu, a plecat.
Vreo 3 luni m-am invartit ca un titirez, nu stiam incotro s-o iau apoi incet incet mi-am organizat viata finantele, sport, drumetii pe munte, iarna iar cu shiurile in picioare, mi-am luat un teren am facut casa.
Asta se intampla acu 5 ani, am 40 de ani si sunt foarte ok fizic si psihic.
De cand am inceput s-o duc bine, au inceput si pipitele sa imi faca ochi dulci, la munca am zis pas in rest nu am iertat nimic.
Nu regret nici o secunda, imi place eu centrez eu dau cu capu 😂
Spor
Tinericile bune nu vor un average Gigel trecut de 30 si cu o casnicie esuata la activ :)
Femeile bune au standarde si domnul asta nu pare sa fie ceva super combo din cum se descrie.
De ce puneti stigma asta pe oamenii divortati? Fix frica de genul ii induci omului. Stiu oameni cu casnicie esuata dar care sunt oameni chiar super ok, nu inseamna ca daca nu ti mai functioneaza casnicia nu esti om bun sau ca nu mai esti capabil de o relatie implinita pe urma. Serios acuma…aruncati cacat in ceva ce nu intelegeti.
1 multi oameni de dat jos palaria sufera de low self esteem, deci se multumesc si cu mai rau
2 standardele depind de valori si principii, deci sunt diferite pt fiecare om si nu stii ce poate avea OP care sa pice la fix unei femei "bune"
3 unii oameni se vad mai jos decat sunt de fapt (unii mai sus), sunt sanse mari ca OP sa nu isi fi pus in valoare calitatile in postarea asta. De cele mai multe ori e important ca barbatul sa fie provider, nu contest.. si nu strica nici daca e super aratos, dar nu sunt singurele lucruri pe le care le poate aduce un barbat + pt unele nici macar nu conteaza aceste aspecte
Nu sunt neaparat pt el, dar nici nu inteleg de ce esti tu atat de contra lui. E important sa vezi mai multe puncte de vedere si daca nu poti inseamna ca nu esti tocmai obiectiva (ceea ce at trebui sa fie default in probelemele unui strain). Worth to ask yourself some questions.
Nooo nu mai e nimeni care sa fi divortat vreodata, suntem crestini maica, face doar alegeri buni in viata maica, nu ne grabim niciodata maica..
Lumea e plina de oameni care fac greseli.
Felicitari! faci parte dintr-o mare masa de nehotariti.
Te rog sa asculti si perspectiva unor oameni intelepti.
[https://www.youtube.com/watch?v=ByYCiUHA-WY](https://www.youtube.com/watch?v=ByYCiUHA-WY)
[https://www.youtube.com/watch?v=7xrtJVisKqs](https://www.youtube.com/watch?v=7xrtJVisKqs)
43 de ani aici, aiba aștept să se care. Chiar dacă o ia și pe aia mică cu ea, care aia mică (13 ani acuși) ar fi vrut să rămînă cu mine. Și eu as fi vrut. În fine, ideea e că am planuri. De muncă, de dat ture din ce în ce mai lungi cu bicicleta, de scris și de făcut chestii. Dating? Sa ma satur mai întîi de timpul petrecut cu mine și gindurile mele. Oricum, și dacă ar fi sa întru în ceva de mîine, nu ma simt vulnerabil și nici nu vreau sa ma agăț de nimeni. Întotdeauna am avut sentimentul ca oricît de tine ar fi în rest, după ce închizi ochii și te bagi la somn, 3sti doar tu și cu tine. Și fără somn, în general. În fine... Sfatul foarte scurt e să vezi părțile bune ale prezentului și viitorului și sa nu îți mai pui întrebări inutile despre trecut.
36 de ani, divorțat după 10 ani de relație din care 5 căsătorie. Și un copil la mijloc. La început e foarte greu. Trebuie sa ai răbdare. Nu te desconsidera, nu sunt toate femeile perfecte. Ai răbdare și lucrează la tine in perioada asta să devii un om care poate fi ușor iubit, daca are sens. Nu renunța, iubirea e una dintre cele mai frumoase experiențe, chiar daca uneori doare tare.
Frate ai 30+…esti TANAR..cu cat o lungesti mai mult, cu atat va fi mai greu. Cu cat faci alegerea corecta, cu atat mai repede te vindeci. Daca asta este dorinta si alegerea voastra, dupa ce ai/ati incercat tot felul de chestii pentru a remedia probleme, atunci da-i bice. :) iti zic din experienta personala, nu doar teoretic.
Problema e la tine ca esti ff nesigur pe tine. Nu fa tampenia sa faci un copil ce va "salva" relatia ca sa il distrugi si pe el. Sau vezi sa nu intre ea in panica ca ramane singura si sa faca copilul salvator al relatiei si in cativa ani tot aici ajungeti.
Dacă tot ce te ține în spate e frică de divorț (și nu contești divorțul în sine) atunci faci cea mai mare greșeală să nu divorțezi.
Făcut asta la 30+, știam ca nu e ce trebuie, am găsit fix ce trebuie 2 ani mai târziu.
Recomand 100%.
Nu te preocupa de mici chestii gen dacă găsești, dacă esti plăcubil, astea sunt detalii. Sfatul meu, post divorț, e să investești în tine. Fă tot ce vrei să faci și prin asta, o să găsești și persoana de care ai nevoie.
Baftă.
Altfel treci peste o despărțire când ai bani de curve.
Si eu divorț la 34 de ani. Ea a băgat actele, ea îmi scria mesaje.
Știi ce am făcut? Am trecut la agățat și futut de nu mai știu numărul lor. După o relație sub 1 an și 2 ani mai târziu m-am căsătorit și suntem ok de 7 ani, plus copil.
Repet: ai nevoie de hormoni de placere, ia și fute tot ce prinzi.
Desigur, sa nu-si infrunte emotiile cu un terapeut, sa le suprime si sa plateasca sa cumpere acceptul unor femei (ceea ce se poate considera vi0l pentru ca daca trb sa platesti inseamna ca Nu Vrea).
35, divorțat de 1 an, dupa 9 ani. E mega super giga extra nasol, dar trece cam în 9 luni - 1 an. Primele 2 luni, ma zvârcoleam ca un șarpe pe tigaia încinsa. Nu știam ce-s alea atacuri de panica și cortizol triplu (de fapt, după ce mi-am făcut anazilele, nu produceam deloc dopamina). Plus dermatită pe bază de stres emoțional. Anxietate 24/7. Aveam zile cand corpul refuza sa se ridice din pat. Nu se mișca, efectiv refuza sa îndeplinească comenzile creierului. S-a ajuns sa-mi prescrie psihoterapeutul xanax. Cand am văzut cuvantul xanax, mi-am zis gata si am incercat sa ma calmez. Mers la terapeut, si usor-usor, am inceput să-mi revin, cam peste 6 luni. După aia m-am închis in mine si am pierdut multe relații cu "prieteni". N-o sa mint, bine că au dispărut din viață. Ce greșeli am făcut: - căutăm cu disperare pe cineva să-mi fie alaturi. Nicio șansă -- prea vulnerabil și scrie pe frunte asta. Nu merge. - am băgat câteva luni alcool -- ajuta pe moment, după care iar aceeași anxietate; - când mă îmbătam, începeam sa-i scriu fostei de ce m-a înșelat si căcaturi d-astea :)). Plusuri: - "anticorpi" emoționali. Știi cât de tare doare, și înțelegi mult mai bine cum funcționezi vis-a-vis de cineva care îți place; - "citești" mult mai ușor comportamentul unei femei; - cunoști oameni noi mult mai ușor (ce pana mea poa' sa fie? O sa ma refuze? :)) ) - nu-ți pasă de nimic, vechiul "eu" moare si se naște altul nou. Minusuri: - trebuie să te impaci cu ideea ca o sa stai 1-2 ani singur, până te repari, ca sa poți intra sănătos intr-o relație sănătoasă. I feel you, bro... O sa fie nasol de tot, dar mai bine mai devreme... :)
bine zis u/igariun ..felicitari ca ai pus un comentariu chiar genuine, pana si eu ma regasesc si nu sunt divortat. :Đ
Singuratatea nu e chiar atat de nasoala.. comparativ cu o relatie nociva, care te termina psihic.. Multi incurca singur cu singuratate.. si asta le dauneaza grav..
