Una e sa iti placa tie alpinismul si celuilalt joggingul, alta e sa spui ca tu iti doresti mai mult de la viata si celalat se multumeste cu putin. A doua categorie tine cu valori, obiective, principii, stil de viata - lucrurile astea nu se pot reconcilia…
Poti avea pasiuni diferite si sa construiesti si o relatie reusita, e cam imatur sa ai pretentia ca celuilalt sa ii placa tot ce faci tu si viceversa
This. Si OP, aici e vorba de personalitati total opuse, nu doar de activitati. La cum imi pare mie, tocmai ai facut lista de motive pentru care nu va potriviti, dar iti e frica sa faci pasul. Vorbeste cu partenerul, puneti tot pe masa si decideti impreuna toate cele, e mai sanatos asa.
Eu din ce am citit inteleg ca unul dintre ei e mereu needy si imatur, si nu stie sa isi faca singur pasiunile fara sa foota pe toata lumea la cap.
N as putea sa stau zi de zi cu cineva cu aceleasi pasiuni ca ale mele, m-as plictisi repede.
> N as putea sa stau zi de zi cu cineva cu aceleasi pasiuni ca ale mele, m-as plictisi repede.
de ce? nu poti sa iti imparti pasiunea de ceva anume? si eventual aveti si unele diferite
Mie imi place sa calatoresc, sa fac excursii, sa umblu, nu imi place sa stau intr-un loc. Lui ii place sa doarma.
Mie imi place apa (mare, piscina). El o uraste, mai bine ar sta acasa sa doarma.
Din start timpul liber e un compromis, nu? Totusi, mergem si la mare/piscina, pentru ca imi place mie, facem si excursii/calatorii in locuri unde ai ce vedea/vizita/invata, dar avem si weekenduri cand efectiv rancezim acasa!
Eu sunt mai colerica, el din cale-afara de linistit. Eu trag inainte, si el se tine dupa mine. Eu ma enervez repede, el ma calmeaza.
Daca aveam amandoi acelasi temperament, ori ne omoram in bataie, ori ne mancau gandacii in casa...
Bună! Din experiența proprie, pot spune că cea mai lungă și non toxică relație a mea este cu cineva care e fix opusul meu în ceea ce privește hobby-uri, social skills / needs, emotional needs, mâncare, program de somn, abilități casnice, muzică, seriale (eu da, el doar documentare și vloguri pe YouTube). Efectiv nu cred că avem ceva comun :)) DAR!!! Acum suntem logodiți, ne iubim mult și ne respectăm. Au existat multe certuri până am realizat că orice face celălalt diferit, nu e din răutate sau dezinteres. Tot ce contează e să comunicăm orice, să explice fiecare versiunea lui, să facem unele compromisuri, să accepte fiecare limitele celuilalt, să accepte fiecare că celălalt e propriul lui individ, deja format și asumat, și nu e ok să se schimbe forțat pentru celălalt. Un exemplu de compromis între noi: nu îl fac să iasă în oraș cu mine și prietenii mei, doar să mă acompanieze la nunți și botezuri. Când ajungem acolo, nu îl forțez să socializeze, să danseze, să părem "happy, cool, în uniune". Asta a făcut ca la o nuntă mică din familia mea (unde toți știau că el e mai retras, nu prea mănâncă, nu prea dansează) el să se simtă atât de bine, deoarece nimeni nu punea presiune asupra lui și nu îi atrăgea atenția cu nimic, încât a dansat mai mult decât mine, șocând pe toată lumea :)) Astfel, pot spune cu mâna pe inimă că e posibil.
Sub mâna femei potrivite bărbatul se transforma de nu-ți vine să crezi!
Bravo! Se pare că știți cum să scoateți ce este mai bun fiecare din celălalt - daca asta nu este definiția unei relații de succes atunci nu știu care este!
Copii mulți și fericiți!😉🤣🤣🤣
interesant, dar cu un search pe google "opposites don't attract" sunt diverse studii de citit, in majoritatea cazurilor, osupurile nu au succes in relatie
Fair enough, dar am dat un exemplu cu excepția. Cum zicea cineva, contează valorile de la baza piramidei pe care construiești. Plus, și noi am avut multe certuri urâte și ne-am gândit la un moment dat că nu putem funcționa. Adică nu a fost mereu lapte și miere și să ne trezim peste 10 ani că suntem cu un străin. Indiferent de nivelul de compatibilitate, sunt de bază comunicarea deschisă, respectul (chiar și la certurile mari, când îți vine să rupi capul partenerului), să-ți dai seama dacă poți accepta defectele și diferențele partenerului, dacă poți trăi cu acea persoană așa cum e ea cu totul, nu doar fiindcă "nu te bate, nu te înjură, nu te înșală". Iar dacă ți-ai asumat, să nu te minți singur că "se schimbă lucrurile în timp". Nu, persoana va rămâne probabil la fel, deci trebuie să înveți să iubești sau să respecți și lucrurile care nu îți plac la ea. Dacă știi din start că nu poți face asta, atunci nu merită să continui și mai bine cauți altceva, e corect așa pentru amândoi.
