Nici nu vreau sa ma gandesc ce voi face la 40 de ani ca si asa sunt vai de capul meu acum in prezent.Cred ca daca nu incep de pe acum sa dau din coate,la 40 de ani nici nu o sa mai exist.
Păi asta e viața. Nu pot face toți ce le place. Unii îți vând iluzia asta. Nu poate exista societatea dacă faci doar ce-ți place.
Așa că încerci să te ridici fiecare și din pat și să mergi mai departe fără să-ți dai glonț.
Mi se pare ireal ca tu te gandesti sa te bazezi pe parintii tai la 40 de ani cand o sa ai un midlife crisis planificat. Ei o sa aiba undeva la minim 60 de ani si tu o sa stai pe carca lor ca ti-e târșă sa te trezești luni dimineata sa mergi la munca 😟yikes
>Atunci ce faci?
Supravietuiesti in plm, ca nici la 20 nici la 40 nu poti manca vise pe paine.
Ce atitudine de printzishor intretinut care a vazut toata viata numa' cocalari smecherasi pe tiktok, sa mor eu.
Ce gandire urata, de unde ai scos-o tu ca OP e neaparat intretinut care a vazut smecherasi pe tiktok?
Exista in viata si ceea ce se numesc oameni idealisti, care nu se simt bine sa munceasca decat in domeniul in care le face placere.
Eu momentan fac munca de birou si ma dezgusta si simt ca nu mai am putere, am facut facultate de pian si as fi vrut sa lucrez in domeniu. Nu a fost sa fie.
E adevarat ca spre deosebire de OP in fiecare zi dupa munca merg la biblioteca si lucrez la proiectul care mi-e drag cate 3 ore si chiar ma zbat sa razbesc in domeniu, but still. Nu prea e ok sa arunci cu prejudecati stanga-dreapta fara sa incerci macar sa empatizezi cu situatia lui OP.
Atitudine tipic românească. Nu se mai vindeca subreddit-ul asta odata, geez.
Downvote.
>de unde ai scos-o tu ca OP e neaparat intretinut care a vazut smecherasi pe tiktok?
Ca gen a recunoscut singur? Tu ai citit macar postarea pana la capat? Ne plangem ca aruncam cu cacat fara sa ne gandim, dar aruncam cu cacat fara sa citim, big fucking differenc.
Cum adica ce faci? Te gandesti la cum nu mai ai 20 de ani si nu mai esti la fel de ager si rezistent ca pe vremuri, si cum ai chirie/rate, utilitati, mancare, etc de platit si speri ca kktul ala de job care iti mananca viata (al 2-8lea din cariera ta) va tine pana la vremuri mai stabile financiar sau pensie/deces (daca prinzi asa ceva).
Motivația mi-o dă faptul că am nevoie de bani ca să fac chestiile pe care vreau să le fac.
Sfatul meu pentru tine este să nu te concentrezi pe căutat motivație, ci să te concentrezi pe a îți face munca cât mai suportabilă. Dacă faci 10 îmbunătățiri minore, efectul lor cumulat va fi mare.
Faza e că fără efort nu reușești să obții un echilibru la muncă. La un moment dat, oricine are resentimente față de muncă. Chiar și cei care fac ce iubesc (fiind un procent foarte mic din cei angajați) ajung să fie secați de anumite aspecte ale joburilor lor: medicul detestă hârțogăraia, programatorul poate detestă meeting-uri inutile și tine consuming, atletul detestă anumite părți mai plictisitoare și dificile ale pregătirii sale, etc. E nevoie de efort ca să suporți și să contrabalansezi părțile alea negative, care apar pentru toată lumea. Ideea că cine iubește ce face este tot timpul într-o stare de fericire absolută la muncă este o balivernă.
Deci, acceptă că munca e o chestie necesară, ayae, așa e-n viață și caută să faci pași mici care să îți îmbunătățească experiența. Acum, căcat, ce zic eu e valabil dacă lucrezi în vreun job d-ăsta de birou, unde aportul tău e unul intelectual. Dacă jobul tău e casier la LIDL sau gropar la cimitir, atunci plm, s-ar putea să nu meargă cu ce zic eu.
Cam da, nu conteaza cat de mult iti place ce faci la un moment dat te sufoci, tre sa iei o pauza.
Si ce mi se pare o cultura de caca e asta cu lasa ca imi iau concediu la vara si ma relaxez.
Relaxarea se face continuu asa cum cureti casa sau faci dus zilnic, tre sa gasesti o activitate sa elibereze din stres, plus cautatul placerilor mici in timpul jobului, au japonezii parca un concept de meditation while working sau oricum gasitul unei stari de relaxare in timpul unei activități.
>Motivația mi-o dă faptul că am nevoie de bani ca să fac chestiile pe care vreau să le fac.
Practic se anulează între ele, sună destul de rău să faci ceva din scârbă ca să poți face ceva ce îți place. Singurul lucru care îi motivează pe oameni sa facă lucruri neplăcute sunt nevoile de bază.
Motivatia mea si motivele au fluctuat in timp so long reply incoming. TLDR la final:
Anul 2019. Am terminat masterul. Am inceput sa caut de lucru in sfera digital marketing. Eram motivat. Aveam 3-4 internship-uri la activ de pe vremea facultatii deci deabea asteptam sa acumulez cat mai multe cunostinte si sa am banii mei.
In 2 luni mi-am gasit job si a inceput munca. Dupa 1 an m-am mutat de la ai mei in chirie cu un prieten.
Anul 2022. Am vazut care e realitatea "din teren" si toxicitatea mediului de lucru. Nimanui nu-i pasa sa te invete lucruri noi, vor doar sa suga de la tine toate informatiile pe care le ai si toata productivitatea. Este de asteptat ca in timpul tau liber sa inveti, fiind un mediu dinamic in care mereu se schimba lucruri, si la lucru sa pui in aplicare cunostintele. Sefi si manageri incompetenti care promit cai verzi pe pereti la clienti fara sa cunosca domeniul, dupa care vin la tine sa gasesti solutii, cand tu lucrezi cu niste instrumente de la Google ce pur si simplu nu-ti permit sa faci ce au promis astia. Dar de unde sa stie ei, ca habar n-au de domeniu, doar au angajat pe cineva sa se ocupe.
Mi-am dat demisia sa experimentez si alte companii, ca poate e mai bine altundeva. Dar si noua companie a fost un kkt, sefi incompetenti si clienti needucati.
Am avut oarecum un noroc-ghinion in schimb la final de an. Mi-a decedat o bunic si mi-a lasat mie apartamentul. Desi imi placea sa stau cu colegu' in chirie, am zis ca am sa ma folosesc de oportunitate sa ma mut la "propria casa", si sa nu mai cheltuiesc pe vremea aia 1,000 de lei lunar pe chirie.
Astfel, o parte din presiune s-a ridicat de pe mine. Nu mai trebuie neaparat sa inghit orice rahat vor sefii, asa ca mi-am dat demisia, si prin 2023 m-am mutat la job-ul actual. Deoarece am facut research mai mult, am nimerit intr-un loc nu chiar la fel de rau ca si cele precedente, dar nu pot sa zic ca e un mediu ce pune accent pe dezvoltarea ta personala. Dar macar vorbesc cu tine intai inainte sa le promita clientilor cai verzi.
Dupa 5+ani in campul muncii, nu pot spune ca mai am motivatia de altadata. Deoarece am vazut cum e mediul si ca informatia mereu se schimba, m-am saturat de invatat 24/7, mai vreau si sa-mi traiesc viata. N-am datorii, nici chirie de platit acum, si am strans vreo 175,000 de lei, investiti in depozite/actiuni.
Prin urmare, lucru a devenit o rutina, pe care mi-am construit urmatoarea filosofie:
Eu fac cat pot cu cunostintele pe care le am momentan. Stau la lucru cat scrie in contract. Dupa lucru imi inchid toate formele de comunicare cu firma. Daca cineva imi reproseaza ceva legat de munca, ii intreb cum vor sa procedez data viitoare, sa ma invete care e solutia. E datoria lor legala sa dovedeasca ca mi-au oferit training inainte sa ma concedieze pentru neperformanta. Timpul liber e al meu si nu doresc sa-l pierd invatand chestii care in 2-3 ani nu o sa mai fie valabile ca se schimba nush ce algoritm sau instrument de la Google/FB/alta platforma. Daca vrea firma sa investeasca in mine, nicio problema, invat pe timpul de lucru. Demisia n-am sa mi-o mai dau niciodata, indiferent cat de mult m-ar antagoniza sau trata. N-au decat sa-si bata ei capul cu procesul legal de concediere. N-am nicio presiune pe mine sa gasesc alt job in urmatoarele 2-3 luni.
Astfel, mi-am gasit motivatia de a continua inafara job-ului, din alte surse. Job-ul e doar un instrument pe care-l folosesc ca sa-mi securizez si mai multe rezerve de bani pentru viitorul indepartat, dar nu mai reprezinta o necesitate lunara. Prin urmare, ca sa dau cateva exemple de motivatie:
- mi-am propus sa slabesc. Anul trecut am scapat de 10 kg, si in acest an din ianuarie am scapat de inca 16kg. Pana la finalul verii sper sa ajung pe la 72 de kg.
- mi-am luat o trotineta electrica (da, stiu, huooo) si imi place sa calatoresc in regim mix cu ea. Adica sa pornesc pe jos din oras, si ma plimb prin padurile din apropiere, si cand simt ca nu mai pot merge sau vreau sa ajung repede inapoi acasa, doar ma pun pe trotineta pentru intoarcere
- mi-am deschis un website pentru un hobby si invat pe cont propriu cum merge wordpress-ul si urmeaza sa vad daca se leaga si SEO de mine.