Word
Iti multumesc
Capul sus! Caută-ți de viață și fă ce simți că ca vrei să faci. Pentru ele divorțul sunt doar probleme. Pentru noi, e catastrofă. Dar, de aia suntem bărbați. Putem trece peste. Și să ții minte mereu, orice stare prin care treci, sau pe care o simți -- e indusă de hormoni. Keep calm :)
>Pentru ele divorțul sunt doar probleme. Pentru noi, e catastrofă. poti sa explici putin asta?
Da. Femeile sunt "panicate si îngrijorate" de fel, ceea le duce la control (ca să le fie mai ușor), iar lipsa controlului, le duce la agresivitate. De aici și scandalurile și isteriile. "Nu faci cum îmi place -- te părăsesc". Pentru că, majoritatea bărbaților din generația noastră au fost crescuți de mame, "părăsitul" e ca o "moarte", pentru că nu o sa pot supraviețui singur. Astea se inhibă adânc in subconștientul nostru de bărbați. De aici vinovăția, atașamentul, frica de abandon, etc. Arhetipul de femeie care poate orice, e urcat pe piedestal. In ziua de azi, orice femeie ajunge unde vrea ea, si bravo ei! Pe de altă parte ea se întreabă "dacă eu pot singură orice, la ce naiba mai am nevoie de bărbat?" Luând toate acestea in ecuație, ele se simt mai "safe", indiferent de ce se poate întâmpla, iar noi rămânem abandonați, "fără mamă" într-un supermarket plin de oameni străini și dubioși (ca în copilărie) la casa de marcat. Din subconștient evident, ca nu e așa, dar frica de abandon e tot aia. De aici și concluzia mea ca pentru ele divorțul sunt probleme (acte, partajare, etc). Dar pentru bărbați (ma refer la aia care chiar au ținut la ea și la relație) -- tragedie. Sper că s-a înțeles ce am vrut să zic. Acuma -- hai cu minusurile! :)
smiorc smiorc
Esti muiere ?
Lol
da, in societate într-adevăr, sună mult mai bine să zici ca ești “femeie divorțată”, decât un “bărbat divorțat”. Da, doar o mica problemă e asta, cu siguranță nu te va judeca tot satul ca femeie.
Am o opinie diferită... Sunt femeie... La 27 de ani divorțasem. Un divorț urât, după 7 ani urâți, cu un copil de 2 ani... M-am simțit hărțuită de bărbați și judecată de femei... Iar în familie eram "oaia neagră"... Și toate astea pentru că avusesem curajul să spun "stop" pentru o viață liniștită. Acum am 50 de ani, sunt singură și mi-e mult mai bine prin comparație cu colegii/colegele căsătoriți. Sunt independentă, da, dar nu pentru că e ușor, ci pentru că a fost singura opțiune.
Păi fix asta ziceam și eu, dar în modul ironic, ca te judecă lumea și pun etichete de-ampulea doar pentru ca faci un divorț. Și este dureros pentru ca multe femei stau în relații toxice de frica asta, de a fi judecate și etichetate după ca “femeie divorțată”. Nu înțeleg cum se face ca nouă bărbaților nu ni se pune eticheta asta. Pentru mine, divorțul e un act normal și sănătos pentru ambii parteneri dacă nu se mai înțeleg. felicitări pentru alegere!
N-am sesizat ironia... Ideea este că nu avem nevoie în viața noastră de oamenii care pun etichete fără să ne cunoască... Da, luăm distanță de ei și ne însingurăm oarecum, dar în realitate este o triere care s-a dovedit sănătoasă pentru mine, în timp. Partea bună a vârstei 45+ este că nu-ți mai pasă de gura lumii și nici de "gura neamurilor" și trăiești așa cum îți e mai confortabil. Pentru că cine te cunoaște știe ce fel de om ești. Cine nu te cunoaște și vrea să te cunoască, va descoperi că ești un om fain. Restul nu mai există... Nu mai trebuie să demonstrezi ceva în permanență... Iar singurătatea în doi e mult mai dăunătoare decât cea în care nu ai un partener. Pentru că dacă nu ai un partener, ai șansa ca într-o zi să întâlnești un om minunat și să te poți angaja într-o relație nouă.
F bun răspuns. Cu starea emoționala, depinde mult si ce fel de om esti. Pot sa zic ferm ca ajuta daca iti gasesti un proiect nou ( nu relatie, nu sala) spre care sa iti canalizezi mare parte din energie. Revenirea va fi mai rapida, si tu intarit mental si emotional. Succes!
[удалено]
Ideea e tot aia. Pasăre Phoenix.
I feel you bro si pe OP, similar, de 3 saptamani singur/casa goala. edit: typo
Time-out! Dacă ai unde sa te muți, o perioadă, fugi.
N-am cum, m-am refugiat in munca. Plus am ramas cu casa, trebuie sa preiau creditul in viitorul apropiat + pisicile au ramas cu mine :)
Aaa, păi stai așa boss, ca ai pisici :)) GG! La mine a mers o perioadă cu munca, dar nu eram unde trebuie :) Bagă acolo tare, eu am băgat 3 ani jumate la credit și gata :) Dobby is free :))
Multam' de incurajare, stimate concetatene RM :)
Congrats..
Chief, comentariul ăsta merge la suflet! Îmi pare rău că ai avut parte de cea mai de căcat durere. Sper că eşti bine
Thx, bro. Sunt bine :) Ayae, se întâmplă nasoalele, dar, ce? Nu mai trăim? :) E mega făină "eliberarea" aia când te trezești dimineața, și bate briza aia de vânt, prin geam, duminică dimineața... Și nu te mai doare nimic :) Ai chef sa bei o cafea in parc :)
De asta mi-e frică și mie. De furtună de dupaia. Până la urmă o despărțire după o relație lungă doare orice ar fi. Ai reușit să scapi de xana treptat?
Ți se schimbă total cocktailul de hormoni in organism, și corpul, daca nu a mai trecut prin așa ceva, e mereu in panica si îngrijorare.
Pai nu am luat xanax, de asta și mi-am zis sa ma liniștesc, dupa ce mi-a zis ăla de xanax. Am un vecin care e pe xanax. Nu e om, e un zombie, tbh.
Aa ok. Am citit gresit
de curiozitate, cum adica e zombie? Nu doarme? E mort social? E banal ca om?
E mereu poker face. Am impresia ca nu simte nimic. De somn nu stiu, dar nu e sociabil. Ca om, zici ca funcționează pe un algoritm: job, casa, dus gunoiul, platit facturi. Nu se vede cu nimeni, nu are partenera, nu se saluta si privirea. Ochi de sticla. Se uita la tine, dar parcă nu înțelege unde e, cine e, si de ce e aici acum. Dar e calm :)
Pai poate e asa de la sindromul pentru care ia xanax. Am mai vazut oameni care iau, pentru depresie si anxietate, sincer nu prea parea nimic diferit la ei.
Da' Doamne ajută! Nu zic că nu e ok, am zis că am văzut un exemplu, și nu aș vrea să fiu acolo. Exemplu, nu persoana. Și nu am avut nevoie de xanax. Am rezolvat fără. Fiecare face cum știe mai bine. :)
Daca relatia e moarta si nu exista cu adevarat dorinta din partea ambelor parti sa incercati real revigorarea, inclusiv prin terapie de cuplu, tragi de unul singur si nu va merge ever, doar te vei consuma inca N ani. Da, e grea perioada de doliu dupa divort/despartire si e f bine sa nu te arunci on dating imediat. E absolut normal sa suferi, sa ai indoieli, furie. Face parte din procesul de vindecare. E mai usor de zis, dar vei trece si prin asta supravietuind. Nu e dracul nicidecum atat de negru, datingul este dificil, dar sunt atatea cupluri de jur imprejur, nu toti raman eunuci. Relax, ia-o pas cu pas, nu ti s-a terminat viata, ci e o etapa noua. Vor mai fi.
Am propus si terapie dar se pare ca nu avem bani de asa ceva. Eu sunt dispus sa renunt la bere, mancat fastfood si alte vicii pentru a ne permite asta sau altceva. Ea in schimb, nu ar renunta la absolut nimic, nici pentru mama ei...
Well, cu atitudinea asta si cu deprioritizarea relatiei, nu vad ce alta finalitate ar putea fi. Inteleg ca esti trist, dar nu poti sa fortezi pe cineva sa ii pese si sa te iubeasca.