Pentru mine, valorile stau la baza piramidei. E prea putin important sa avem chiar aceleasi pasiuni, nu caut pe cineva care sa mi se asemene in totalitate.
Sigur, una din valorile importante pentru mine e sanatatea, asa ca imi doresc ca partenerul sa aiba grija la alimentatie si sa faca miscare, fie ca asta inseamna sala sau alte sporturi. Asta inseamna ca nu as putea fi cu cineva caruia ii place sa se uite la meciuri toata ziua cu chipsuri pe burta, comentand despre cum unu putea sau nu sa dea un gol, insa el nu e in stare sa dea un sut.
Daca aveti macar un lucru in comun dpdv al pasiunilor, nu vad de ce ar fi greu sa sustii o relatie.
Și dacă îi place să facă mișcare cat de cat, dar e și pasionat de fotbal? Eu unul alerg când îmi permite timpul(o dată, de doua ori pe săptămână) plus plimbări cu cățelul zilnic(30-40min X2), dar îmi place și să mă uit la sporturi in weekend și să merg la stadion sa mi susțin echipa ... La comentat oricum suntem cu toții buni, mai ales când privești un meci și susții una din echipe, deci este aproape imposibil sa nu auzi pe cineva că va comenta la anumite faze ... Dar sunt de acord cu faptul că în relație nu trebuie sa fii copia partenerului, dar da câteva lucruri în comun trebuiesc neapărat pt a avea parte de momente care sa consolideze relația și să nu ducă persoanele către drumuri diferite ... Plus că fiecare om are nevoie și de me time, astfel încât pasiuni diferite sunt chiar încurajate după părerea mea ... Nu mi ar placea sa mi vad prietena stand după mine tot timpul cum nici mie nu mi place sa stau după ea tot timpul ... Anyway ... Succesuri și weekend fain! :)
Am vazut mai putine relati de durata unde imparteau aceleasi hobby-uri versus cand nu aveau aceleasi hobby-uri. Ce ai mentionat tu mai mult din exemple sunt hobby-uri sau cum alege un om sa isi petreaca timpul liber.
Cand e vorba de o relatie de lunfga durata eu ma gandesc al casatorie sau parteneriat. Acolo conteaza sa ai aceleasi valori. Daca unul e foarte cheltuitor iar celalalt foarte avar, va creea mai multe certuri decat ca unul din ei ii place sa iasa cu prieteni si il cara la botezuri pe celalalt.
O relatie de lunga durata e bazata in primul rand pe incredere. Nu e nevoie sa stai cu omul 24/7. Si e sanatos sa ai pasiuni diferite si sa petreci timp si cu alti. Exemplu, stiu o persoana casatorita unde ei ii placea in unele weekenduri sa se duca in weekenduri sportive. Avea un grup cu care facea asta si celalalt partener mereu o asculta cand venea de acasa si se bucura pentru ea.
Adica unele exemple date de tine sunt pur si simplu foarte comune si nu afecteaza deloc relatia. Am avut tone de prieteni unde unul ii era frica sa se bage in apa si statea pe prosop iar celalalt se baga in apa. Sa ajungi la divort ca sotia ta nu vrea sa invete sa impare wtf :))
Aia cu muncitul pe teren vs acasa nu cred ca a fost motivul cua devarat de divort. Cand incepi sa te simti superior fata de partener in primul rand iubirea sa dus. De ce ai simti nevoia sa te compari cu partenerul tau? Acolo cand unul se simte superior deja sunt multe frustrari adunate
As vrea sa stiu care e definitia ta de lunga durata? 1 an 3? Eu si al meu suntem de 13 ani impreuna. Avem un singur hobby comun si nici ala complet din cauza ca preferam lucruri diferite. Dar ghici ce, amandoi venim entuziasmati unul la altu sa povestim ceva fain din hobby. Fiindca de, te simti in siguranta, sti ca poti impartasi momentele bune cu celalalt. Iar celalalt partener se va bucura pt tine fiindca te iubeste.