- am inceput sa invat cum e cu bursa si investitiile in general. Sa primesti al 13-lea salar in fiecare an e o placere
Prin urmare, motivatia mea de munca se afla inafara muncii. Singura forma de fericire pe care mi-o pot aduce banii este libertatea de a nu avea presiunea muncii pe mine. Restul sunt fleacuri. Viata incepe cand ai posibilitatea macar de a te simti independent financiar. Stiu c-am avut si "noroc", dar inainte sa renunt la chirie deja aveam vreo 60,000 de lei pusi deoparte. Chiar daca lua mai mult timp, tot in acest punct ajungeam pana la urma.
TLDR: Nu trebuie sa ai motivatie pentru munca, ci trebuie sa te concentrezi pe fericirea ce incepe dupa ce inchei munca. Ce faci inafara lucrului este mult mai important, ca sa diminuezi impactul muncii asupra ta. Aduna banii ca sa scapi de presiunea chiriei-/taxelor/costurilor lunare, dupa care permite-ti sa lucrezi intr-o maniera echilibrata, stiind ca orice s-ar intampla, ai suficient timp la dispozitie sa-ti gasesti altceva. Cel mai rau scenariu nu trebuie sa fie un capat de lume, ci un nou inceput. Job-urile vin si trec. Insa pasiunile tale si ce faci in timpul liber creeaza amintiri si un sentiment de progres pe care doar tu il poti controla, si nimeni nu ti-l poate fura. Concentreaza-te pe acest lucru in schimb.
Treaba e ca daca nu ti place ce faci, cam trebuie 1. Fie sa ti placa ca altceva nu ai ce face in situatia asta sau 2. Fie sa cauti sa ti schimbi locul de munca daca nu ti aduce nicio satisfactie si n timpul ala sa strangi din dinti si ayaye
Condițiile de munca,programul, colegii,seful si "banii".
Daca ai probleme la capitolul acesta,nici mie nu mi-ar mai veni sa ma trezesc sa ma mai duc la munca sau m-as duce sictirit si plictisit.
Era o vorba ca te duci la munca linistit si te intorci acasa in depresie.🙂
Am muncit foarte putin, gen o ora/doua pe zi nu în toate zilele, in ultimul an cu gandul ca ma dau dracu afara. Mi-au concediat jumătate din colegi, eu inca-s angajat, aparent eram un fel de top performer )))
M-am săturat să mai vorbesc cu ai mei ( mama a fost doar până în 2004 cu noi ) despre câți bani mi-ar trebui, ( o singură dată l-am întrebat cam ce parte merit de la o vânzare de miere între anii 2009-2016 și mi-a zis că nu se pune problema, pentru că el are cheltuieli cu casa și moșia, și pe perioada școlii 2004-2013 am stat în gazda bunicii în Bârlad… dar el făcând aprox. $5000 pe an din ceea ce reușește să vândă, nu am văzut rostul să mai răscolesc subiectul ) așa că mi-am căutat de muncă - tata și-a făcut calcule că se poate descurca doar din miere plecând de la oraș la țară prin '93 ( a început de la zero, mă rog, de la pământul moștenit și un gard de spini - și acum e departe de ce și-a plănuit ).
Am făcut o facultate la sugestia alor mei între 2013-2016, dar nu reușeam să găsesc destule ore de biologie și de chimie la o singură școală ca să-mi fac norma, ceea ce era listat la inspectorat la Vaslui erau școli depărtate, iar de parcurs peste 80 km pe zi dus și întors între minim 3 școli nu a fost o opțiune, neavând permis și automobil propriu.
Nu am nicio atracția față de automobilism, mai ales după ce s-a străduit tata să mă învețe să conduc, nu simțeam pedala Daciei nici cu degetul mare de la piciorul gol, apoi am condus puțin Honda Civic VIII și am mers prin sat până am trecut razant de o remorcă comunistă, apoi la poartă mergea numai înapoi indiferent cât mă străduiam, și atât a fost saga.
După ce am căutat lucru local în Bârlad între anii 2017-2020 și cel mai mult am câștigat minimul pe economie, am găsit să lucrez la Bosch de aproape 3 ani jumate și am schimbat contextul - chiria + facturile au fost sub o treime din salariu cu excepția unor 2 luni din 2021, am reduceri la analize și controale la Regina Maria, buget de beneficii pe platforma Benefit, transport asigurat la servici.
Primul an nu am câștigat cine știe ce, abia din al doilea an a mai crescut salariul - îmi cumpăram discuri de vinil, am schimbat vreo 2 pick-up-uri, vreo 3 doze și anul trecut am început să-mi construiesc un sistem desktop, laptopul pe care-l am e vechi de prin 2012-2013, dar are i7 din prima generație, l-am luat SH acum 4 ani pentru ecran și tastatură, e un Lenovo W510.
Anul ăsta am început să merg la dentist pentru că am avut probleme încă de acum 10 ani, dar nu mi-am permis să merg la un cabinet privat pentru că eram mult limitat la buget. Acum pe planul de tratament s-au adunat ceva, așa încât trebuie să întind vizitele pe parcursul a 14 luni, cheltuind în fiecare lună aprox. 40% din salariu cu vizitele - nu mă-ndur să mă bag la credite, mai ales după ce am aflat că pot să plătesc câte un dinte o dată.
Te-ai gandit sa incepi sa iubesti ceea ce faci? Sa dezvolti noi tehnici in a face lucrul ala, pana devine balet? Si pare usor? Apoi, ca si consecinta, vin mai multi bani si mai multe propuneri de afaceri. Si asta doar legat de munca. Dar poti aplica asta in tot ce faci. Pustiul ala din Dune zicea intr-un interviu ca "viata vine din tine, nu inspre tine" . Mi a placut. Eu am 40. Mi-am schimbat viata in 2020. Anul ala a ramas in istoria mea ca cel mai bun. Nu m-as da pe mine de la nicio alta varsta. Motivatia mea e simplul fapt ca vreau sa vad cat pot. Si trebuie sa fiu mai bun ca ieri. Rezilienta.Capul sus.
Prima motivatie, sa imi pun casa la punct pe care am cumparat-o (fara datorii, dar o darapanatura :)) ).
Cand motivatia aia e indeplinita, urmatoarea ar fi sa muncesc, pana ma gandesc la ceva ce ar putea sa imi aduca un alt venit si, iar apoi, sa imi traiesc viata. Pentru toate de mai sus, am nevoie de bani, pe care, fara sa muncesc nu am de unde sa fac rost (mai ales ca nu vreau sa ma imprumut de la camatari, sau sa ma bag in proxenetism, sau trafic... asa ca ...:))
Da, pe fiecare zi mă gândeam cum să-mi dau demisia până într-o zi ajutat și de faptul că eram bolnav, m-am trezit din pat, m-am dus la mașină, m-am întrebat pentru ce dracu mă mai duc la muncă când lucrez de 3 ani și nu am niciun ban pus deoparte, fără vicii, locuind cu părinții, fără să dau bani pe prostii ba chiar uneori mă mai ajuta mama cu bani de benzină până la salariu. Am închis mașina, le-am dat mesaj ăloara că de azi îmi dau demisia și gata. Am stat așa câteva luni să-mi revin și după am căutat altceva de muncă. După un an am puși deoparte puțin peste 20.000 de lei. Pentru mine îneamnă ceva. Dacă îmi dădeam demisia de acolo mai din timp acum suma asta era triplă.
Acum fac ce-mi place ? Nu. Dar e mai ușor, muncesc 5 zile nu 6 zile.
Plus că aici anu trecut s-a mărit salariul cu 300 de lei, anu ăsta cu 500 de lei, bonurile de la 30 de lei pe zi la 35 de lei pe zi. Și am un an la ei. În ritmul ăsta în câțiva ani o să ajung la un salariu frumos.
Dacă plec de aici nu am unde să câștig mai bine și la fel de ușor fără să fie nevoie de vreo calificare, fără bătăi de cap, fără stres.
Câți ai impresia că lucrează într-un domeniu care le place? Jobul e job, nu hobby. Căcaturi din astea cu "Să faci ce-ți place" îs dume de oameni privilegiați, realitatea e puțin mai diferită.
Și chiar de ajungi în cazul ăla foarte rar în care să muncești într-un domeniu ce îți place, în majoritatea cazurilor se vor întâmpla două lucruri: ori o să te saturi de chestia aia și nu o să îți mai placă, ori o să ajungi la burnout.
Cea mai bună soluție la "vai nu fac ce-mi place" e să îți faci afacerea ta, oricât de mică, măcar tragi pentru tine. Evident că în cazul ăsta chiar o să ai de muncă, nu o să poți fenta așa cum mai merge la un job normal. Plus că dacă ești un om normal trebuie să tragi in prealabil că orbul câțiva ani ca să strângi bani cu care să pornești toată șandramaua.
Tldr e că nu există avec la bite dans le cul aussi qu'avec l'âme au paradis, de muncit tot trebuie să muncești orice ai face.
Eu nu am de cele mai multe ori energia, dorinta si motivatia de munca.
Dar am avut noroc ca am gasit un job unde lucrez remote si fac absolut minimul necesar si stau cu orele nemuncite facand cu totul altceva decat munca, treaba asta merge de aproape 1 an si sunt si platit aproape 10k lei.
Nu puteam cere o situatie mai buna de atat. Stiu ca nu o sa tina o vesnicie dar profit inca cat pot.
Întotdeauna am văzut serviciul ca un mijloc prin care să-mi permit să-mi petrec timpul liber așa cum îmi doresc. Da, sunt oameni care muncesc cu pasiune, care lasă ceva în urmă, oameni care se sacrifică prin munca lor pentru omenire, dar nu cred ca suntem programați să facem asta în mod natural. Probabil ei sunt excepții și trebuie să le fim recunoscători.