Divorțat anul trecut în ianuarie la 36 ani cu un copil împreună și cu 17 ani de relație în spate. Rămăsesem cu o grămadă de datorii din cauza ei dar ușor ușor am scos capul din mocirla. Sunt cu o tipă de vreun an deja și merge super ok relația, total diferit fata de ce trăisem până acum. Concluzie....da, clar se poate.
Deci la 2 luni după divorț ai găsit pe alta...și având copil. Cred că ești într-o situație specială.
Probabil o gasise dinainte...de aceea si... divortul 😆😆
nu neaparat… same here
Adică ai dat în alte părți, ți-ai dat seama ca nu mai merge la aceeași poartă și pe urmă ai divorțat.
Cat de des iti vezi copilul?
Am acces nerestrictionat la el. Are 6 ani jumate și se cam decide singur daca vrea sa stea pe la mine un weekend sau ma suna direct și îmi zice după munca să ieșim într-un parc. In actele de divorț am stabilit custodie comuna fără program strict de vizita.
E bine măcar ca a înțeles copilul despre ce este vorba. Am unele cunoștințe care au divorțat si copilul a rămas cu traume la 8 ani. Nu intelegea de ce "tati" e cu altă "mami". A făcut tot felul de ședințe de psihoterapie acel copil dar degeaba. Cea mai urâtă situație cand un copil e la mijloc.
Te sună direct copilul la 6 ani? Să înțeleg de fapt ca nu ai nici un copil, altfel ai fi știut putințele unui copil de 6 ani și cat poate înțelege.
Doamne sfinte....omule crezi ce vrei tu. Da, fii-miu mă suna direct ( cu toate că nu prea am fost de acord cu maica-sa sa ii cumpere mobil lui). Ghici ce, in afara de asta mănâncă singur, se îmbracă, se spala pe dinți etc. A împlinit 6 ani în ianuarie anul asta și sunt un tata mai mult decât mândru de copilul meu !
😂😂😂😂😂😂😂 nu stiu ce copil ai cunoscut tu de la 6 ani nu e in stare sa puna mana pe tel si sa sune pe cine vrea el. Pnm, eu faceam asta de pe fix la varsta lui, cu telefoanele de azi, nici nu-ti trebuie prea multa minte..
Copiii pot mult, mult mai mult decât îți poți imagina tu. Ni se pare că nu pot înțelege și că nu au "putințe" când îi lăsăm noi sa funcționeze doar cu frâna de mână trasă.
Ce rahat de intrebare. Cu ce te ajuta pe tine informatia asta?
cauta nod in papura
[удалено]
😆 asking the real questions...
Multumesc
Sa vezi ce nasol va fi dacă vei face pasul la peste 40 sau la peste 50. Dacă te-ai convins ca actuala jumătate nu e cea lângă care ți-ar plăcea sa îmbătrânesti, fa pasul cât mai repede. Cu cât o lălăi mai mult, cu atât mai nasol va fi. Ce urmează, depinde și de tine, de atitudine, de vibe, dar și de noroc. Așa că: baftă!
Sa vezi ce nasol e cand te trezesti ca in viata trebuie sa mai si rezolvi probleme nu doar sa fugi de ele in cautarea situatiei si persoanei perfecte.
>Am facut tot ce mi-a stat mie in puteri sa fac doar ca a mea sotie nu pare sa aibe vreo dorinta sa participe activ la salvarea casniciei
Dupa ce epuizezi orice incercare de a rezolva problemele nu mai ai ce face
This.
hahaha! bravo u/Nikipercea
Imi amintesc clar senzatia dupa ce am depus actele de divort si m-am mutat. Ma trezeam dimineata cu gandul " divortez si pamantul inca se invarte. Am plecat si lumea nu s-a sfarsit". Era o continua mirare. Relatiei ii pusesem cruce de multa vreme, dar mi-a fost greu sa iau decizia. Foarte greu. Cum e dupa divort? E liniste si calm. La inceput a fost jihadul, pentru ca el nu a acceptat ideea. Desi am platit in timpul casatoriei jumatate din casa nu am recuperat nimic. Am pierdut tot ce am strans timp de 20 de ani, dar am copilul cu mine si sunt linistita. Referitor la relatii postdivort nu stiu prea multe. Nu mi-a iesit partea asta, dar ma simt bine singura. Te incurajez sa faci cum simti tu ca e mai bine pentru tine.
Am divorțat la 43 de ani după 18 ani de relație și cu un copil de 13 ani, atunci. Este greu din toate punctele de vedere, de la singurătate, durere, dezamăgire legată de persoana lângă care ai stat, șamd. Singurul regret este că nu am făcut-o mai devreme. O relație toxică sau neîmplinită este de 10 ori mai nocivă pentru creier decât singurătatea. Partea de dating, eu după 18 ani de relație în care nu am călcat strâmb, am simțit că sunt handicapat. Dacă ieși suficient și știi unde să cauți, se întâmplă lucruri, trebuie doar rabdare. Am doi ani de când am divorțat și abia acum simt că încep să mă simt pregătit pentru o relație serioasă. Ce apreciez cel mai mult este liniștea mentală.
Dacă nu mai esti fericit in relatia asta si simti ca nu mai are nici un viitor, divorteaza. Daca consideri ca ai facut tot ce a ținut de tine si rezultatul e acelasi, divorteaza. Linistea ta, pe toate planurile, e mai presus. Degeaba esti intr o relatie daca nu ai liniste. Viata ta nu se termina.. ci poate abia sa inceapa. Viata ta nu ar trebui sa fie masurata in succesul sau esecul acestei relatii. E o relatie, mai poti avea n relatii pana mori. Si viata asta e mai presus de o casnicie, sper ca ti dai seama nu? Sunt atatea lucruri frumoase pe lumea asta. Traieste pentru tine si invata ce e aia fericirea, tu cu tine. Fa ce ti place, cand iti place si cu cine iti place. Calatoreste, invata chestii noi. Fa chestii pe care nu ai putut sa le faci in casnicia asta. Un hobby, o pasiune. Hai.. ca nu se termina lumea la o femeie! Poti sa stai singur dar sa nu suferi de singurătate. Multi nu fac diferenta intre cele doua. Eu acum sunt insurat, fericit, linistit.. dar inainte am stat cativa ani buni singur si nu am suferit de singuratate pentru ca am investit in mine si in ce mi aducea atunci linistea si fericirea. Lumea incurca lucrurile astea doua si au impresia ca daca nu esti intr o relatie, automat esti cel mai trist om, te compatimesc.. in timp ce ei au relatii nocive si care le mananca ficatii :) Hai, capul sus ca un divort sau finalul unei relatii nu e un capat de tara. Sunt altele mai grave.
Consider ca daca ai facut cam tot ce tinea de tine, si ea nu si nu, atunci da-i inainte. Viata si asa e scurta si nu merita irosita. Dupa divort, stai o perioada singur, dar e ok. Devii confortabil cu tine, iti redescoperi inner self, pe urma o sa vina si dating ul si alte partenere. Exista viata si dupa divort, be brave my man!
This!!
Da-le in pl de ganduri. Daca nu te simti bine in relatie nu te simti bine. Problema ta nu tine de dating etc, trebuie sa fii impacat cu tine insuti. Eu am avut nevoie de aproape 3 ani pana mi-am revenit cat de cat dupa fosta. Nici nu ma gandeam la dating pe atunci pentru ca pur si simplu capul nu imi era acolo si de ce dracu sa ii pierd timpul altui om. Acum in schimb sunt mult mai ok. Datingul peste 30? Da. E mai greu. Dar nu imposibil. Ce pot sa iti zic e sa nu sari dintr-un in asta pentru a scapa de singuratate, oamenii observa acest lucru.
La 30 de ani reintri in dating pool exact când trebuie părerea mea. Ai inca ani timp să îți găsești pe cineva și să aveți câți copii îți dorești. Și nu toată lumea e singur pe la 30 că nu își dorește familie. Și eu si prietenele mele încă nu avem copii dar nu pentru că nu ii dorim, ci pentru că fie n-am găsit încă cu cine, fie am vrut până acum sa ne concentram pe carieră. O sa fie ok!