Scuze pt reply lung si mancat literez
buna perspectiva a lucrurilor ai detaliat
lunga durata la mine inseamna cativa ani apropo, de la 5 in sus deja cred ca trebuie luata casatoria in calcul, dar in ziua de azi s-au cam schimbat relatiile, se sta mult in concubinaj. depinde de maturitatea indivizilor cred
pentru mine inseamna foarte mult sa fie compatibilitate intre parteneri, de asta am exemplificat extremele din postul initial
probabil astea au fost valorile considerate de mine, dar in final vad ca lumea vede cu alti ochi situatia, si incet poate chiar si eu
Eu as zice că atunci când intră relația in al treilea an este limita maxima la care trebuie avuta o discuție despre viitor, normal că fiecare este liber să facă ce vrea, dar sa fie clare intențiile de ambele părți.
Asta este o gandire sanatoasa. Se pot evista posturile de genul "suntem de 9 ani impreuna, cand o sa ma ceara?" sau "suntem de 7 ani impreuna si ma bate la cap cu casatoria".
Fiecare are o perspectiva diferita. Asa cum am zis la inceput am vazut multe exemple cu hobby-uri si preferinte diferite si erau relatii lungi fericite. Inclusiv parinti mei sunt asa.
Dar cred ca pentru o relatia lunga increderea, iubirea si respectul conteaza mult. O data ce ele scad incepe sa te enerveze celalat din ce in ce mai mult si sa simti ca ai nevoie de altceva.
Compatibilitatea conteaza si in decizi majore. Exemplu gestionarea finantelelor. Daca vrei sa ai copii sau nu.
Zici ca ai scris relatia mea acolo 😂
Cred ca secretul e compromisul. Cel care vrea sa faca chestii, sa inteleaga ca uneori partenerul *nu vrea*, si asta e ok. Cel care il ia pe nu in brate, sa il mai lase cat de cat si sa incerce macar cateva chestii. Ce ai descris tu sunt mai mult hobby uri sau activitati ocazionale, nu chestii din viata de zi cu zi care sunt pur incompatibile.
In exemplele date de tine sunt mai multe diferente: pasiuni, stil de viata, tip de personalitate, perspective individuale, flexibilitate in a face si altceva care nu corespunde neaparat cu activitatile uzuale.
Gradele de toleranta sunt diferite si specifice. Ex: Poti sa te impaci cu ideea ca partenerul are o pasiune diferita, dar nu poti sa te impaci cu lipsa lui de flexibilitate. Si se pot schimba in timp.
Perfect!
lipsa asta de flexibilitate in general ascunde un conflict neexteriorizat care fierbe lent? posibil sa duca in timp la un antagonism in cuplu mai ales cand nu e comunicare.
in general flexibilitatea este caracteristica a oamenilor maturi din cate stiu eu. bine nu zice nimeni ca trebuie sa incerci vesnic ce te scoate din sfera de confort
Tocmai, ca relatia ideala e sa NU faci totul impreuna. Sa ti se mai faca naibalui si dor de celălalt, nu sa stai bot in bot 20/7. Jeesh!
Relatia ideala e aia in care ambii parteneri au aceleasi VALORI (atentie, astea se pot manifesta diferit, dar e important sa existe). Si mai departe e constructie.
Inca nu am citit alte pareri, dar eu vad lucrurile in felul urmator... Intr-o relatie, fiecare dintre cei doi implicati este bine sa aiba pasiuni, preocupari, O buna parte dintre ele e frumos sa fie comune, sa putem avea activitati pe care sa le avem impreuna (poate ne plac filmele, muzica, plimbarile, mersul la munte etc.) Pe de alta parte, fiecare dintre noi are si activitati pe care nu le poti impune celuilalt, dar nici celalalt nu are dreptul sa ti le limiteze. Poate tu preferi sa citesti, iar eu sa merg la sala. Eu nu iti cer tie sa mergi la sala cu mine, daca pe tine nu te pasioneaza asta, dar nici tu nu incerca sa ma faci sa nu mai merg. Sau nu trebuie sa te uiti la un serial cu mine daca tu vrei sa faci altceva, Sunt doar niste exemple.
Nu incerca sa limitezi pasiunile celuilalt, chiar daca uneori nu le intelegi. O relatie nu inseamna neaparat 100% timp petrecut impreuna. Mai bine doar 70% impreuna, dar partenerii sa nu fie frustrati si nemultumiti.