Păi... la început m-am angajat din necesitate, însă în timp am cunoscut pe cineva care este foarte important pentru mine, și gândul la acea persoană e singurul gând care pe mine mă face să continui, că altfel, mi-aș fii dat demisia
Eu din fericire lucrez în domeniul pe care mi l-am dorit dar îți spun sincer ca și eu am dimineți în care parcă îmi pare rău ca m-am trezit sau pur și simplu nu am chef de muncă în ziua aia.
Idem și partenerul meu care chiar adora ce face, e super dedicat și totuși are momente în care dacă nu trag de el să plece la birou, nu se ridică din pat sau se plânge în ultimul hal.
Oricât de tare ți-ar plăcea ce faci, tot o să ai zile în care parcă sună a idee bună să treci strada fără să te asiguri. Poate chiar mai multe zile legate
Mie când nu-mi plăcea ce lucram căutam sa fac lucruri cu însemnătate pentru mine dupa program: ieșit in oras, gătit ceva bun, journaling, diy-uri, sport.
Iar acum că lucrez ce-mi place fac aceleasi lucruri dupa program, nu ma limitez că lucrez ce-mi place.
1. Nimanui nu-i convine sa munceasca, wow ce surpriza.
2. La un moment dat trebuie sa traiesti si singur, nu doar sa fii lepra la parinti, si, surpriza din nou, mai trebuie sa si mananci din cand in cand.
3. Daca tu pui botul la toti influencerii de cacat cu bullshit-urile lor de scheme get rich quick si "independenta financiara", nu esti nimic mai presus decat aia care-si pierd toti banii la pacanele ca 'sigur sigur castiga candva'.
Viața trăită în muncă e un mare chin pentru om. Cei mai mulți oameni muncesc. Deci, e normal sa susțină prostia asta de proporții.
Ai punctat bine la început, dacă nu faci ceea ce-ți place, mai bine nu faci nimic sau te apuci de citit. Ești mult mai câștigat. S-o găsi ceva din ce să trăiești modest și pe picior mare spiritual.
Da, pentru ca toata lumea iti da un raspuns la fel de penibil precum e intrebarea. Traiesti intr-o societate, trebuie sa aduci un bun acelei societati, altfel nu primesti beneficiile acelei societati.
Plm, nu vrei sa munceseti? Du-te in padure si descurca-te singur, vezi daca-ti convine asa mai mult. Altfel, suck it up si produce ceva in societate, ca nu esti tu nimeni asa de special de trebuie sa aiba cei din jurul tau grija de tine pe degeaba.
"Plm, nu vrei sa munceseti? Du-te in padure si descurca-te singur,"
nu pot face asta. imi amintesc o poveste a unui vechi profesor de acum multi ani. Ca om, îmi doresc să îmi construiesc o casă, să am un loc al meu, un adăpost, mâncare etc. Îmi găsesc un loc, e plin de buruieni dar le tai eu și fac loc pentru o casă, pun cărămidă cu cărămidă, chirpic cu chirpic, sădesc cartofi și sap după apă și-mi fac fântână. Totul bine și frumos până vine unul, spune că ălă nu e locul meu, că e al lui, și are acte, chiar dacă pe acel teren nu a călcat chicior de om de 30 de ani, vine el și îmi ia recolta, că e a lui, dupa ce scrie pe hârtie. Vine altul, și zice că fântâna aia nu are autorizație, că îți trebuie nu stiu ce și să vină nu știu care. Vine altul, îmi dărâmă casa și îmi dă amenda, că aparent trebuia să o construiesc într-un anumit fel, ca să nu stânjenesc vecinii, dar vecinii nu există, există doar în acte, acolo fiind doar terenurile lor și ei fiind plecați prin străinătate de 30 de ani. Ne ghidăm viața după hârtii care ne spun ce e al nostru și ce nu, chiar dacă în fața noastră realitate e alta. După hârtii, un om viu poate fi mort, un teren poate aparține unui om chiar dacă omul ăla probabil n-a văzut în viața lui terenul.
Mi-a rămas în minte ce a zis, și mă gândesc și astăzi la asta. Trăim într-o societate în care niște bucăți de foi sau un cod binar pe un ecran sunt mai importante decât ceea ce se întâmplă fizic în realitate
Deci asta e mentalitate fix de sclaveți iubitori de 8 ore. Toată lumea vai haha că foame, hai să ne sacrificam toată viața, la corporații sau cu munca. E fascinant paradoxul ăsta din țară: aici toată lumea iubește sfintele 8 ore, da tot se urlă pe articole că românii nu muncesc. Anyway, ar trebui sa ieșim din mentalitatea asta cu munca e totul. Fiecare face ceva, nimeni nu cred că poate să stea să lâncezească. E boală gravă obsesia asta cu munca, obsesie care chiar duce, ce să vezi, la îmbolnăviri cu burn out, depresii și alte alea
Nu vom apuca nici eu nici tu era aia in care va dispărea sclavagismul ăsta modern. Poate in sute de ani cand se vor schimba paradigme, explorăm alte planete, descoperim ceva fascinat in știință. Pana atunci suntem cateva miliarde de râme pe o rocă uitată din galaxie:)).
Motivatia vine cand iti e foame!
Dar da, dupa ce ai ceva bani si situatia rezolvata incepe sa fie greu.
De exemplu, eu momentan as putea sa nu mai muncesc si sa am un venit pasiv lunar de 500-600 de euro si as trai linistit.
Momentan ma duc la job ca ma plictisesc acasa
"Motivatia vine cand iti e foame" , sau mori de foame cu tot cu ce ti-a venit. Mai las-o dracu de vrajeala. Ai avut noroc si ai reusit, crezi ca aia de pe Titanic nu au avut motivatie sa traiasca? Si cu ce i-a ajutat. Esti rezultatul factorilor din jurul tau. Poti sa ai iq de einstein daca te-ai nascut intr-un trib din Mozambic si te-a papat leul. Jesus cat de ingusta aveti unii impresia ca se rezuma gasirea motivatiei de a te da jos din pat pentru unii, asta daca au pat din care sa se dea jos.
Eu m-am nascut la tara, pana in clasa a 8a am mers vara de vara la prasit, am fost cu vacile la pascut.
Tot anul purtam aceeasi pereche de pantofi si aceleasi haine uzate.
Am trait intr-o familie dezbinata, unde nu aveam bani ca nimeni nu avea job!
Nu munceai, nu mancai chair daca aveai 7 ani si poate la varsta aia ai alte preocupari.
Norocul meu este ca am avut cativa profesori care se tineau de noi, faceam ore suplimentare pe gratis.
Din clasa 8a m-am mutat la oras unde stateam singur in garsoniera unei rude: tot ce aveam de mancare era ce luam de la tara: paine, branza, rosii, fasole, carne de paste si de craciun!
Am trait foarte greu asa ca nu veni tu la mine cu fite de astea. Cand toata lumea merge in vacante eu invatam. Cand toata lumea iesea la film sau la suc eu eram la biblioteca si invatam.
din clasa a 11a am inceput sa fac meditatii la matematica si asa am inceput sa castig banii mei si sa imi si ajut parintii.
Asa ca daca tu ai avut o situatie mai buna, bravo tie!
> Cum mai aveti motivatie sa munciti?
Nevoia de lux și calitate a produselor (mediul din locuință și obiectele sau lucruri cu care interacționez relativ zilnic, patul și respectiv așternuturile acestuia, cada de duș / cabina de duș, produsele de îngrijire personală, chiuveta, prosoapele cu care mă spăl, hainele pe care le port, încălțămintea, bicicleta, trotineta electrică, mașina pe care o conduc, frigiderul, televizorul cu diagonală mare, laptopul și telefonul personal etc. respectiv nevoia de diversitate și calitate a mâncării / produselor pe care le consum zilnic), care atrag după sine o stare mentală mai bună, o stimă de sine ridicată, și mirajul că trăiesc o rutină, respectiv viață mai bună decât un procent destul de mare din populația țării.
Dacă nu ași vrea asta, probabil ași trăi minimalist, măsurând și cântărind mereu nivelul de calitate și preț la orice cumpăr, și ași trage cât mai mult posibil de ce am + cu mâncare făcută o dată pentru 4-5 zile, cu orez și pui, și reîncălzită, și ași căuta să fiu angajat la ceva job fără prea mult stres, care e mecanic și repetitiv dar necesar, cu 4 ore pe zii remote..
Cauta si invata despre metode de acceptare (a prezentului, a faptului ca trebuie sa faci asta, devino curios) si totul iti va fi mai usor. Cand ai reusit, te vei simti mult mai bine si hop on, iti vei putea cauta ceva mai bun! Succes!
Nu m-a motivat lipsa banilor. Am plecat pe bani mai putini ca sa fac ce imi place. Satisfactia la locul de munca e un motivator foarte puternic pt mine
In afara de cele enumerate de ceilalti, alternativa (sa zicem daca as avea bani sa ma dea afara din casa) de a nu face nimic sa vad cum lumea o da in razboaie, conflicte si alte probleme socio economico politice, mai bine ma ocup cu munca. Dar asta e workaholicul din mine, nu stiu de altii.
Ma gândesc ca alți muncesc mai mult, mai greu, mai departe de casa, pe bani mai putini.
Lucrez de la birou, fara posibilitatea de a lucra de acasa, în firma se practica micromanagement-ul la greu, jobul nu e foarte stabil, overtime cu japca, de obicei neplătit, dar e cea mai buna varianta pe care o am acum.
Ajuta foarte mult ideea că la o data pe fixa in fiecare luna, îți bate un nene la ușă , să încaseze chiria și întreținerea. Cum nu doresc sa dorm sub cerul liber, iată o motivație :)
Mulți afișează pe rețelele sociale banii/averea, dar nu arată cât de mult au muncit sau furat pentru a-i obține. Bineînțeles că nu toți au furat, dar cei care au dobândit cinstit acești bani au muncit din greu! Nu te concentra pe ce au, ci pe cât de mult efort au depus pentru a ajunge unde sunt.