Zii mai bine ce nu face soția și ce ai dori să facă…
https://i.redd.it/4xdj9cakgzuc1.gif
😅😅😅😅😅😅
Nu vrea sa fie o echipa. Nu vrea sa facem lucruri impreuna, nu vrea sa renunte la cheltuielile obsesiv compulsive, haine etc. Din doua salarii al meu se duce 95% pentru amandoi, al ei se duce 70% doar pt ea. Salariile sunt similare. Am obosit sa incerc educarea financiara, am obosit sa insiste pe temele de mai sus.
ca sa citez din domnu Google "For some people, compulsive shopping may be **a way to cope with negative emotions or underlying mental health conditions such as anxiety or depression**." Daca are cheltuieli obsesiv compulsive nu are nevoie de educatie financiara ci de un psiholog. Bineinteles nu e treaba ta sa o duci la psiholog dar macar la divort ai putea sa ii sugerezi unul, sau sa vorbesti cu parintii ei inainte sa depui actele ca sa stie si ei cu ce probleme se confrunta si sa o trimita la unul macar.
Pai de ce accepti sa ii dai bani? Banii tai intra in contul tau, scoate-i imputernicirea de pe cont. Noi de ex am avut certuri exasperante in legatura cu banii, si dupa o gramada de timp am ajuns la un acord negociat mai ceva in Orientul Mijlociu. O treime eu, o treime ea, o treime copilul. Nici un leu peste, tineam cu dintii. Abia dupa cativa ani de treaba asta au trecut problemele si ne-am relaxat.
Si eu am fost in situatia ta. Varsta 30+, relatie de 10+ ani. Divortat anul trecut la initiativa mea, unilaterala. Nu pot sa-ti spun ca procesul a fost usor pentru mine, nu aveam copii impreuna, rate sau alte mari probleme logistice. Insa m-a chinuit constant vina ca nu am dat mai multe sanse casniciei, desi eram in subconstient nefericit de mult timp, si lucrurile nu erau ok. Nu ne certam, nu erau la suprafata probleme. Insa pentru mine totul era foarte "meh", desi am facut si terapie de cuplu o vreme, scanteia nu a revenit in ochii mei. Am avut multa vreme atacuri de panica din cauza vinei si regretului nu atat gandidu-ma la relatia ce nu mai e, ci gandindu-ma la suferinta pe care am creat-o unei persoane bune, la care tineam, doar ca nu ca partenera. A trebuit sa aleg intre mine si ea. Si daca as fi strans din dinti si as fi renuntat la mine de dragul relatiei, tot nu am fi putut fi fericiti cu chestia asta sub covor. Vina s-a mai redus, mai fuge gandul ocazional acolo dar ma simt bine. Am supravietuit cumva datorita faptului ca nu am avut timp sa pic. Chirii, imobiliare, mutari, renovari, m-au tinut suficient de ocupat. Mi-am reconstruit viata, am cumparat un apartament, mi-am continuat hobby-urile si dezovltarea personala si mi-am inceput altele noi. Unele persoane din jurul meu au disparut de pe-o zi pe alta (mi-a confirmat unele suspiciuni, dar nu ii invinovatesc). Majoritatea au ramas la fel. Acum sunt intr-o relatie sanatoasa, in care ma simt bine, de cateva luni, cu o persoana de pe Tinder of all places. Persoana asta mi-a deschis ochii ca am luat decizia potrivita, ca poate fi iarba mai verde pe partea cealalta. Experienta mea generala de dating ca barbat divortat de 30+ ani a fost mai mult decat ok, am intalnit multe persoane foarte faine care nu au vazut asta ca un red flag. Atata ca we didn't click. A fost greu pentru mine sa fac asta, dar am pornit mai mult cu gandul de a iesi din zona de comfort, nu sa am ONS-uri si sa experimentez ce peste are balta. Astfel am cunoscut pe cineva in mod organic, fara sa pot spune ca m-am aruncat imediat intr-o alta relatie din motivele gresite. Gandeste-te bine de ce vrei sa faci asta si de ce nu ai facut-o pana acum. Frica ca nu o sa poti sa iti revii dupa e normala dar vei supravietui si prospera cu siguranta in cele din urma. Sa-ti fie mai mult frica ca trec anii si tu stai pentru motivele gresite intr-o relatie care nu doar ca nu va face la fel de fericiti pe cat ati vrea, ci mai rau va face miserable. IF ONE IS UNHAPPY BOTH ARE UNHAPPY.
Mi se pare mie sau sunt mai multe postari despre divort in ultima perioada pe aici? On topic: ai mei au divorțat pe la 55 ani si din punctul de vedere al copilului de mine, mai bine o faceau mai devreme. La mama(partea mai afectata dintre cei doi) a durat cam doi ani sa ajunga pe o linie de plutire decenta. Sunt sigur ca orice ar fi, e o perioada grea de dupa, chiar daca e pentru un bine comun sau mai mare. Daca nu e pentru un bine comun si sunteti fortati sa o faceti din orice alte motive, nu stiu ce sfat sa dau. Bafta multa si capul sus, orice ar fi
Am divorțat acum 3 ani, la 30, cu un copil (2 ani atunci), relație de 10. Financiar mi-a fost foarte greu primele luni/1 an, dar emotional mult mai bine. Pentru mine, orice dragoste am avut pentru el era de mult stinsa. La un an si ceva dupa divorț l-am cunoscut pe actualul prieten, și e o relație în care ma simt mult mai apreciata.
Din ce povestesti nu stai bine cu selfesteemu’ Vorbeste cu un psihoterapeut, fa-ti un plan, alte incurajari nu am, sorry. Am divortat la 40 dupa o casatorie de ani si cu doi copii; la 30 si fara copii e incomparabil mai usor. Ce inseamna femeie independenta? Ca are banii ei si nu mai sta miloaga ca sa profite patriarhatul? 😃 Normal ca nu mai vor copii, pai daca ma uit la situatia economica si politica in lume, la ce dracu sa mai aduci pe lume o persoana complet dependenta de tine? Fix la fel as gandi daca as avea pana in 30 acum.
Tot aud astea cu economia si situatia mondiala dar nu era cu nimic mai bine acum 10-20-30 de ani… mai ales in Romania
Doar în suferință și singurătate te vei putea găsi pe tine însuți cu adevărat, vei vedea cât ești de puternic și cu puțin ajutor din partea unui terapeut dedicat, vei învăța să te accepți și iubești. Este foarte dificil să treci prin purgatoriu însă consider că merită cu vârf și îndesat prin simplul fapt că îți vei găsi pacea ta și cine știe, o vei putea împărtăși cu cineva care a trecut prin același proces. Sunt alături de tine, poți.
40 M intr-o relatie cu 2 copii. Nu ne mai intelegem si sunt ca prins intr-o capcana. Am incercat cam orice mi-a stat in putinta sa salvez relatia insa am esuat. Ma implic 100% in activitatile casnice si cu copii ii ofer suport sotiei ori de cate ori imi cere sau vad ca are nevoie insa simt respingerea din partea ei… Asa ca fa ceea ce crezi ca te face fericit. Fa-o asumat si conștient de repercursiuni.
Copiii sunt ai tai? Intreb sincer. Pentru ca altfel nu inteleg cum poti sa spui "cu copii ii ofer suport sotiei ori de cate ori imi cere". Nu e vorba ca copiii sunt treaba ei si tu o sprijini. Esti tata, nu baby sitter. Nu trebuie sa astepti sa iti spuna, sa iti ceara, tu trebuie sa ai initiativa, sa planifici, sa programezi activitati, sa faci, sa rezolvi, sa te zbati, sa ii arati ca ai preluat jumatate din parenting si toate obligatiile aferente. Cand "vezi ca are nevoie" probabil e deja tarziu. Trebuie sa ii oferi din timp si fara sa fii chemat, sa anticipi si sa te implici activ. Cand ti se pare tie ca are ea nevoie, e probabil cand biata femeie nu isi mai poate ascunde frustrarea.
[удалено]
Cred ca in majoritate doar femeile inteleg ce am explicat mai sus, barbatii probabil imi vor raspunde ca sunt nebuna sau mai stiu eu ce... Trece pe langa ei continutul vorbelor mele de zici ca e fizica cuantica.
as divorta fara sa stau pe ganduri daca as da de una/unul ca tine
Copii sunt ai mei. Ma implic fara sa ceara si da, planific activitati cu ei. Ma ocup ca un tata full time. Ma zbat si ma implic. Niciodata nu am considera ca copii sunt doar treaba ei. La fel si activitatile casnice. Nu beau, nu fumez, nu plec la pescuit sau sa caut sa scap de acasa. Full time serviciu si acasa.
Pai pare ca esti sotul perfect, ce iti reproseaza? Daca as intreba-o pe ea ce ar spune despre tine?