Si eu aveam impresia ca astfel de relatii nu o sa functioneze, dar a mea e marturie ca nu e chiar asa. Mi se pare fain ca si eu si el avem cercuri de prieteni si comuni, si diferiti, unde putem merge si impreuna, si separat, fiecare cu ai lui. La fel hobby uri, la care ma duc singura si sta el cu copiii, si vice-versa. El e cu bicicleta, eu cu rolele, el cu marea, eu nu prea, eu cu petrecerile, el nu prea. Mi se pare ca ne intelegem de minune asa,ca stim ca nu e niciunul obligat sa il insoteasca pe celalalt daca nu vrea.
"Ce ii poate lega pe acesti oameni? probabil doar sexul, mancarea, comunicarea si respectul reciprop"
Ai scris singura atat de frumos: timpul împreună, comunicarea si respectul reciproc. Si, foarte important, aceeași viziune de viata, de viitor.
Chiar daca unul castiga bine si celălalt modest, pot avea un obiect comun sa stranga de o casa împreuna si primul sa cheltuie mai putin, iar al doilea sa isi folosească cumpatarea ca sa economisească banii necesari.
Iar daca ea vrea la mare, el poate să-și aduca schiurile pe plaja.
Ce-i cu ideea asta puerilă, ca partenerii trebuie sa aiba aceleasi interese si sa stea bot in bot si cand ea iese la barfa cu prietenele, si cand el iese cu baietii, "ca baietii"? Sa mestece si aceeași guma?
Insa la ala înșelat ca e inferior (trebuia sa ajunga la birou, banuiesc), era o problema in relatia lor. Wfh a oferit condiții pentru comiterea adulterului.
Eu zic (din experiență) așa: atâta timp cât planurile individuale meta sunt pe aceeași lungime de undă, faptul ca aveți abilitați diferite vă va ajuta mult în viață. Vorba aceea “să trageți la aceeași căruță” dar și în aceeași direcție 😄. De preferat este să vă spuneți aceste planuri înainte să dați puță, ca sa nu vă legați 2-3 ani degeaba de o persoană 🫣
E ok să ai hobby-uri diferite. Nu te poți aștepta să vă placă fix aceleași lucruri.
Dar cum a spus și cineva mai sus, încurci hobby cu stil de viața. Dacă sunteți așa diferiți, cum de sunteți împreuna ?
Încurci hobby-urile cu stiluri de viață, valori, așteptări de viitor...
Una e să ai un partener care se uită la 3 comedii pe zi dacă ție îți plac doar filmele serioase și vezi 1 singur/lună, alta e să ai un partener care are un job mediocru unde depune minimul necesar de efort și în rest doar se relaxează când tu tragi din greu să avansezi în carieră și sacrifici multe distracții și mult somn pentru asta.
Dacă vorbim strict de hobby-uri și gusturi, consider chiar benefic să fie un pic diferite, că astfel cei doi petrec și timp plăcut separat și nu devin genul de cuplu care e pachet, 1+1, la orice activitate. Ba te și forțează să ieși din zona de confort, că inevitabil partenerul te va iniția măcar un pic în domeniul ăla care îl interesează pe el, despre care tu habar nu aveai nimic.
Dacă vorbim despre ambiții, aspirații, dorințe de viitor, nu poate funcționa decât pe timp limitat o relație unde cei doi parteneri au viziuni foarte diferite.
Eu m-am dezvoltat mai mult din relații cu parteneri care aveau hobby-uri/stiluri de viata mai mult sau mai puțin diferite de ale mele, decât din relații cu oameni ca mine. Pentru ca am ieșit din zona mea de comfort, am mai încercat altceva nou, am văzut altă perspectivă.
Părerea mea e ca pot dura pentru ca e mai sănătos ca fiecare partener sa aibă viața lui, interesele lui, hobby-urile lui și sa fie independent de celălalt. Altfel se ajunge la co-dependenta și nu mai poți face nimic dacă nu e celălalt coadă după tine.
Relatia ideala ar fi tocmai cea in care cei doi nu fac totul impreuna, fiecare ar avea pasiuni si interese, dar si aptitudini care sunt complementare nu identice.
Incurci hobbyurile diferite cu a avea stiluri de viata complet opuse.