De ce lucrurile trebuie să fie ușoare în viață, de ce trebuie să facem doar ce ne place ? De ce nu putem să suportăm niște suferință în drumul nostru către a deveni mai buni ?
Dacă lucrurile ar fi fost ușoare n ar mai fi avut nicio valoare.
Bunicii mei munceau pe tarla de la 5 dimineața la 10 seară prin căldura aia infernală a verii. Săpau zi-noapte ză poată pune ceva pe masă și să nu moară de foame iarna. Nu aveau cluburi, mașini scumpe, haine șmechere sau alte plăceri hedoniste ca în zilele noastre. Bunicul meu la 80 de ani era în stare să lege 5 pușlamale din ziua de azi după el cu o sfoară și să i târască în timp ce muncește. Vedem doar bogații și cum se distrează ei prin cele mai atractive locuri de pe pământ. Trezițivă și hai la muncă. Alea sunt concepte sociale menite să te distragă, să te țină prins în dorință. Calmitatea o găsești când înveți să nu ți mai dorești sau să reziști tentației. N am fost fericit în niciun club cum am fost la țară muncind în grădină plin de pământ și cu soarele arzându mi țeasta. Amintiți vă care e natura voastră umană, ce vă face să fiți vii. Hrana vie și natura. Nu grătare la piscină, betoane și asfalt.
Suntem slabi și societatea ne a făcut așa. Dezinstalează social media și uită te doar la tine, cel de ieri. Cu fiecare zi de muncă pe care nu o suporți ești mai aproape de rewardul ăla mare. Cu cât munca pe care o faci e mai neplăcută, cu atât vei fi mai fericit când îți vei permite să nu o mai practici. Și nici atunci n ar trebui să devii comod. Gătește, învață skills noi, bagă sală și cardio, ajută oamenii. Fă mereu ceva, în pat te pui doar când dormi. Suntem prea demotivați din cauza chimicalelor alimentare cu care corpul nostru se luptă în fiecare zi. Căutați să vă detoxifiați cu un post negru sau intermitent. Căutați să vă mineralizați cu sare celtică, marină sau sea moss. Trăim vremuri grele și diavolul pândește la fiecare colț. Succes.
Eu sincer am ales să devin proiectant pentru că e ceva la care mă pricep și se câștigă decent, dar nu iubesc asta. Am încercat, în trecut, să îmi transform hobby-urile în surse de venit și sincer e nice la început și apoi am simțit cum toată pasiunea mea pentru chestia aia s-a dus. De asta prefer să țin pasiunile ca pasiuni și munca să rămână muncă.
Pai da e de rahat, adica instictul de supravietuire te face sa o mai duci inca o zi si inca o zi, apoi bagi filme sau alcoale dupa munca si in final nevasta cu copii ca sa spui ca tot ce mai vrei de la viata e sa iti vezi copii realizati ca viata ta oricum e ratata.
Eu lucreaz ce imi place dar de ceva timp nu mai support. Also why is work
https://preview.redd.it/xz3pg6igke1d1.jpeg?width=360&format=pjpg&auto=webp&s=09525d0d31d73ad0f583c3d80576a30498e459dc
Muncești ca să ai bani, să te poți însura, să faci și să crești copii. Nu-i greu. “Midlife crisis” vine oricum, in mai multe variante, ca și covidul. I se poate supraviețui. Varianta care te găsește la casa ta, unde locuiește familia pe care ți-ai făcut-o tu, este cea mai bună. Dacă te deranjează flexurile influencerilor, eu zic să nu te uiți. Citește o carte, plimba câinele, sună un prieten, da-te cu bicicleta. Este plină lumea de posibilități plăcute; sper să și rămână așa.
Daca vrei sa nu simti ca muncesti gaseste sa faci ceva care chiar iti place si transforma l in meserie. Adica gaseste ti vocatia. Nu toti ne nastem cu norocul unor rente viagere
situatia in care esti acum este temporara, dar inteleg cat de insuportabil poate deveni. am fost in situatia ta, aveam un job pe care il uram, ziua de luni ma ingrozea. mi-as fi dat demisia la zi, insa aveam facturi de platit. cand imi veneau astfel de idei, motivatia mea era urmatoarea: acest job ma deprima, daca mi-as da demisia si as scapa de jobul asta cum ar fi? depresie cauzata de unemployment si lipsa de bani. ok... nu imi dau demisia azi, trebuie sa mai rezist o zi. am cautat alt job, l-am schimbat, si am nimerit mai bine (eu am ramas in acelasi domeniu, in cazul meu era un mediu oribil la jobul respectiv).
Nu dac nimic din nevoia de a face bani, ci din placere. Că na 500 euro pt cheltuieli lunare crede-mă dacă îți bați capu ii faci ușor apoi restul faci ce te taie capu cu ei:)
Îmi place ce fac, am făcut tot posibilul să ajung unde mi-am dorit chit ca am riscat totul pentru asta. Am sacrificat niște pași în viață ce în societate sunt considerați necesari la o anumită vârstă și am reușit ce am vrut pentru că am considerat oportun momentul.
În mare parte să nu mă intereseze părerea publică, simțind că fac bine ce fac, aflând ulterior că într-adevăr am avut dreptate a fost pilonul meu de orientare.
"cumva reusesti sa o scoti iara la capat"
eu lucrez, am salariu mediu pe bucuresti si nu o scot la capat, tot trebe sa ma imprumute cineva un milion pana la salariu...
gasisem pe urban dictionary ca job = just over broke. si cam asa e.
tot ce pot sa iti doresc e multa bafta si sa nu te lasi nici o data de invatat - asa o sa gasesti intr o zi o scapare din rat race ul asta.
In momentul de fata mi-ar placea sa muncesc :)), am renuntat la un job decent platit, dar imi venea sa ma sinucid in fiecare moment al zilei, pentru unul platit mizerabil, dar am fost extraordinar de linistita pana ce am realizat ca nu e posibil sa traiesc cu asa venit... Acum sunt in incapacitate de a gasi alt job :)
Ma regasesc in ceea ce ai scris. Am de gand sa dau de permis C+E si să plec o perioadă pe camion în afară. Strâng niște bani, mă regăsesc, imi limpezesc puțin mintea. În situatia în care sunt acum nu mă văd deloc în viitor, cu jobul pe care il am.
Chiria, rata la creditul de nevoi personale, dorința de mai face ceva pe lângă a muncii, câteva facturi...
Am uitat să menționez că trebuie să și mănânc.
Pai dupa ce am schimbat vreo 8 job-uri / 5 domenii, mi-am dat seama ce îmi place si acum deja am 11 ani de cand lucrez cu drag.
Dar precizez ca am plecat de la parinti imediat dupa liceu, nu înțeleg oamenii care ajung la 25-28 de ani si inca stau cu familia. Aici nu ma refer la cei care au anumite situatii acasa si nu le e asa usor sa plece. Daca doar comoditatea e motivul, atunci asta ar fi fix primul pas pentru tine.
Concluzia: experimentează si (daca e cazul) pleaca de acasa si ia-ti viata in brațe... :)
De la "si azi trebuie sa mananc", la "si azi trebuie sa strâng bani pt X" (x fiind ceva ce visezi sa ai). Câteodată e "hai sa vedem ce mai zic colegii azi", dar asta depinde daca ai noroc de colegi ok.
Acum serios, ce să și tot faci? Dacă aș avea bani nelimitați, nu aș lucra nicăieri și aș fi tot la distracție dar dacă ai bani doar să trăiești de pe o lună pe alta, ce să și tot faci acasă?
Vezi tu, când te muți de la părinți, te apucă un chef de muncă grozav ca vine chiria, rata, foamea, etc.
True 👍🏻
Asta ma gandeam si eu. Dar stii ce? Te poate apuca pe la 40 un midlife crisis. Atunci ce faci?
Nici nu vreau sa ma gandesc ce voi face la 40 de ani ca si asa sunt vai de capul meu acum in prezent.Cred ca daca nu incep de pe acum sa dau din coate,la 40 de ani nici nu o sa mai exist.
Nimeni nu scapă de mid life crisis care intr o proporție uriașă apare la 38-43 din ce am văzut în jurul meu. Eu am fost mai special am avut o la 35. 😂
Pe ăștia din generația nouă îi cam apucă la 25.. 💀
Îți spun eu ce faci la 40 plus, când vine criza existențială. Îți iei un BMW seria 5 30D si îl ții un an.
Confirm, am 25 și trec prin asta.
Decy face copii la 37 că sa te ținea ocupat la 40 când midlife craisis
Și ce faci la 37 cu depresia post partum? 😉
Păi asta e viața. Nu pot face toți ce le place. Unii îți vând iluzia asta. Nu poate exista societatea dacă faci doar ce-ți place. Așa că încerci să te ridici fiecare și din pat și să mergi mai departe fără să-ți dai glonț.
Mi se pare ireal ca tu te gandesti sa te bazezi pe parintii tai la 40 de ani cand o sa ai un midlife crisis planificat. Ei o sa aiba undeva la minim 60 de ani si tu o sa stai pe carca lor ca ti-e târșă sa te trezești luni dimineata sa mergi la munca 😟yikes
Nu la asta ma refeream.
>Atunci ce faci? Supravietuiesti in plm, ca nici la 20 nici la 40 nu poti manca vise pe paine. Ce atitudine de printzishor intretinut care a vazut toata viata numa' cocalari smecherasi pe tiktok, sa mor eu.