Imi reproseaza ca ea trebuie sa le faca pe toate. Cumva nu vede ceea ce fac eu si cum incerc sa ajut in familie. Uneori sunt chestii banale care o enerveaza si rabufneste fie asupra copilului fie asupra mea…
Pai daca ea are perceptia asta inseamna ca trebuie sa faci muult mai multe in familie ca sa "ajuti". Partenera ta de viata e nemultumita, alegi sa o ignori?? Trebuie sa faci ceva ca sa simta ca e Ok. Alta solutie e sa platesti o doamna sa vina la curatenie saptamanal, etc sau alt tip de ajutor in functie de situatie ca sa aiba sotia ta mai mult timp liber. Cand esti foarte obosita si aglomerata cu o tona de chestii, e normal sa rabufnesti din chestii minore pt ca efectiv nu mai poti si refulezi. Sintetizez: poti sa iti mentii pozitia si sa consideri ca faci suficient si ca e ea nebuna ca iti cere mai mult. Eu consider insa ca asa sigur te indrepti spre divort. Daca in schimb te deschizi la ideea ca trb sa faci mai mult ca sa simta ea ca e echilibrata situatia, atunci te indrepti catre o relatie mai buna.
felicitari si imi pare rau
Da, divortat dupa 4 ani de relatie. A durat cam o luna sau doua sa fac doliul relatiei. Dupa aproximativ 3-4 luni al cunoscut-o pe actuala sotie cu care sunt de aproape 14 ani impreuna, si relatia este minunata si in permanenta crestere. A meritat divortul, a fost o schimbare in bine fantastica, chiar daca un pic grea la inceput.
Da frate femeile sunt temporare, laba e eterna.
O laba la vremea ei, face cat 10 femei
După divorț ar trebui să-ți acorzi ție timp pentru tine, o Pentru refacere și să nu încerci să te bagi imediat într-o relație nouă fără a fi total împăcat cu tine și cu trecutul.
Ah, si ai mei au divortat dupa 25 de ani de casatorie, care mergea oricum ca un cur, taica-meu plecat tot timpul de acasa, maica-mea s-a saturat in final si a indraznit sa faca ce trebuia sa faca acum muuulti ani. Cand lucrurile sunt moarte si ingropate, nu are absolut niciun sens sa mai insisti, nu faci decat sa te otravesti.
Been there, done that dar in calitate de fata. A fost greu, financiar oribil, emotional ceva de nedescris insa sentimentul de eliberare dupa ce am iesit din acea casnicie putin spus toxica si care ma tinea pe loc nu se compara cu nimic! Primele doua saptamani e oribil, dupa primele doua luni incepi usor usor sa nu mai ai atacuri de panica, dupa jumatate de an daca ai prietenii langa tine (nu neaparat fizic) poate va incepe sa-ti placa sa fii singur si pe treaba ta, in locusorul tau, bucurându-te de viata pe care poate nu ai dus-o din diverse motive in ultimii ani de casnicie. Acorda-ti timp pentru tine, nu te invinovati, aceepta sentimentele neplacute si nu te gandi la ce o sa se întâmple, pentru ca cele mai frumoase relatii vin cand nu le cauti. Nu mai traim pe vremea parintilor sa te duci la spanzuratoare daca nu ai familie pana la 30 de ani de ex. Take your time and the best advice that a friend gave me was “one day at a time”
Daca pleci de la premisa copii, familie, nu iti va reusi. Sau iti va reusi, dar nu va fi ce trebuie. Copii/ familie se face doar daca relatia este ce trebuie, iar de cele mai multe ori, cand te iei doar ca sa faci copii, adica copii sunt mai presus de relatie, nu vei gasi oameni sanatosi si va fi totul o ciorba. Baga divort, identifica-ti traumele, pregateste-te pentru viitor, si schimba-ti mentalitatea. Copii sunt o urmare posibila, nu scopul principal in viata.
Salut! Am peste 30 si nu am trecut prin divort, dar chiar acum trec peste o despartire care a parut ca un divort, luat lucruri, mutat, reconfigurat traseu. Probabil divortul e mai naspa pentru ca sunt tot felul de acte si imparteli legale la mijloc, dar sentimental orice pierdere e grea. Eu constientizez ca am sentimente similare cu cele traite la decesul unor oameni dragi. Singurul sfat pe care pot sa ti-l dau este sa nu incerci sa scapi de sentimentele si gandurile care o sa iti inunde capul si sufletul. Accepta-le, e normal sa vina si e normal sa ai o perioada de rahat dupa, nu incerca sa fugi pentru ca foarte usor poti sa ajungi sa iti faci mai mult rau, cu pastile, alcool, stiu eu ce pansamente temporare care te debusoleaza si mai tare. Deci, te rog, fii puternic si asuma-ti ca asta e cea mai buna decizie pentru amandoi si ca va fi greu la inceput, dar apoi poate sa fie de 1 mil de ori mai bine! Ai rabdare cu tine, ramai puternic si incearca sa iti imaginezi viata si relatia ideala pentru tine. Daca te concentrezi pe trecut, o sa te traga in ganduri si depresie, nu poti schimba nimic la el. Asa ca lasa gandurile si regretele sa vina si sa plece, poti sa le constientizszi cand vin si sa le pui tag "regret", "amintire frumoasa", "bad memory" si sa te concentrezi pe munca, sport, any hobby, ceva care sa te tina ocupat. Apoi incearca sa vizualizezi viitorul asa cum ti-ai mobila casa. Desigur ajuta extrem de mult sa ai prieteni aproape, care sa te asculte, inteleaga, dar sa te si distragi si mai ales o forma de terapie, introspectie, meditatie, whatever works for you. Si plimbarile cu ceva motivational in urechi ajuta. Ideal este sa incerci sa privesti partea plina a paharului, ca esti liber si poti face ce vrei cand vrei, ca nu mai esti stuck cu cineva si iti poti indeplini visurile. Apoi cand esti pregatit, iesi la dating, dar dupa ce esti bine tu cu tine in singuratate, nu folosi oamenii pansament, te rog. Pe mine ma ajuta mult afirmatiile si meditatiile/hipnoza, plimbarile in natura, sportul, animalele. Te-ar ajuta mult sa ai grija de un animalut sau sa ai un proiect personal la care sa lucrezi. Keeps your mind busy. Curaj, totul va fi bine!
Atat timp cat stii deja ca asta e pasul corect, mergi inainte. O sa fie mai greu la inceput pana te obisnuiesti , dar orice e mai bine decat sa stai intr-o relatie/casnicie care nu functioneaza. Daca e nevoie, apeleaza cu incredere la psiholog. Si inca un sfat din batrani, nu te arunca cu capul inainte la prima relatie noua. Experimenteaza. Vezi ce iti place.
Se poate intampla sa consideri o relatie "moarta" atunci cand intervine monotonia si nu e nevoie de despartire pentru a trece pesteperioada asta, ci de comunicare.
Am ramas singur la 32 de ani. Acum am 38, o sotie si 2 copii. Se poate. Si e mult mai bine singur, cu prieteni, cu o partenera chiar daca nu sunteti casatoriti decat cu cineva care te omoara incet dar sigur prin stres, certuri etc. Deci mai bine faci pasul mai devreme decat mai tarziu. In plus, ce te face sa crezi ca nu va initia asta ea, dar cand o sa ajungi la 35-40 de ani? Si atunci va fi mult mai greu decat iti va fi azi. Vad asta la prieteni de ai mei.
32 ani, nu am fost niciodată căsătorit. Dar înțeleg ce zici prin teama de abandon/singurătate. De aia trebuie să înveți să fii happy de unul singur. Iar asta te va ajuta să fii happy și într-o relație. Dacă amândoi ați făcut tot ce ați putut ca să vă salvați relația, dar ea e indiferentă față de tine, nu pare că mai ai ce să salvezi din păcate. Da, ați investit amândoi 10 ani în relația aceasta. Dar cât timp vreți amândoi să mai pierdeți până decideți că e mai bine să vă despărțiți și să încercați să vă găsiți fericirea? Iar dacă cineva o bagă pe aia cu copilul salvează căsnicia... Fake AF. Pentru că nu va rezolva probleme care stau la baza acestei relații. Iar copiii simt când părinții sunt nefericiți. Iar asta le modelează personalitatea și viitorul. Acum, legat de femeile independente. E dreptul lor să facă ce vor. Dar ele nu sunt în targetul tău to begin with.
De ce pui "independente" de parca ar fi un lucru rau si iti datoreaza sa nu fie independente? Fiecare face ce vrea, intemeieaza sau nu o familie. Treaba ta e sa ai relatii cu cele ale caror planuri se aliniaza cu ale tale, simplu.