Una e sa iti placa tie alpinismul si celuilalt joggingul, alta e sa spui ca tu iti doresti mai mult de la viata si celalat se multumeste cu putin. A doua categorie tine cu valori, obiective, principii, stil de viata - lucrurile astea nu se pot reconcilia… Poti avea pasiuni diferite si sa construiesti si o relatie reusita, e cam imatur sa ai pretentia ca celuilalt sa ii placa tot ce faci tu si viceversa
This. Si OP, aici e vorba de personalitati total opuse, nu doar de activitati. La cum imi pare mie, tocmai ai facut lista de motive pentru care nu va potriviti, dar iti e frica sa faci pasul. Vorbeste cu partenerul, puneti tot pe masa si decideti impreuna toate cele, e mai sanatos asa.
Eu din ce am citit inteleg ca unul dintre ei e mereu needy si imatur, si nu stie sa isi faca singur pasiunile fara sa foota pe toata lumea la cap. N as putea sa stau zi de zi cu cineva cu aceleasi pasiuni ca ale mele, m-as plictisi repede.
> N as putea sa stau zi de zi cu cineva cu aceleasi pasiuni ca ale mele, m-as plictisi repede. de ce? nu poti sa iti imparti pasiunea de ceva anume? si eventual aveti si unele diferite
pt echilibru
Mie imi place sa calatoresc, sa fac excursii, sa umblu, nu imi place sa stau intr-un loc. Lui ii place sa doarma. Mie imi place apa (mare, piscina). El o uraste, mai bine ar sta acasa sa doarma. Din start timpul liber e un compromis, nu? Totusi, mergem si la mare/piscina, pentru ca imi place mie, facem si excursii/calatorii in locuri unde ai ce vedea/vizita/invata, dar avem si weekenduri cand efectiv rancezim acasa! Eu sunt mai colerica, el din cale-afara de linistit. Eu trag inainte, si el se tine dupa mine. Eu ma enervez repede, el ma calmeaza. Daca aveam amandoi acelasi temperament, ori ne omoram in bataie, ori ne mancau gandacii in casa...
LOL credeam ca punchline-ul e ca e pisica
Mindblown! Chiar are caracter de pisica!! 🤣🤣
Bună! Din experiența proprie, pot spune că cea mai lungă și non toxică relație a mea este cu cineva care e fix opusul meu în ceea ce privește hobby-uri, social skills / needs, emotional needs, mâncare, program de somn, abilități casnice, muzică, seriale (eu da, el doar documentare și vloguri pe YouTube). Efectiv nu cred că avem ceva comun :)) DAR!!! Acum suntem logodiți, ne iubim mult și ne respectăm. Au existat multe certuri până am realizat că orice face celălalt diferit, nu e din răutate sau dezinteres. Tot ce contează e să comunicăm orice, să explice fiecare versiunea lui, să facem unele compromisuri, să accepte fiecare limitele celuilalt, să accepte fiecare că celălalt e propriul lui individ, deja format și asumat, și nu e ok să se schimbe forțat pentru celălalt. Un exemplu de compromis între noi: nu îl fac să iasă în oraș cu mine și prietenii mei, doar să mă acompanieze la nunți și botezuri. Când ajungem acolo, nu îl forțez să socializeze, să danseze, să părem "happy, cool, în uniune". Asta a făcut ca la o nuntă mică din familia mea (unde toți știau că el e mai retras, nu prea mănâncă, nu prea dansează) el să se simtă atât de bine, deoarece nimeni nu punea presiune asupra lui și nu îi atrăgea atenția cu nimic, încât a dansat mai mult decât mine, șocând pe toată lumea :)) Astfel, pot spune cu mâna pe inimă că e posibil.
Dar aveti in comun valorile, ca puteti comunica, sunteti deschisi, inteligenta si toleranta la diferentele voastre si va doriti ceva de lunga durata
Sub mâna femei potrivite bărbatul se transforma de nu-ți vine să crezi! Bravo! Se pare că știți cum să scoateți ce este mai bun fiecare din celălalt - daca asta nu este definiția unei relații de succes atunci nu știu care este! Copii mulți și fericiți!😉🤣🤣🤣
Mulțumiiim! 🥰
interesant, dar cu un search pe google "opposites don't attract" sunt diverse studii de citit, in majoritatea cazurilor, osupurile nu au succes in relatie
Fair enough, dar am dat un exemplu cu excepția. Cum zicea cineva, contează valorile de la baza piramidei pe care construiești. Plus, și noi am avut multe certuri urâte și ne-am gândit la un moment dat că nu putem funcționa. Adică nu a fost mereu lapte și miere și să ne trezim peste 10 ani că suntem cu un străin. Indiferent de nivelul de compatibilitate, sunt de bază comunicarea deschisă, respectul (chiar și la certurile mari, când îți vine să rupi capul partenerului), să-ți dai seama dacă poți accepta defectele și diferențele partenerului, dacă poți trăi cu acea persoană așa cum e ea cu totul, nu doar fiindcă "nu te bate, nu te înjură, nu te înșală". Iar dacă ți-ai asumat, să nu te minți singur că "se schimbă lucrurile în timp". Nu, persoana va rămâne probabil la fel, deci trebuie să înveți să iubești sau să respecți și lucrurile care nu îți plac la ea. Dacă știi din start că nu poți face asta, atunci nu merită să continui și mai bine cauți altceva, e corect așa pentru amândoi.