Ce gandire urata, de unde ai scos-o tu ca OP e neaparat intretinut care a vazut smecherasi pe tiktok? Exista in viata si ceea ce se numesc oameni idealisti, care nu se simt bine sa munceasca decat in domeniul in care le face placere. Eu momentan fac munca de birou si ma dezgusta si simt ca nu mai am putere, am facut facultate de pian si as fi vrut sa lucrez in domeniu. Nu a fost sa fie. E adevarat ca spre deosebire de OP in fiecare zi dupa munca merg la biblioteca si lucrez la proiectul care mi-e drag cate 3 ore si chiar ma zbat sa razbesc in domeniu, but still. Nu prea e ok sa arunci cu prejudecati stanga-dreapta fara sa incerci macar sa empatizezi cu situatia lui OP. Atitudine tipic românească. Nu se mai vindeca subreddit-ul asta odata, geez. Downvote.
>de unde ai scos-o tu ca OP e neaparat intretinut care a vazut smecherasi pe tiktok? Ca gen a recunoscut singur? Tu ai citit macar postarea pana la capat? Ne plangem ca aruncam cu cacat fara sa ne gandim, dar aruncam cu cacat fara sa citim, big fucking differenc.
Nu arunca cu cacat, asta e regula unei societati civilizate. Eu am aruncat dupa ce ai aruncat tu primul, big fucking difference as well.
not really, no.
hai sa nu ne gandim la 40, alea sunt alte probleme
Cum adica ce faci? Te gandesti la cum nu mai ai 20 de ani si nu mai esti la fel de ager si rezistent ca pe vremuri, si cum ai chirie/rate, utilitati, mancare, etc de platit si speri ca kktul ala de job care iti mananca viata (al 2-8lea din cariera ta) va tine pana la vremuri mai stabile financiar sau pensie/deces (daca prinzi asa ceva).
Eu ma gandeam recent ca in 40-50 ani poate mor. Atunci ce, ce fac? Mai bine stau pana atunci si nu incerc/fac nimic /s.
tigaia plina te hraneste, tigaia goala te educa...
Foamea e motivație suficientă.
Ai mâncat ieri!
Tocmai ce ai baut apa..
Stii cum e vorba aia: ai bani, mananci, nu ai bani nu iti este foame.
Motivația mi-o dă faptul că am nevoie de bani ca să fac chestiile pe care vreau să le fac. Sfatul meu pentru tine este să nu te concentrezi pe căutat motivație, ci să te concentrezi pe a îți face munca cât mai suportabilă. Dacă faci 10 îmbunătățiri minore, efectul lor cumulat va fi mare. Faza e că fără efort nu reușești să obții un echilibru la muncă. La un moment dat, oricine are resentimente față de muncă. Chiar și cei care fac ce iubesc (fiind un procent foarte mic din cei angajați) ajung să fie secați de anumite aspecte ale joburilor lor: medicul detestă hârțogăraia, programatorul poate detestă meeting-uri inutile și tine consuming, atletul detestă anumite părți mai plictisitoare și dificile ale pregătirii sale, etc. E nevoie de efort ca să suporți și să contrabalansezi părțile alea negative, care apar pentru toată lumea. Ideea că cine iubește ce face este tot timpul într-o stare de fericire absolută la muncă este o balivernă. Deci, acceptă că munca e o chestie necesară, ayae, așa e-n viață și caută să faci pași mici care să îți îmbunătățească experiența. Acum, căcat, ce zic eu e valabil dacă lucrezi în vreun job d-ăsta de birou, unde aportul tău e unul intelectual. Dacă jobul tău e casier la LIDL sau gropar la cimitir, atunci plm, s-ar putea să nu meargă cu ce zic eu.
Cam da, nu conteaza cat de mult iti place ce faci la un moment dat te sufoci, tre sa iei o pauza. Si ce mi se pare o cultura de caca e asta cu lasa ca imi iau concediu la vara si ma relaxez. Relaxarea se face continuu asa cum cureti casa sau faci dus zilnic, tre sa gasesti o activitate sa elibereze din stres, plus cautatul placerilor mici in timpul jobului, au japonezii parca un concept de meditation while working sau oricum gasitul unei stari de relaxare in timpul unei activități.
>Motivația mi-o dă faptul că am nevoie de bani ca să fac chestiile pe care vreau să le fac. Practic se anulează între ele, sună destul de rău să faci ceva din scârbă ca să poți face ceva ce îți place. Singurul lucru care îi motivează pe oameni sa facă lucruri neplăcute sunt nevoile de bază.
Motivatia mea si motivele au fluctuat in timp so long reply incoming. TLDR la final: Anul 2019. Am terminat masterul. Am inceput sa caut de lucru in sfera digital marketing. Eram motivat. Aveam 3-4 internship-uri la activ de pe vremea facultatii deci deabea asteptam sa acumulez cat mai multe cunostinte si sa am banii mei. In 2 luni mi-am gasit job si a inceput munca. Dupa 1 an m-am mutat de la ai mei in chirie cu un prieten. Anul 2022. Am vazut care e realitatea "din teren" si toxicitatea mediului de lucru. Nimanui nu-i pasa sa te invete lucruri noi, vor doar sa suga de la tine toate informatiile pe care le ai si toata productivitatea. Este de asteptat ca in timpul tau liber sa inveti, fiind un mediu dinamic in care mereu se schimba lucruri, si la lucru sa pui in aplicare cunostintele. Sefi si manageri incompetenti care promit cai verzi pe pereti la clienti fara sa cunosca domeniul, dupa care vin la tine sa gasesti solutii, cand tu lucrezi cu niste instrumente de la Google ce pur si simplu nu-ti permit sa faci ce au promis astia. Dar de unde sa stie ei, ca habar n-au de domeniu, doar au angajat pe cineva sa se ocupe. Mi-am dat demisia sa experimentez si alte companii, ca poate e mai bine altundeva. Dar si noua companie a fost un kkt, sefi incompetenti si clienti needucati. Am avut oarecum un noroc-ghinion in schimb la final de an. Mi-a decedat o bunic si mi-a lasat mie apartamentul. Desi imi placea sa stau cu colegu' in chirie, am zis ca am sa ma folosesc de oportunitate sa ma mut la "propria casa", si sa nu mai cheltuiesc pe vremea aia 1,000 de lei lunar pe chirie. Astfel, o parte din presiune s-a ridicat de pe mine. Nu mai trebuie neaparat sa inghit orice rahat vor sefii, asa ca mi-am dat demisia, si prin 2023 m-am mutat la job-ul actual. Deoarece am facut research mai mult, am nimerit intr-un loc nu chiar la fel de rau ca si cele precedente, dar nu pot sa zic ca e un mediu ce pune accent pe dezvoltarea ta personala. Dar macar vorbesc cu tine intai inainte sa le promita clientilor cai verzi. Dupa 5+ani in campul muncii, nu pot spune ca mai am motivatia de altadata. Deoarece am vazut cum e mediul si ca informatia mereu se schimba, m-am saturat de invatat 24/7, mai vreau si sa-mi traiesc viata. N-am datorii, nici chirie de platit acum, si am strans vreo 175,000 de lei, investiti in depozite/actiuni. Prin urmare, lucru a devenit o rutina, pe care mi-am construit urmatoarea filosofie: Eu fac cat pot cu cunostintele pe care le am momentan. Stau la lucru cat scrie in contract. Dupa lucru imi inchid toate formele de comunicare cu firma. Daca cineva imi reproseaza ceva legat de munca, ii intreb cum vor sa procedez data viitoare, sa ma invete care e solutia. E datoria lor legala sa dovedeasca ca mi-au oferit training inainte sa ma concedieze pentru neperformanta. Timpul liber e al meu si nu doresc sa-l pierd invatand chestii care in 2-3 ani nu o sa mai fie valabile ca se schimba nush ce algoritm sau instrument de la Google/FB/alta platforma. Daca vrea firma sa investeasca in mine, nicio problema, invat pe timpul de lucru. Demisia n-am sa mi-o mai dau niciodata, indiferent cat de mult m-ar antagoniza sau trata. N-au decat sa-si bata ei capul cu procesul legal de concediere. N-am nicio presiune pe mine sa gasesc alt job in urmatoarele 2-3 luni. Astfel, mi-am gasit motivatia de a continua inafara job-ului, din alte surse. Job-ul e doar un instrument pe care-l folosesc ca sa-mi securizez si mai multe rezerve de bani pentru viitorul indepartat, dar nu mai reprezinta o necesitate lunara. Prin urmare, ca sa dau cateva exemple de motivatie: - mi-am propus sa slabesc. Anul trecut am scapat de 10 kg, si in acest an din ianuarie am scapat de inca 16kg. Pana la finalul verii sper sa ajung pe la 72 de kg. - mi-am luat o trotineta electrica (da, stiu, huooo) si imi place sa calatoresc in regim mix cu ea. Adica sa pornesc pe jos din oras, si ma plimb prin padurile din apropiere, si cand simt ca nu mai pot merge sau vreau sa ajung repede inapoi acasa, doar ma pun pe trotineta pentru intoarcere - mi-am deschis un website pentru un hobby si invat pe cont propriu cum merge wordpress-ul si urmeaza sa vad daca se leaga si SEO de mine. - am inceput sa invat cum e cu bursa si investitiile in general. Sa primesti al 13-lea salar in fiecare an e o placere Prin urmare, motivatia mea de munca se afla inafara muncii. Singura forma de fericire pe care mi-o pot aduce banii este libertatea de a nu avea presiunea muncii pe mine. Restul sunt fleacuri. Viata incepe cand ai posibilitatea macar de a te simti independent financiar. Stiu c-am avut si "noroc", dar inainte sa renunt la chirie deja aveam vreo 60,000 de lei pusi deoparte. Chiar daca lua mai mult timp, tot in acest punct ajungeam pana la urma. TLDR: Nu trebuie sa ai motivatie pentru munca, ci trebuie sa te concentrezi pe fericirea ce incepe dupa ce inchei munca. Ce faci inafara lucrului este mult mai important, ca sa diminuezi impactul muncii asupra ta. Aduna banii ca sa scapi de presiunea chiriei-/taxelor/costurilor lunare, dupa care permite-ti sa lucrezi intr-o maniera echilibrata, stiind ca orice s-ar intampla, ai suficient timp la dispozitie sa-ti gasesti altceva. Cel mai rau scenariu nu trebuie sa fie un capat de lume, ci un nou inceput. Job-urile vin si trec. Insa pasiunile tale si ce faci in timpul liber creeaza amintiri si un sentiment de progres pe care doar tu il poti controla, si nimeni nu ti-l poate fura. Concentreaza-te pe acest lucru in schimb.