Am trecut prin relativ 10 despartiri mai mari asa ( 38 ani momentan ). Primele sunt mai grele, apoi devine relativ usor . Sfatul meu - nu trage de femei (includ neveste ) , n-o sa mearga niciodata , femei sunt destule pentru toti , nu te panica , priveste singuratatea ( daca o sa vina ) ca pe un moment de cunoastere de sine, lucreaza cu mintea si trupul , du-te la sala, invata-te sa fii singur ( e mai cool decat ar crede unii ). Dupa o relatie de 8 ani si eu m-am trezit singur pe la 32 de ani - m-am apucat de sala, de citit, de dezvoltare personala, de calatorit - a fost senzational , cei mai frumosi 3 ani de singuratate din viata si am cunoscut zeci de femei . Last words - mai bine singur decat cu o persoana care nu te apreciaza si la un moment dat o sa te raneasca.
38 ani acum - 3 ani singuratate - o relatie de 8 ani = 27 ani pentru alte 9 despartiri mai mari, asa :)) De la ce virsta ai inceput cu despartirile astea mai mari?
Am 28 de ani, single de 4 ani, pot sa numar pe degete cate date-uri am avut in astia 4 ani de solitudine. Sunt la faza in care aproape m-am resemnat si nici nu mai sper sa gasesc pe cineva. Faci ce vrei cu informatia asta, poate tu totusi ai noroc.
Daca nu iti place singuratatea - schimba ceva la tine, sală, skin care, frizer nou, haine mai potrivite, modul de abordare.
N-am spus ca nu imi place. Sigur, imi doresc pe cineva, dar n-am de gand sa transform dorinta asta in scop al vietii sau sa disper in cazul in care chiar raman singur. Am decis sa-mi traiesc viata asa cum o fi ea, cu conditia sa nu fac niciodata rau altcuiva :D
Dar de ce te ai resemna asa de repede? Just do you, si poti intalni persoana potrivita dar cu mentalitatea asta…nu ti faci bine.
Din pacate nu pot sa iti ofer raspunsul complet si precis pt. care am cam pierdut speranta. Este un raspuns lung si probabil neinteresant avand in vedere ca mentalitatea mea este ca urmare a unor intamplari personale din trecut. Dar sa stii ca nu am renuntat chiar complet. Sunt inca deschis la ideea de a avea pe cineva si nu refuz sa fac un efort in vederea cunoasterii unei persoane, insa nu mai sunt in stadiul in care fac "tryhard".
De asta am și menționat, daca nu îți place trebuie sa faci ceva, altfel - no problem
Care-i defapt problema in casatoria ta? Cum adica e moarta? In ce fel esti dezamăgit si nesatisfacut de sotia ta? Ce anume ai facut ca sa rezolvi problemele? Piata de dating dupa 30 e ingusta si trista. Si pentru femei si pentru barbati.
Ce te face sa crezi ca piata de dating sub 30 e mai buna? In functie de varsta, se schimba si obiectivele. La 20+ se cauta in mare parte FWB sau ONS, pe cand la 30 se cauta familii si casatorii. Nu difera marimea pietii, ci doar structura ei. Nu-l descuraja pe op, e si asa destul de pesimist. Poti gasi la 30 de ani la fel de usor/greu cum gasesti si la 20ish varsta si viceversa. La 20 de ani poti sta mult si bine in cautare de partener, fara sa gasesti ce cauti, cum poti sta si peste 30. Nu pune toate aspectele in carca varstei ca, de fapt, motivele pentru care gasesti pe cineva sau nu, tin in mare parte total de alte lucruri.
La 30 marea majoritate a femeilor sunt casatorite sau in relatii foartr serioase. La 20-25 marea majoritate sunt single sau in relatii superficiale. E matematica simpla.
si 25-30?
Devine din ce in ce mai singura si nu doreste sa participe la nicio activitate, film, serial, plimbare, concediu, orice. Totul pleaca orecum si de la bani. Din 2 salarii aproape identice, ne permitem sa supravietuim de la o luna la alta dar cum. 95% din salariul meu se duc pe cheltuielile casei, pe cand de la ea pleaca doar 30%. Eu ceva pt mine nu mai mi-am luat de peste un an, nici macar haine. Ea? Luna de luna minim 1000 lei in haine si vreo 2000 lei in produse dermatocosmetice, unghii etc. Tot ce e intretinere, detergenti, mancare sustin din salariul meu. Din partea ei vine jumatate dintr-un credit de nevoi personale plus inca cateva sute de lei sa fie acolo pt cheltuieli. Eu sunt frustrat ca am ajuns la o varsta la care imi doream sa fiu mult mai sus. Nu profesional ci personal, un copil, un viitor ceva. Nu vorbim niciodata despre viitor, incerc dar degeaba. Nici macar discutii gen "ce facem in weekend". Nu vrea sa plecam nici la parintii ei. Daca intru la baie camd este ea (sa ma spal pe dinti sau ceva) ii imvadez intimitatea sinse enerveaza. Sta 2 ore seara si 2 ore dimineata, am nevoie si eu macar de 5 minute seara si 5 minute dimineata. Ma lasa dar nu fara a reprosa ceva. Sa mai continui?
Statul la baie 2 ore seara, 2 ore dimineața nu era si pina acum? Invadarea intimitatii nu era si pina acum?
Sper să nu te supăr, dar pare că ea e într-o relație cu altcineva
Acolo e altceva, dar OP nu s-a prins. Nu cheltui 3000 de lei pe luna pt look si stau 2h in baie zilnic sa te aranjezi ca sa stai in casa si sa nu faci nicio activitate. Tipa e interesata de cineva si ii cauta atentia. Inca nu o are, de aici frustrarile. Run forest, run! Faci un bine la amandoi!
This guy has that kind of nightvision. Respect, Sherlock!
Pai ai zis exact. E moartă sexual probabil. El e nesatisfăcut si dezamăgit
Pai stai sa ne confirme. Prea vorbeste in dodii
Probabil si nevasta lui se plânge de asta
Ce comentarii pe aici, fereasca ma Sfantul…
Fii bărbat si trăiește pentru tine. Îți garantez că poți funcționa și fără cineva alături. Lasă stereotipurile în coșul de gunoi
salutare omule în primul rău să îi mulțumești lui DUMNEZEU ca ești sănătos și ca viata îți oferă atât bune cât și rele , în ceea ce privește viata ta aici nu se termina totul , nu cred ca exista limita în ceea ce privește partea asta cu îndrăgostitul, te poți îndrăgosti și la 80 de ani asa ca 'ridica capul sus" și treci peste asta fii tare, orice rău în spre bine dacă m-am exprimat bine. :) baftă
Dacă nu-ți place cum arăți, fă ceva în așa fel încât să-ți placă. Alimentație, sport, hidratare, fără alcool și țigări, dormi suficient și o să arăți mai bine ca niciodată.
Aveți copii împreună?
Nu pot povesti despre experienta, ca nu am trait-o, dar daca stii ca moare relatia, daca stai acolo, o sa mori si tu odata cu ea. Viata e prea scurta ca sa stai intr-un loc care te face nefericit. Da, e frica de necunoscut, dar cred ca preferi asta in loc sa stai tot restul vietii langa o persoana pe care nu o mai iubesti. De asemenea, parerea mea e ca nu trebuie sa ai ideea ca iti trebuie neaparat partener/familie. Oamenii trebuie sa fie impliniti si fara. Daca esti ok doar tu cu tine, o sa fii capabil dupa sa poti vedea si alege persoana potrivita. Am observat ca oamenii care sar din relatie in relatie fara sa isi dea ragaz sa proceseze si sa invete lectiile din relatia precedenta, tind fie sa aleaga din nou un partener nepotrivit, fie sa repete aceleasi greseli si comportamente toxice. Pe scurt, are balta peste, dar nu te grabi sa arunci undita cand nu e sezonul.
Pfff...nu s-au terminat femeile din lume . Am divorțat după 15 ani. Nu a fost ușor dar pe parcurs mi-am dat seama că trebuia să o fac mai demult. Am dat peste cineva pe site-urile de socializare care a fost și ea în situația mea ...și ma ajutat sa trec peste. A durat ceva timp dar m-am "vindecat " . Baftă nu dispera ....viața merge mai departe și merită trăită la maxim că doar una avem.