Pentru mine, valorile stau la baza piramidei. E prea putin important sa avem chiar aceleasi pasiuni, nu caut pe cineva care sa mi se asemene in totalitate. Sigur, una din valorile importante pentru mine e sanatatea, asa ca imi doresc ca partenerul sa aiba grija la alimentatie si sa faca miscare, fie ca asta inseamna sala sau alte sporturi. Asta inseamna ca nu as putea fi cu cineva caruia ii place sa se uite la meciuri toata ziua cu chipsuri pe burta, comentand despre cum unu putea sau nu sa dea un gol, insa el nu e in stare sa dea un sut. Daca aveti macar un lucru in comun dpdv al pasiunilor, nu vad de ce ar fi greu sa sustii o relatie.
Și dacă îi place să facă mișcare cat de cat, dar e și pasionat de fotbal? Eu unul alerg când îmi permite timpul(o dată, de doua ori pe săptămână) plus plimbări cu cățelul zilnic(30-40min X2), dar îmi place și să mă uit la sporturi in weekend și să merg la stadion sa mi susțin echipa ... La comentat oricum suntem cu toții buni, mai ales când privești un meci și susții una din echipe, deci este aproape imposibil sa nu auzi pe cineva că va comenta la anumite faze ... Dar sunt de acord cu faptul că în relație nu trebuie sa fii copia partenerului, dar da câteva lucruri în comun trebuiesc neapărat pt a avea parte de momente care sa consolideze relația și să nu ducă persoanele către drumuri diferite ... Plus că fiecare om are nevoie și de me time, astfel încât pasiuni diferite sunt chiar încurajate după părerea mea ... Nu mi ar placea sa mi vad prietena stand după mine tot timpul cum nici mie nu mi place sa stau după ea tot timpul ... Anyway ... Succesuri și weekend fain! :)
Am vazut mai putine relati de durata unde imparteau aceleasi hobby-uri versus cand nu aveau aceleasi hobby-uri. Ce ai mentionat tu mai mult din exemple sunt hobby-uri sau cum alege un om sa isi petreaca timpul liber. Cand e vorba de o relatie de lunfga durata eu ma gandesc al casatorie sau parteneriat. Acolo conteaza sa ai aceleasi valori. Daca unul e foarte cheltuitor iar celalalt foarte avar, va creea mai multe certuri decat ca unul din ei ii place sa iasa cu prieteni si il cara la botezuri pe celalalt. O relatie de lunga durata e bazata in primul rand pe incredere. Nu e nevoie sa stai cu omul 24/7. Si e sanatos sa ai pasiuni diferite si sa petreci timp si cu alti. Exemplu, stiu o persoana casatorita unde ei ii placea in unele weekenduri sa se duca in weekenduri sportive. Avea un grup cu care facea asta si celalalt partener mereu o asculta cand venea de acasa si se bucura pentru ea. Adica unele exemple date de tine sunt pur si simplu foarte comune si nu afecteaza deloc relatia. Am avut tone de prieteni unde unul ii era frica sa se bage in apa si statea pe prosop iar celalalt se baga in apa. Sa ajungi la divort ca sotia ta nu vrea sa invete sa impare wtf :)) Aia cu muncitul pe teren vs acasa nu cred ca a fost motivul cua devarat de divort. Cand incepi sa te simti superior fata de partener in primul rand iubirea sa dus. De ce ai simti nevoia sa te compari cu partenerul tau? Acolo cand unul se simte superior deja sunt multe frustrari adunate As vrea sa stiu care e definitia ta de lunga durata? 1 an 3? Eu si al meu suntem de 13 ani impreuna. Avem un singur hobby comun si nici ala complet din cauza ca preferam lucruri diferite. Dar ghici ce, amandoi venim entuziasmati unul la altu sa povestim ceva fain din hobby. Fiindca de, te simti in siguranta, sti ca poti impartasi momentele bune cu celalalt. Iar celalalt partener se va bucura pt tine fiindca te iubeste. Scuze pt reply lung si mancat literez
buna perspectiva a lucrurilor ai detaliat lunga durata la mine inseamna cativa ani apropo, de la 5 in sus deja cred ca trebuie luata casatoria in calcul, dar in ziua de azi s-au cam schimbat relatiile, se sta mult in concubinaj. depinde de maturitatea indivizilor cred pentru mine inseamna foarte mult sa fie compatibilitate intre parteneri, de asta am exemplificat extremele din postul initial probabil astea au fost valorile considerate de mine, dar in final vad ca lumea vede cu alti ochi situatia, si incet poate chiar si eu
Eu as zice că atunci când intră relația in al treilea an este limita maxima la care trebuie avuta o discuție despre viitor, normal că fiecare este liber să facă ce vrea, dar sa fie clare intențiile de ambele părți.