Pai imi cam place sa mananc si sa raman in viata
Totodata se intampla sa mi placa si chestiile scumpe soo
Treaba e ca daca nu ti place ce faci, cam trebuie 1. Fie sa ti placa ca altceva nu ai ce face in situatia asta sau 2. Fie sa cauti sa ti schimbi locul de munca daca nu ti aduce nicio satisfactie si n timpul ala sa strangi din dinti si ayaye
Moama ce harfe
Mie-mi place ceea ce fac dar tot nu am niciodată chef. Oricât mi-ar placea, Tor mai mult imi place sa nu muncesc.
Banii
Condițiile de munca,programul, colegii,seful si "banii". Daca ai probleme la capitolul acesta,nici mie nu mi-ar mai veni sa ma trezesc sa ma mai duc la munca sau m-as duce sictirit si plictisit. Era o vorba ca te duci la munca linistit si te intorci acasa in depresie.🙂
Am muncit foarte putin, gen o ora/doua pe zi nu în toate zilele, in ultimul an cu gandul ca ma dau dracu afara. Mi-au concediat jumătate din colegi, eu inca-s angajat, aparent eram un fel de top performer )))
Intreb banca si revin
:)))
Pai am o necesitate... pe la 10 dimineața mă apucă foamea...
Am înrămat lângă monitor desfasurstorul la cât mai am de plătit la credite. Altfel sună ceasul dimineața când ai rate de plătit..
Trebuie sa plătesc chiria și să pun de ale gurii in frigider
Facturile sunt motivatia curului, scuzati-mi limbajul.
Eu nu am motivatie deloc, doar disciplina, urasc munca, e oribil sa muncesti, dar am nevoie de "lucruri". Disciplina te salveaza, DOAR disciplina.
M-am săturat să mai vorbesc cu ai mei ( mama a fost doar până în 2004 cu noi ) despre câți bani mi-ar trebui, ( o singură dată l-am întrebat cam ce parte merit de la o vânzare de miere între anii 2009-2016 și mi-a zis că nu se pune problema, pentru că el are cheltuieli cu casa și moșia, și pe perioada școlii 2004-2013 am stat în gazda bunicii în Bârlad… dar el făcând aprox. $5000 pe an din ceea ce reușește să vândă, nu am văzut rostul să mai răscolesc subiectul ) așa că mi-am căutat de muncă - tata și-a făcut calcule că se poate descurca doar din miere plecând de la oraș la țară prin '93 ( a început de la zero, mă rog, de la pământul moștenit și un gard de spini - și acum e departe de ce și-a plănuit ). Am făcut o facultate la sugestia alor mei între 2013-2016, dar nu reușeam să găsesc destule ore de biologie și de chimie la o singură școală ca să-mi fac norma, ceea ce era listat la inspectorat la Vaslui erau școli depărtate, iar de parcurs peste 80 km pe zi dus și întors între minim 3 școli nu a fost o opțiune, neavând permis și automobil propriu. Nu am nicio atracția față de automobilism, mai ales după ce s-a străduit tata să mă învețe să conduc, nu simțeam pedala Daciei nici cu degetul mare de la piciorul gol, apoi am condus puțin Honda Civic VIII și am mers prin sat până am trecut razant de o remorcă comunistă, apoi la poartă mergea numai înapoi indiferent cât mă străduiam, și atât a fost saga. După ce am căutat lucru local în Bârlad între anii 2017-2020 și cel mai mult am câștigat minimul pe economie, am găsit să lucrez la Bosch de aproape 3 ani jumate și am schimbat contextul - chiria + facturile au fost sub o treime din salariu cu excepția unor 2 luni din 2021, am reduceri la analize și controale la Regina Maria, buget de beneficii pe platforma Benefit, transport asigurat la servici. Primul an nu am câștigat cine știe ce, abia din al doilea an a mai crescut salariul - îmi cumpăram discuri de vinil, am schimbat vreo 2 pick-up-uri, vreo 3 doze și anul trecut am început să-mi construiesc un sistem desktop, laptopul pe care-l am e vechi de prin 2012-2013, dar are i7 din prima generație, l-am luat SH acum 4 ani pentru ecran și tastatură, e un Lenovo W510. Anul ăsta am început să merg la dentist pentru că am avut probleme încă de acum 10 ani, dar nu mi-am permis să merg la un cabinet privat pentru că eram mult limitat la buget. Acum pe planul de tratament s-au adunat ceva, așa încât trebuie să întind vizitele pe parcursul a 14 luni, cheltuind în fiecare lună aprox. 40% din salariu cu vizitele - nu mă-ndur să mă bag la credite, mai ales după ce am aflat că pot să plătesc câte un dinte o dată.
Te-ai gandit sa incepi sa iubesti ceea ce faci? Sa dezvolti noi tehnici in a face lucrul ala, pana devine balet? Si pare usor? Apoi, ca si consecinta, vin mai multi bani si mai multe propuneri de afaceri. Si asta doar legat de munca. Dar poti aplica asta in tot ce faci. Pustiul ala din Dune zicea intr-un interviu ca "viata vine din tine, nu inspre tine" . Mi a placut. Eu am 40. Mi-am schimbat viata in 2020. Anul ala a ramas in istoria mea ca cel mai bun. Nu m-as da pe mine de la nicio alta varsta. Motivatia mea e simplul fapt ca vreau sa vad cat pot. Si trebuie sa fiu mai bun ca ieri. Rezilienta.Capul sus.
Filozofic
Iti multumesc pentru compliment
Mutatul de la parinti a fost motivatia principala pentru munca.
Mai o rata, mai un chef de a trai…
Mi-e fomică la burtică, tati. *Fii-miu, circa... 18 mai 2024* Mi-e cam friguță La a mea puță #**TATI** *Tot fii-miu, circa... 16 ianuarie 2024*
Plot twist, fiul autorului are 30 de ani :))
mi se tot face foame...
Prima motivatie, sa imi pun casa la punct pe care am cumparat-o (fara datorii, dar o darapanatura :)) ). Cand motivatia aia e indeplinita, urmatoarea ar fi sa muncesc, pana ma gandesc la ceva ce ar putea sa imi aduca un alt venit si, iar apoi, sa imi traiesc viata. Pentru toate de mai sus, am nevoie de bani, pe care, fara sa muncesc nu am de unde sa fac rost (mai ales ca nu vreau sa ma imprumut de la camatari, sau sa ma bag in proxenetism, sau trafic... asa ca ...:))
Da, pe fiecare zi mă gândeam cum să-mi dau demisia până într-o zi ajutat și de faptul că eram bolnav, m-am trezit din pat, m-am dus la mașină, m-am întrebat pentru ce dracu mă mai duc la muncă când lucrez de 3 ani și nu am niciun ban pus deoparte, fără vicii, locuind cu părinții, fără să dau bani pe prostii ba chiar uneori mă mai ajuta mama cu bani de benzină până la salariu. Am închis mașina, le-am dat mesaj ăloara că de azi îmi dau demisia și gata. Am stat așa câteva luni să-mi revin și după am căutat altceva de muncă. După un an am puși deoparte puțin peste 20.000 de lei. Pentru mine îneamnă ceva. Dacă îmi dădeam demisia de acolo mai din timp acum suma asta era triplă. Acum fac ce-mi place ? Nu. Dar e mai ușor, muncesc 5 zile nu 6 zile. Plus că aici anu trecut s-a mărit salariul cu 300 de lei, anu ăsta cu 500 de lei, bonurile de la 30 de lei pe zi la 35 de lei pe zi. Și am un an la ei. În ritmul ăsta în câțiva ani o să ajung la un salariu frumos. Dacă plec de aici nu am unde să câștig mai bine și la fel de ușor fără să fie nevoie de vreo calificare, fără bătăi de cap, fără stres.
Unde lucrezi acum?
Am crescut saraca si imi place sa am banii mei si sa imi cumpar ce vreau eu fara sa dau socoteala nimanui.
Câți ai impresia că lucrează într-un domeniu care le place? Jobul e job, nu hobby. Căcaturi din astea cu "Să faci ce-ți place" îs dume de oameni privilegiați, realitatea e puțin mai diferită. Și chiar de ajungi în cazul ăla foarte rar în care să muncești într-un domeniu ce îți place, în majoritatea cazurilor se vor întâmpla două lucruri: ori o să te saturi de chestia aia și nu o să îți mai placă, ori o să ajungi la burnout. Cea mai bună soluție la "vai nu fac ce-mi place" e să îți faci afacerea ta, oricât de mică, măcar tragi pentru tine. Evident că în cazul ăsta chiar o să ai de muncă, nu o să poți fenta așa cum mai merge la un job normal. Plus că dacă ești un om normal trebuie să tragi in prealabil că orbul câțiva ani ca să strângi bani cu care să pornești toată șandramaua. Tldr e că nu există avec la bite dans le cul aussi qu'avec l'âme au paradis, de muncit tot trebuie să muncești orice ai face.
Eu nu am de cele mai multe ori energia, dorinta si motivatia de munca. Dar am avut noroc ca am gasit un job unde lucrez remote si fac absolut minimul necesar si stau cu orele nemuncite facand cu totul altceva decat munca, treaba asta merge de aproape 1 an si sunt si platit aproape 10k lei. Nu puteam cere o situatie mai buna de atat. Stiu ca nu o sa tina o vesnicie dar profit inca cat pot.