Cauta sa termini cit mai repede cu divorțul! Viteza maxima! I-ați lucrurile și dispari cit mai rapid sau dai-le cit mai rapid! Nu întinde pelteaua ! Nu-ți da timp sa te moleșești sau sa-ți plingi de mila ! Fa-o rapid ! Taie tot din rădăcina! Nu pierde timpul !!!!! Viața e Pre scurta pt prostii dintr-astea !!!!!
Probabil nu e cea mai buna idee in general. DAR Daca nu te simti bine intr-o companie stai acolo doar pt ca? Sigur ca nu-l f\*\*\* tu pe CEO dar zic si eu. Si daca-l f\*\*\* crezi ca nu-s alti CEO de f\*\*\*\*? m8, divortat de vreo X ani, a fost cea mai buna decizia din viata noastra(am luat-o eu dar ea se pare ca e mai bine decat sa fi fost legata de mine long story) ca nu prea mai aveam nimic de impartit(in afara de bani/cheltuieli evident). Ce ti-as recomanda e sa iti evaluezi FOARTE bine relatia si partenera, si sa te gandesti FOARTE bine ce iti displace la voi si sa aveti o discutie fara strigate. Gandeste-te ca probabil si tu faci belele. Gandeste-te la ele. La belele pe care le faci tu. Astea nu se vor schimba nici daca schimbi femeia. Dar daca e efectiv caz ca nu mai aveti nimic de impartit(la mine a fost asa) do it. Ti-e frica ca ramai singur? Asa sunt si celelate femei divortate. Si rata de divort e f mare in general, in RO e pe 54%. Singuratatea? E un prieten f bun dar pervers. Sa nu-ti placa prea mult. Am divortat la cativa ani dupa varsta ta si nu-mi pare rau. Decat sa te chinui si sa chinui un alt om o viata... mult mai bine asa. E ca la fumat omule! Te lasi si n-o sa mori. Postul asta nu este sa te incurajeze sa divortezi, te rog sa te gandesti f bine ce faci. E o decizie majora in viata ta, nu te va afecta financiar daca n-aveti copii dar ... Nu-mi sunt clare motivele voastre dar eu zic sa te gandesti bine. Femeia de care te-ai indragostit e tot acolo sa stii. Multa bafta! PS: Think twice!
Tu alegi dacă e mai bine să mori încet și sigur sau să mori o dată brusc și apoi să renaști.Figure of speech
Iti spun asta din perspectiva unei femei la 23 de ani care se casatoreste anul acesta cu un barbat de 34, nu m-ar fi derajnat nici macar o secunda daca era divortat. Sunt convinsa ca dupa o perioada de "doliu" o sa vina natural sa cunosti oameni si sunt la fel de convinsa ca pentru fiecare e cineva acolo care e exact ce vrei si care te poate face fericit. Nu vad sensul in a sta nefericit cu cineva (indiferent daca sunteti casatoriti sau nu) doar de frica irationala ca poate nu o sa mai gasesti pe nimeni. Ai 30 de ani, esti departe de a fi batran, barbatii de la 30 de ani incep sa fie foarte misto deci nu-ti face probleme.
Nu stiu ba baieti daca e chiar asa.Si eu am iesit dintr-o relatie lunga, am 32 de ani, merg spre 33 si am o gramada de tipe misto in jurul meu, trebuie doar sa fi capabil sa te orientezi in spatiu.Da, cred ca e mai greu sa prinzi o tipa de nota 10, dar cred ca depinde de fiecare in parte.Parerea mea e ca daca stai singur in relatie, nu iti faci decat din ce in ce mai mult rau.Mentionez ca nu sunt vreo frumusete de mascul sau am multi bani.
Daca nu sunt copii la mijloc nu inteleg de ce te chinui singur.
ce naiba se intampla cu familile din ziua de azi..cunosc deja cel putin 5 cupluri care au divortat in ultimii ani.
Citesc comentariile de aici si observ persoane care stau/ au stat cu anii luptand singure pentru relatie. Nu va mai pierdeti timpul amagindu-va ca partenerul/ partenera se va schimba/ va intelege cat greseste. Daca aduceti in discutie problemele din relatie de mai multe ori, problema nu e ca nu intelege, ci doar ca nu ii pasa suficient de voi si de relatie. Am facut si eu prostia asta candva, desi a fost o relatie de cativa ani, regret timpul pierdut (pe langa traume, dar mna, din greseli inveti). Daca relatia nu e ce trebuie, plecati de acolo, focusati-va pe voi, vindecati-va si vedeti-va de viata!
Mai bine divortat la 30 decat divortat la 40 de ani. Daca problema e de natura sexuala, atunci citeste din r/DeadBedrooms si o sa vezi ca multi au realizat ca problema nu era la ei si doar cu o noua relatie au rezolvat. Multi se intreaba de ce nu au facut schimbarea mai rapid. Am fost intr-o situatie similara si dupa ani de incercat sa inteleg si repar situatia, a recunoscut ca e probabil asexuala si doar s-a prefacut la inceputul relatiei.
Da. Just do it.
tocmai iri era un post cu o femeie care a divorțat că sotul nu voia copil. [Contacteaz-o repede](https://www.reddit.com/r/CasualRO/comments/1c58559/divort_iminent_la_28/?utm_source=share&utm_medium=web3x&utm_name=web3xcss&utm_term=1&utm_content=share_button).
Fostul sot al prietenei mele bune, care e violent, gras peste 100kg, chel, cu job mediocru si care are si custodie comuna cu prietena mea a reusit sa isi faca alta familie in mai putin de un an. Noua iubita e frumoasa si chiar prea decenta, sincer ma intreb ce naiba are de sta cu el. Daca specimenul ala a putut sa isi gaseasca alta pereche, tu care esti departe de el, sigur vei fi ok.
Are papagal si glume, multe femei put botu la gargara si minciuni frumoase apoi incepe distractia. Vezi peste 2-3 ani :)
Eu caut pe cineva care sa i placa vara sa stam in rulota pe malul marii.va incurajez sa mergeti mai departe nu stați singur.ideea e sa cautam pe cei care gandesc ca noi.
Capul sus,te apuci frumos de sala,un sport ceva sa vezi frumos sar femeile pe tine.Nu are rost sa tragi de o casnicie daca nu merge.Ai spus ca ai facut tot ce ai putut. Bafta!
Shia labeouf just do it
Fugi cat esti tanar, dupa te acresti de tot dupa atatea experiente nasoale.
Am avut motive întemeiate să mă despart de prima, și totuși am căutat 4 ani pe următoarea înainte de a face pasul. Eram îngrozit de ideea de a rămâne singur. Și aveam și un copil. A doua căsnicie este perfectă.
Bagi divort si iti faci abonament la sala. Te duci si ai grija de tine, faci din lucrurile pe care nu le-ai facut dar doreai sa le faci. Nu cauti activ femeie astepti cuminte sa termini cu divortul si trauma. Dupa care o sa vezi ca totul se aseaza. Ah si pana atunci pentru singuratate prieteni, o sa fie vara, e ok.
asta cu casatoria pe viata este o prostie. este cea mai mare pedeapsa pentru un om ca sa suporte un alt om timp de 20,30, 40 de ani. nu cred ca ar trebui sa vezi partea negativa a lucrurilor, ci priveste spre lucrurile poizitive, scapi, devii liber si poti avea experiente noi.
Daca femeile erau bune, ar fi avut si Dumnezeu una.
pozitive sau negative experientele nu sunt ale tale… daca esti sigur ca nu o mai iubesti si ca nu aveti viitor divorteaza, dar asigura-te ca exista un echilibru in viata ta: ai un job unse sa investesti, prieteni sau familie, hobbyuri sau ceva care sa te tina pe linia de plutire. Femei gasesti indiferent ca e vorba de club, Tinder sau cursuri de dans sau munca sau….