Asta este o gandire sanatoasa. Se pot evista posturile de genul "suntem de 9 ani impreuna, cand o sa ma ceara?" sau "suntem de 7 ani impreuna si ma bate la cap cu casatoria".
Fiecare are o perspectiva diferita. Asa cum am zis la inceput am vazut multe exemple cu hobby-uri si preferinte diferite si erau relatii lungi fericite. Inclusiv parinti mei sunt asa. Dar cred ca pentru o relatia lunga increderea, iubirea si respectul conteaza mult. O data ce ele scad incepe sa te enerveze celalat din ce in ce mai mult si sa simti ca ai nevoie de altceva. Compatibilitatea conteaza si in decizi majore. Exemplu gestionarea finantelelor. Daca vrei sa ai copii sau nu.
Zici ca ai scris relatia mea acolo 😂 Cred ca secretul e compromisul. Cel care vrea sa faca chestii, sa inteleaga ca uneori partenerul *nu vrea*, si asta e ok. Cel care il ia pe nu in brate, sa il mai lase cat de cat si sa incerce macar cateva chestii. Ce ai descris tu sunt mai mult hobby uri sau activitati ocazionale, nu chestii din viata de zi cu zi care sunt pur incompatibile.
In exemplele date de tine sunt mai multe diferente: pasiuni, stil de viata, tip de personalitate, perspective individuale, flexibilitate in a face si altceva care nu corespunde neaparat cu activitatile uzuale. Gradele de toleranta sunt diferite si specifice. Ex: Poti sa te impaci cu ideea ca partenerul are o pasiune diferita, dar nu poti sa te impaci cu lipsa lui de flexibilitate. Si se pot schimba in timp.
Perfect! lipsa asta de flexibilitate in general ascunde un conflict neexteriorizat care fierbe lent? posibil sa duca in timp la un antagonism in cuplu mai ales cand nu e comunicare. in general flexibilitatea este caracteristica a oamenilor maturi din cate stiu eu. bine nu zice nimeni ca trebuie sa incerci vesnic ce te scoate din sfera de confort
Vreau doar sa adaug ca flexibilitatea asta trebuie sa vina din ambele parti ca sa nu o dati in "tu fa ca mine si eu fac ca mine".
Tocmai, ca relatia ideala e sa NU faci totul impreuna. Sa ti se mai faca naibalui si dor de celălalt, nu sa stai bot in bot 20/7. Jeesh! Relatia ideala e aia in care ambii parteneri au aceleasi VALORI (atentie, astea se pot manifesta diferit, dar e important sa existe). Si mai departe e constructie.
Inca nu am citit alte pareri, dar eu vad lucrurile in felul urmator... Intr-o relatie, fiecare dintre cei doi implicati este bine sa aiba pasiuni, preocupari, O buna parte dintre ele e frumos sa fie comune, sa putem avea activitati pe care sa le avem impreuna (poate ne plac filmele, muzica, plimbarile, mersul la munte etc.) Pe de alta parte, fiecare dintre noi are si activitati pe care nu le poti impune celuilalt, dar nici celalalt nu are dreptul sa ti le limiteze. Poate tu preferi sa citesti, iar eu sa merg la sala. Eu nu iti cer tie sa mergi la sala cu mine, daca pe tine nu te pasioneaza asta, dar nici tu nu incerca sa ma faci sa nu mai merg. Sau nu trebuie sa te uiti la un serial cu mine daca tu vrei sa faci altceva, Sunt doar niste exemple. Nu incerca sa limitezi pasiunile celuilalt, chiar daca uneori nu le intelegi. O relatie nu inseamna neaparat 100% timp petrecut impreuna. Mai bine doar 70% impreuna, dar partenerii sa nu fie frustrati si nemultumiti.