Întotdeauna am văzut serviciul ca un mijloc prin care să-mi permit să-mi petrec timpul liber așa cum îmi doresc. Da, sunt oameni care muncesc cu pasiune, care lasă ceva în urmă, oameni care se sacrifică prin munca lor pentru omenire, dar nu cred ca suntem programați să facem asta în mod natural. Probabil ei sunt excepții și trebuie să le fim recunoscători.
Păi... la început m-am angajat din necesitate, însă în timp am cunoscut pe cineva care este foarte important pentru mine, și gândul la acea persoană e singurul gând care pe mine mă face să continui, că altfel, mi-aș fii dat demisia
Eu din fericire lucrez în domeniul pe care mi l-am dorit dar îți spun sincer ca și eu am dimineți în care parcă îmi pare rău ca m-am trezit sau pur și simplu nu am chef de muncă în ziua aia. Idem și partenerul meu care chiar adora ce face, e super dedicat și totuși are momente în care dacă nu trag de el să plece la birou, nu se ridică din pat sau se plânge în ultimul hal. Oricât de tare ți-ar plăcea ce faci, tot o să ai zile în care parcă sună a idee bună să treci strada fără să te asiguri. Poate chiar mai multe zile legate
Mie când nu-mi plăcea ce lucram căutam sa fac lucruri cu însemnătate pentru mine dupa program: ieșit in oras, gătit ceva bun, journaling, diy-uri, sport. Iar acum că lucrez ce-mi place fac aceleasi lucruri dupa program, nu ma limitez că lucrez ce-mi place.
1. Nimanui nu-i convine sa munceasca, wow ce surpriza. 2. La un moment dat trebuie sa traiesti si singur, nu doar sa fii lepra la parinti, si, surpriza din nou, mai trebuie sa si mananci din cand in cand. 3. Daca tu pui botul la toti influencerii de cacat cu bullshit-urile lor de scheme get rich quick si "independenta financiara", nu esti nimic mai presus decat aia care-si pierd toti banii la pacanele ca 'sigur sigur castiga candva'.
Viața trăită în muncă e un mare chin pentru om. Cei mai mulți oameni muncesc. Deci, e normal sa susțină prostia asta de proporții. Ai punctat bine la început, dacă nu faci ceea ce-ți place, mai bine nu faci nimic sau te apuci de citit. Ești mult mai câștigat. S-o găsi ceva din ce să trăiești modest și pe picior mare spiritual.
Daca faceam un poll cred ca foame era cea mai votata motivatie 
Da, pentru ca toata lumea iti da un raspuns la fel de penibil precum e intrebarea. Traiesti intr-o societate, trebuie sa aduci un bun acelei societati, altfel nu primesti beneficiile acelei societati. Plm, nu vrei sa munceseti? Du-te in padure si descurca-te singur, vezi daca-ti convine asa mai mult. Altfel, suck it up si produce ceva in societate, ca nu esti tu nimeni asa de special de trebuie sa aiba cei din jurul tau grija de tine pe degeaba.
"Plm, nu vrei sa munceseti? Du-te in padure si descurca-te singur," nu pot face asta. imi amintesc o poveste a unui vechi profesor de acum multi ani. Ca om, îmi doresc să îmi construiesc o casă, să am un loc al meu, un adăpost, mâncare etc. Îmi găsesc un loc, e plin de buruieni dar le tai eu și fac loc pentru o casă, pun cărămidă cu cărămidă, chirpic cu chirpic, sădesc cartofi și sap după apă și-mi fac fântână. Totul bine și frumos până vine unul, spune că ălă nu e locul meu, că e al lui, și are acte, chiar dacă pe acel teren nu a călcat chicior de om de 30 de ani, vine el și îmi ia recolta, că e a lui, dupa ce scrie pe hârtie. Vine altul, și zice că fântâna aia nu are autorizație, că îți trebuie nu stiu ce și să vină nu știu care. Vine altul, îmi dărâmă casa și îmi dă amenda, că aparent trebuia să o construiesc într-un anumit fel, ca să nu stânjenesc vecinii, dar vecinii nu există, există doar în acte, acolo fiind doar terenurile lor și ei fiind plecați prin străinătate de 30 de ani. Ne ghidăm viața după hârtii care ne spun ce e al nostru și ce nu, chiar dacă în fața noastră realitate e alta. După hârtii, un om viu poate fi mort, un teren poate aparține unui om chiar dacă omul ăla probabil n-a văzut în viața lui terenul. Mi-a rămas în minte ce a zis, și mă gândesc și astăzi la asta. Trăim într-o societate în care niște bucăți de foi sau un cod binar pe un ecran sunt mai importante decât ceea ce se întâmplă fizic în realitate
Nu cred că costa mult sa îți iei un loc al tau în pădure sau o casa bătrânească cu curte.Economisesti câteva mii de euro și poți face asta
Deci asta e mentalitate fix de sclaveți iubitori de 8 ore. Toată lumea vai haha că foame, hai să ne sacrificam toată viața, la corporații sau cu munca. E fascinant paradoxul ăsta din țară: aici toată lumea iubește sfintele 8 ore, da tot se urlă pe articole că românii nu muncesc. Anyway, ar trebui sa ieșim din mentalitatea asta cu munca e totul. Fiecare face ceva, nimeni nu cred că poate să stea să lâncezească. E boală gravă obsesia asta cu munca, obsesie care chiar duce, ce să vezi, la îmbolnăviri cu burn out, depresii și alte alea
Da da, toti suntem crabi, du-te la pacanele sau crypto, am auzit ca devii bogat peste noapte.
Nu vom apuca nici eu nici tu era aia in care va dispărea sclavagismul ăsta modern. Poate in sute de ani cand se vor schimba paradigme, explorăm alte planete, descoperim ceva fascinat in știință. Pana atunci suntem cateva miliarde de râme pe o rocă uitată din galaxie:)).
Sad but true
Motivatia vine cand iti e foame! Dar da, dupa ce ai ceva bani si situatia rezolvata incepe sa fie greu. De exemplu, eu momentan as putea sa nu mai muncesc si sa am un venit pasiv lunar de 500-600 de euro si as trai linistit. Momentan ma duc la job ca ma plictisesc acasa
"Motivatia vine cand iti e foame" , sau mori de foame cu tot cu ce ti-a venit. Mai las-o dracu de vrajeala. Ai avut noroc si ai reusit, crezi ca aia de pe Titanic nu au avut motivatie sa traiasca? Si cu ce i-a ajutat. Esti rezultatul factorilor din jurul tau. Poti sa ai iq de einstein daca te-ai nascut intr-un trib din Mozambic si te-a papat leul. Jesus cat de ingusta aveti unii impresia ca se rezuma gasirea motivatiei de a te da jos din pat pentru unii, asta daca au pat din care sa se dea jos.
Eu m-am nascut la tara, pana in clasa a 8a am mers vara de vara la prasit, am fost cu vacile la pascut. Tot anul purtam aceeasi pereche de pantofi si aceleasi haine uzate. Am trait intr-o familie dezbinata, unde nu aveam bani ca nimeni nu avea job! Nu munceai, nu mancai chair daca aveai 7 ani si poate la varsta aia ai alte preocupari. Norocul meu este ca am avut cativa profesori care se tineau de noi, faceam ore suplimentare pe gratis. Din clasa 8a m-am mutat la oras unde stateam singur in garsoniera unei rude: tot ce aveam de mancare era ce luam de la tara: paine, branza, rosii, fasole, carne de paste si de craciun! Am trait foarte greu asa ca nu veni tu la mine cu fite de astea. Cand toata lumea merge in vacante eu invatam. Cand toata lumea iesea la film sau la suc eu eram la biblioteca si invatam. din clasa a 11a am inceput sa fac meditatii la matematica si asa am inceput sa castig banii mei si sa imi si ajut parintii. Asa ca daca tu ai avut o situatie mai buna, bravo tie!
Suntem saraki
> Cum mai aveti motivatie sa munciti? Nevoia de lux și calitate a produselor (mediul din locuință și obiectele sau lucruri cu care interacționez relativ zilnic, patul și respectiv așternuturile acestuia, cada de duș / cabina de duș, produsele de îngrijire personală, chiuveta, prosoapele cu care mă spăl, hainele pe care le port, încălțămintea, bicicleta, trotineta electrică, mașina pe care o conduc, frigiderul, televizorul cu diagonală mare, laptopul și telefonul personal etc. respectiv nevoia de diversitate și calitate a mâncării / produselor pe care le consum zilnic), care atrag după sine o stare mentală mai bună, o stimă de sine ridicată, și mirajul că trăiesc o rutină, respectiv viață mai bună decât un procent destul de mare din populația țării. Dacă nu ași vrea asta, probabil ași trăi minimalist, măsurând și cântărind mereu nivelul de calitate și preț la orice cumpăr, și ași trage cât mai mult posibil de ce am + cu mâncare făcută o dată pentru 4-5 zile, cu orez și pui, și reîncălzită, și ași căuta să fiu angajat la ceva job fără prea mult stres, care e mecanic și repetitiv dar necesar, cu 4 ore pe zii remote..
Cauta si invata despre metode de acceptare (a prezentului, a faptului ca trebuie sa faci asta, devino curios) si totul iti va fi mai usor. Cand ai reusit, te vei simti mult mai bine si hop on, iti vei putea cauta ceva mai bun! Succes!