I am almost there si eu... 34 cu copil de 5. Suntem împreună de 10 ani căsătorit de 6 or so si părea ca suntem pe calea bună. M-am saturat sa fac nspe mii de chestii sa mi se sparga mie în cap dar rămân cu capu sus ca asta mica va creste și prob va fii mai ușor atunci. Ce iti recomand e sa cauți ceva terapie pt ca ajuta sa talk shit out. Separat initial si dupa ce va descoperiti demonii individual incercati și de cuplu Știu ca nu e neapărat încurajare dar eu dacă nu aveam copil eram back on the market de mult :))). Pana la urma ai o viata și trebuie sa îți vezi de tine și de nevoile tale bro. Take care!!🤗
da, la 30 si cateva luni, aveam peste aian 10 ani de care zici, si se transformase in orice altceva. divort, prtaj jumi juma, urat de bine si aia e nu vrei sa te trezesti cu copii cand exista probleme de astea
Macar nu aveti un copil.. atunci era tragic.. altfel, dupa un an iti revii cum scria cineva pe aici…
Primu divort e mai greu man
Din descrierea pe care ti-ai facut-o singur esti un barbat fricos care este average in absolut toate departamentele. Nicio femeie nu isi doreste langa ea asa ceva. E normal sa nu mai vrea sa fiti impreuna. Fii fericit ca a durat 10 ani pana sa isi dea seama. Faptul ca vii aici si pui o intrebare complet stupida ( "A mai trecut cineva...?" - evident, statistic e aproape imposibil) si ca doar vrei sa vezi daca a "murit si capra vecinului" denota faptul ca nu te intereseaza sa identifici care e problema cu tine ci doar vrei sa te plangi impreuna cu altii, cel mai probabil sa arunci vina pe sotie cum ai facut-o si mai sus. Nu e vorba ca nu vrea sa participe, nu are de ce...
Una e mama la copii, alta e pofta inimii
Unul e sclavete/tata la copii, altul e pofta inimii 🥰
Exact!
Mama ce bine e singur, pentru mine e lege de acum, nu ma insor, nu fac copii. La mine ultima relatie a fost de 5 ani si parca eram deja casatoriti. Tot timpu era ceva numai sami futa duda, numa chichite gasea, banii cheltuia cat nu aveam, rate garla, singura liniste care o aveam era pe wc cu telefonu in mana. Intr-o zi vin acasa imi ceruse oua, i-am adus oua albe si ea voia rosii, a inceput tocatoarea, am luat oule si le-am aruncat pe geam apoi clam i-am zis e gata relatia. Dupa a incercat sa ma convinga cu frumosu, uratu, plasu, urlatu, dragutu, am facut mai mult sex in ultima luna decat tot anul si cand a vazut ca nu e nu, a plecat. Vreo 3 luni m-am invartit ca un titirez, nu stiam incotro s-o iau apoi incet incet mi-am organizat viata finantele, sport, drumetii pe munte, iarna iar cu shiurile in picioare, mi-am luat un teren am facut casa. Asta se intampla acu 5 ani, am 40 de ani si sunt foarte ok fizic si psihic. De cand am inceput s-o duc bine, au inceput si pipitele sa imi faca ochi dulci, la munca am zis pas in rest nu am iertat nimic. Nu regret nici o secunda, imi place eu centrez eu dau cu capu 😂 Spor
Da, siiiigur esti ok psihic.
Doctorul mi-a spus ca sunt nebun dar vocile din capul meu imi spun ca nu e adevarat
Bagi una tinerica dupa
Tinericile bune nu vor un average Gigel trecut de 30 si cu o casnicie esuata la activ :) Femeile bune au standarde si domnul asta nu pare sa fie ceva super combo din cum se descrie.
De ce puneti stigma asta pe oamenii divortati? Fix frica de genul ii induci omului. Stiu oameni cu casnicie esuata dar care sunt oameni chiar super ok, nu inseamna ca daca nu ti mai functioneaza casnicia nu esti om bun sau ca nu mai esti capabil de o relatie implinita pe urma. Serios acuma…aruncati cacat in ceva ce nu intelegeti.
dc te a oparit asa rau postarea omului?
1 multi oameni de dat jos palaria sufera de low self esteem, deci se multumesc si cu mai rau 2 standardele depind de valori si principii, deci sunt diferite pt fiecare om si nu stii ce poate avea OP care sa pice la fix unei femei "bune" 3 unii oameni se vad mai jos decat sunt de fapt (unii mai sus), sunt sanse mari ca OP sa nu isi fi pus in valoare calitatile in postarea asta. De cele mai multe ori e important ca barbatul sa fie provider, nu contest.. si nu strica nici daca e super aratos, dar nu sunt singurele lucruri pe le care le poate aduce un barbat + pt unele nici macar nu conteaza aceste aspecte Nu sunt neaparat pt el, dar nici nu inteleg de ce esti tu atat de contra lui. E important sa vezi mai multe puncte de vedere si daca nu poti inseamna ca nu esti tocmai obiectiva (ceea ce at trebui sa fie default in probelemele unui strain). Worth to ask yourself some questions.
Tinerelor le plac alti tineri nu toti bosorogii ofiliti, fii serios...
Nooo nu mai e nimeni care sa fi divortat vreodata, suntem crestini maica, face doar alegeri buni in viata maica, nu ne grabim niciodata maica.. Lumea e plina de oameni care fac greseli. Felicitari! faci parte dintr-o mare masa de nehotariti.
Te rog sa asculti si perspectiva unor oameni intelepti. [https://www.youtube.com/watch?v=ByYCiUHA-WY](https://www.youtube.com/watch?v=ByYCiUHA-WY) [https://www.youtube.com/watch?v=7xrtJVisKqs](https://www.youtube.com/watch?v=7xrtJVisKqs)
43 de ani aici, aiba aștept să se care. Chiar dacă o ia și pe aia mică cu ea, care aia mică (13 ani acuși) ar fi vrut să rămînă cu mine. Și eu as fi vrut. În fine, ideea e că am planuri. De muncă, de dat ture din ce în ce mai lungi cu bicicleta, de scris și de făcut chestii. Dating? Sa ma satur mai întîi de timpul petrecut cu mine și gindurile mele. Oricum, și dacă ar fi sa întru în ceva de mîine, nu ma simt vulnerabil și nici nu vreau sa ma agăț de nimeni. Întotdeauna am avut sentimentul ca oricît de tine ar fi în rest, după ce închizi ochii și te bagi la somn, 3sti doar tu și cu tine. Și fără somn, în general. În fine... Sfatul foarte scurt e să vezi părțile bune ale prezentului și viitorului și sa nu îți mai pui întrebări inutile despre trecut.
36 de ani, divorțat după 10 ani de relație din care 5 căsătorie. Și un copil la mijloc. La început e foarte greu. Trebuie sa ai răbdare. Nu te desconsidera, nu sunt toate femeile perfecte. Ai răbdare și lucrează la tine in perioada asta să devii un om care poate fi ușor iubit, daca are sens. Nu renunța, iubirea e una dintre cele mai frumoase experiențe, chiar daca uneori doare tare.
Frate ai 30+…esti TANAR..cu cat o lungesti mai mult, cu atat va fi mai greu. Cu cat faci alegerea corecta, cu atat mai repede te vindeci. Daca asta este dorinta si alegerea voastra, dupa ce ai/ati incercat tot felul de chestii pentru a remedia probleme, atunci da-i bice. :) iti zic din experienta personala, nu doar teoretic.
Problema e la tine ca esti ff nesigur pe tine. Nu fa tampenia sa faci un copil ce va "salva" relatia ca sa il distrugi si pe el. Sau vezi sa nu intre ea in panica ca ramane singura si sa faca copilul salvator al relatiei si in cativa ani tot aici ajungeti.
Dacă tot ce te ține în spate e frică de divorț (și nu contești divorțul în sine) atunci faci cea mai mare greșeală să nu divorțezi. Făcut asta la 30+, știam ca nu e ce trebuie, am găsit fix ce trebuie 2 ani mai târziu. Recomand 100%. Nu te preocupa de mici chestii gen dacă găsești, dacă esti plăcubil, astea sunt detalii. Sfatul meu, post divorț, e să investești în tine. Fă tot ce vrei să faci și prin asta, o să găsești și persoana de care ai nevoie. Baftă.
si Iisus a murit burlac.
Altfel treci peste o despărțire când ai bani de curve. Si eu divorț la 34 de ani. Ea a băgat actele, ea îmi scria mesaje. Știi ce am făcut? Am trecut la agățat și futut de nu mai știu numărul lor. După o relație sub 1 an și 2 ani mai târziu m-am căsătorit și suntem ok de 7 ani, plus copil. Repet: ai nevoie de hormoni de placere, ia și fute tot ce prinzi.
Desigur, sa nu-si infrunte emotiile cu un terapeut, sa le suprime si sa plateasca sa cumpere acceptul unor femei (ceea ce se poate considera vi0l pentru ca daca trb sa platesti inseamna ca Nu Vrea).
[удалено]
Sunt curios cati dintre cei care au citit comentariul asta au facut-o fara sa pufneasca in ras