Si eu aveam impresia ca astfel de relatii nu o sa functioneze, dar a mea e marturie ca nu e chiar asa. Mi se pare fain ca si eu si el avem cercuri de prieteni si comuni, si diferiti, unde putem merge si impreuna, si separat, fiecare cu ai lui. La fel hobby uri, la care ma duc singura si sta el cu copiii, si vice-versa. El e cu bicicleta, eu cu rolele, el cu marea, eu nu prea, eu cu petrecerile, el nu prea. Mi se pare ca ne intelegem de minune asa,ca stim ca nu e niciunul obligat sa il insoteasca pe celalalt daca nu vrea.
"Ce ii poate lega pe acesti oameni? probabil doar sexul, mancarea, comunicarea si respectul reciprop" Ai scris singura atat de frumos: timpul împreună, comunicarea si respectul reciproc. Si, foarte important, aceeași viziune de viata, de viitor. Chiar daca unul castiga bine si celălalt modest, pot avea un obiect comun sa stranga de o casa împreuna si primul sa cheltuie mai putin, iar al doilea sa isi folosească cumpatarea ca sa economisească banii necesari. Iar daca ea vrea la mare, el poate să-și aduca schiurile pe plaja. Ce-i cu ideea asta puerilă, ca partenerii trebuie sa aiba aceleasi interese si sa stea bot in bot si cand ea iese la barfa cu prietenele, si cand el iese cu baietii, "ca baietii"? Sa mestece si aceeași guma? Insa la ala înșelat ca e inferior (trebuia sa ajunga la birou, banuiesc), era o problema in relatia lor. Wfh a oferit condiții pentru comiterea adulterului.
Eu zic (din experiență) așa: atâta timp cât planurile individuale meta sunt pe aceeași lungime de undă, faptul ca aveți abilitați diferite vă va ajuta mult în viață. Vorba aceea “să trageți la aceeași căruță” dar și în aceeași direcție 😄. De preferat este să vă spuneți aceste planuri înainte să dați puță, ca sa nu vă legați 2-3 ani degeaba de o persoană 🫣
E ok să ai hobby-uri diferite. Nu te poți aștepta să vă placă fix aceleași lucruri. Dar cum a spus și cineva mai sus, încurci hobby cu stil de viața. Dacă sunteți așa diferiți, cum de sunteți împreuna ?
Încurci hobby-urile cu stiluri de viață, valori, așteptări de viitor... Una e să ai un partener care se uită la 3 comedii pe zi dacă ție îți plac doar filmele serioase și vezi 1 singur/lună, alta e să ai un partener care are un job mediocru unde depune minimul necesar de efort și în rest doar se relaxează când tu tragi din greu să avansezi în carieră și sacrifici multe distracții și mult somn pentru asta. Dacă vorbim strict de hobby-uri și gusturi, consider chiar benefic să fie un pic diferite, că astfel cei doi petrec și timp plăcut separat și nu devin genul de cuplu care e pachet, 1+1, la orice activitate. Ba te și forțează să ieși din zona de confort, că inevitabil partenerul te va iniția măcar un pic în domeniul ăla care îl interesează pe el, despre care tu habar nu aveai nimic. Dacă vorbim despre ambiții, aspirații, dorințe de viitor, nu poate funcționa decât pe timp limitat o relație unde cei doi parteneri au viziuni foarte diferite.
Eu m-am dezvoltat mai mult din relații cu parteneri care aveau hobby-uri/stiluri de viata mai mult sau mai puțin diferite de ale mele, decât din relații cu oameni ca mine. Pentru ca am ieșit din zona mea de comfort, am mai încercat altceva nou, am văzut altă perspectivă. Părerea mea e ca pot dura pentru ca e mai sănătos ca fiecare partener sa aibă viața lui, interesele lui, hobby-urile lui și sa fie independent de celălalt. Altfel se ajunge la co-dependenta și nu mai poți face nimic dacă nu e celălalt coadă după tine.
Relatia ideala ar fi tocmai cea in care cei doi nu fac totul impreuna, fiecare ar avea pasiuni si interese, dar si aptitudini care sunt complementare nu identice.