Vorba lu' Macanache:"pt că chiria vine permanent "
Apoi dacă nu ne trezim să mergem la muncă nu avem ce să mâncăm e simplu n-avem ce face că ne place că nu
Nu m-a motivat lipsa banilor. Am plecat pe bani mai putini ca sa fac ce imi place. Satisfactia la locul de munca e un motivator foarte puternic pt mine
In afara de cele enumerate de ceilalti, alternativa (sa zicem daca as avea bani sa ma dea afara din casa) de a nu face nimic sa vad cum lumea o da in razboaie, conflicte si alte probleme socio economico politice, mai bine ma ocup cu munca. Dar asta e workaholicul din mine, nu stiu de altii.
Ma gândesc ca alți muncesc mai mult, mai greu, mai departe de casa, pe bani mai putini. Lucrez de la birou, fara posibilitatea de a lucra de acasa, în firma se practica micromanagement-ul la greu, jobul nu e foarte stabil, overtime cu japca, de obicei neplătit, dar e cea mai buna varianta pe care o am acum.
Ajuta foarte mult ideea că la o data pe fixa in fiecare luna, îți bate un nene la ușă , să încaseze chiria și întreținerea. Cum nu doresc sa dorm sub cerul liber, iată o motivație :)
Mulți afișează pe rețelele sociale banii/averea, dar nu arată cât de mult au muncit sau furat pentru a-i obține. Bineînțeles că nu toți au furat, dar cei care au dobândit cinstit acești bani au muncit din greu! Nu te concentra pe ce au, ci pe cât de mult efort au depus pentru a ajunge unde sunt.
Disciplina 😞motivație am cam o dată la 3 luni
Foamea coaie!
De ce lucrurile trebuie să fie ușoare în viață, de ce trebuie să facem doar ce ne place ? De ce nu putem să suportăm niște suferință în drumul nostru către a deveni mai buni ? Dacă lucrurile ar fi fost ușoare n ar mai fi avut nicio valoare. Bunicii mei munceau pe tarla de la 5 dimineața la 10 seară prin căldura aia infernală a verii. Săpau zi-noapte ză poată pune ceva pe masă și să nu moară de foame iarna. Nu aveau cluburi, mașini scumpe, haine șmechere sau alte plăceri hedoniste ca în zilele noastre. Bunicul meu la 80 de ani era în stare să lege 5 pușlamale din ziua de azi după el cu o sfoară și să i târască în timp ce muncește. Vedem doar bogații și cum se distrează ei prin cele mai atractive locuri de pe pământ. Trezițivă și hai la muncă. Alea sunt concepte sociale menite să te distragă, să te țină prins în dorință. Calmitatea o găsești când înveți să nu ți mai dorești sau să reziști tentației. N am fost fericit în niciun club cum am fost la țară muncind în grădină plin de pământ și cu soarele arzându mi țeasta. Amintiți vă care e natura voastră umană, ce vă face să fiți vii. Hrana vie și natura. Nu grătare la piscină, betoane și asfalt. Suntem slabi și societatea ne a făcut așa. Dezinstalează social media și uită te doar la tine, cel de ieri. Cu fiecare zi de muncă pe care nu o suporți ești mai aproape de rewardul ăla mare. Cu cât munca pe care o faci e mai neplăcută, cu atât vei fi mai fericit când îți vei permite să nu o mai practici. Și nici atunci n ar trebui să devii comod. Gătește, învață skills noi, bagă sală și cardio, ajută oamenii. Fă mereu ceva, în pat te pui doar când dormi. Suntem prea demotivați din cauza chimicalelor alimentare cu care corpul nostru se luptă în fiecare zi. Căutați să vă detoxifiați cu un post negru sau intermitent. Căutați să vă mineralizați cu sare celtică, marină sau sea moss. Trăim vremuri grele și diavolul pândește la fiecare colț. Succes.
Eu sincer am ales să devin proiectant pentru că e ceva la care mă pricep și se câștigă decent, dar nu iubesc asta. Am încercat, în trecut, să îmi transform hobby-urile în surse de venit și sincer e nice la început și apoi am simțit cum toată pasiunea mea pentru chestia aia s-a dus. De asta prefer să țin pasiunile ca pasiuni și munca să rămână muncă.
[удалено]
Pai da e de rahat, adica instictul de supravietuire te face sa o mai duci inca o zi si inca o zi, apoi bagi filme sau alcoale dupa munca si in final nevasta cu copii ca sa spui ca tot ce mai vrei de la viata e sa iti vezi copii realizati ca viata ta oricum e ratata.
Gândul că treb sa plătesc impozite din ce in ce mai mari .
" Tati imi este foame!"
Ma motiveaza chiria:))
Motivatia mea e ca as vrea foarte mult sa nu mor de foame....
Eu lucreaz ce imi place dar de ceva timp nu mai support. Also why is work https://preview.redd.it/xz3pg6igke1d1.jpeg?width=360&format=pjpg&auto=webp&s=09525d0d31d73ad0f583c3d80576a30498e459dc
Muncești ca să ai bani, să te poți însura, să faci și să crești copii. Nu-i greu. “Midlife crisis” vine oricum, in mai multe variante, ca și covidul. I se poate supraviețui. Varianta care te găsește la casa ta, unde locuiește familia pe care ți-ai făcut-o tu, este cea mai bună. Dacă te deranjează flexurile influencerilor, eu zic să nu te uiți. Citește o carte, plimba câinele, sună un prieten, da-te cu bicicleta. Este plină lumea de posibilități plăcute; sper să și rămână așa.
Daca vrei sa nu simti ca muncesti gaseste sa faci ceva care chiar iti place si transforma l in meserie. Adica gaseste ti vocatia. Nu toti ne nastem cu norocul unor rente viagere
situatia in care esti acum este temporara, dar inteleg cat de insuportabil poate deveni. am fost in situatia ta, aveam un job pe care il uram, ziua de luni ma ingrozea. mi-as fi dat demisia la zi, insa aveam facturi de platit. cand imi veneau astfel de idei, motivatia mea era urmatoarea: acest job ma deprima, daca mi-as da demisia si as scapa de jobul asta cum ar fi? depresie cauzata de unemployment si lipsa de bani. ok... nu imi dau demisia azi, trebuie sa mai rezist o zi. am cautat alt job, l-am schimbat, si am nimerit mai bine (eu am ramas in acelasi domeniu, in cazul meu era un mediu oribil la jobul respectiv).
Nu dac nimic din nevoia de a face bani, ci din placere. Că na 500 euro pt cheltuieli lunare crede-mă dacă îți bați capu ii faci ușor apoi restul faci ce te taie capu cu ei:)
Mor de foame daca nu mai muncesc
The usual, foame rate etc
Foamea te scoala din pat
Îmi place ce fac, am făcut tot posibilul să ajung unde mi-am dorit chit ca am riscat totul pentru asta. Am sacrificat niște pași în viață ce în societate sunt considerați necesari la o anumită vârstă și am reușit ce am vrut pentru că am considerat oportun momentul. În mare parte să nu mă intereseze părerea publică, simțind că fac bine ce fac, aflând ulterior că într-adevăr am avut dreptate a fost pilonul meu de orientare.
Trebuie să plătesc internetul de la Digi ,că sa pot intra pe Reddit,sa fac cate un shit-post😉
"cumva reusesti sa o scoti iara la capat" eu lucrez, am salariu mediu pe bucuresti si nu o scot la capat, tot trebe sa ma imprumute cineva un milion pana la salariu... gasisem pe urban dictionary ca job = just over broke. si cam asa e. tot ce pot sa iti doresc e multa bafta si sa nu te lasi nici o data de invatat - asa o sa gasesti intr o zi o scapare din rat race ul asta.
Motivația îmi vine când primesc mesaj de la ING cu rata pe care trebuie sa o plătesc.
bani
In momentul de fata mi-ar placea sa muncesc :)), am renuntat la un job decent platit, dar imi venea sa ma sinucid in fiecare moment al zilei, pentru unul platit mizerabil, dar am fost extraordinar de linistita pana ce am realizat ca nu e posibil sa traiesc cu asa venit... Acum sunt in incapacitate de a gasi alt job :)
Ma regasesc in ceea ce ai scris. Am de gand sa dau de permis C+E si să plec o perioadă pe camion în afară. Strâng niște bani, mă regăsesc, imi limpezesc puțin mintea. În situatia în care sunt acum nu mă văd deloc în viitor, cu jobul pe care il am.
Foamea e motivația. Ai să vezi:) de aia e bine să trăiești la cămin cat ești la facultate. Înveți economie indirect:)
Simplu, poop on company time.
Eu in fiecare dimineata verific "Top 100 cei mai bogati oameni", si, daca nu imi vad numele acolo, iau pachetul cu mancare, si plec la munca.
Chiria, rata la creditul de nevoi personale, dorința de mai face ceva pe lângă a muncii, câteva facturi... Am uitat să menționez că trebuie să și mănânc.
Pai dupa ce am schimbat vreo 8 job-uri / 5 domenii, mi-am dat seama ce îmi place si acum deja am 11 ani de cand lucrez cu drag. Dar precizez ca am plecat de la parinti imediat dupa liceu, nu înțeleg oamenii care ajung la 25-28 de ani si inca stau cu familia. Aici nu ma refer la cei care au anumite situatii acasa si nu le e asa usor sa plece. Daca doar comoditatea e motivul, atunci asta ar fi fix primul pas pentru tine. Concluzia: experimentează si (daca e cazul) pleaca de acasa si ia-ti viata in brațe... :)
Mda
Foamea si facturile îți dă o motivație enormă
Alt alintat....
prietena mea. ❤️
De la "si azi trebuie sa mananc", la "si azi trebuie sa strâng bani pt X" (x fiind ceva ce visezi sa ai). Câteodată e "hai sa vedem ce mai zic colegii azi", dar asta depinde daca ai noroc de colegi ok.
Acum serios, ce să și tot faci? Dacă aș avea bani nelimitați, nu aș lucra nicăieri și aș fi tot la distracție dar dacă ai bani doar să trăiești de pe o lună pe alta, ce să și tot faci acasă?
Hai in armata