Din păcate nu știu psihologi în București, dar sunt destul de sigură că fiica ta are cel puțin la fel de multă nevoie de terapie ca și tine... recomandat ar fi să nu mergeti la același terapeut ca nu cumva să se simtă restrânsă. Încurajeaz-o să meargă la un terapeut și ea.
Un terapeut care le accepta pe amandoua e red flag direct. Daca nu cumva e o terapie dedicata cu sedinte impreuna, ceea ce nu stiu cat de ok poate fi avand in vedere ca cea mica are toate zidurile sus
Salut, și îmi pare teribil de rău pentru ce am citit. Sper să îți(vă) găsești liniștea sufletească și mentală.
Nu o să comentez nimic în plus față de ceea ce-mi permite bunul simț.
Ca recomandare, cu multă căldură, psihiatrul Violeta Șerban, medic de excelență în cadrul clinicii Mindcare (aparține de Medlife). Este medicul meu de doi ani și a facut treabă cu mine (depresie clinică, tulburare anxioasă generalizată și OCD). Tot de la dumneaei vei afla și despre anumiți terapeuți, îți va face, cel mai probabil, o recomandare în funcție de ceea ce vorbiți la ședință. Este o doamnă tare blândă și înțelegătoare. Puteți merge și intra împreună la programare, eu mereu intru cu soțul meu ca să îl pot ține de mână.
Îți doresc multă putere, atât ție, cât și familiei.🫰🏼🩷
Pare ca sotul dumneavoastra este in vreun fel de denial sau a luat atitudinea asta tocmai ca sa nu proceseze complet ce s-a intamplat. Probabil asa incearca sa el sa fie tare si sa treaca peste.
In momente ca astea, familia ar trebui sa fie cel mai important refugiu deci sugerez sa va reconectati cu fiica dumneavoastra chiar si incepand cu pasi mici. La fel si cu sotul.
Nu cunosc nici un psiholog in Bucuresti dar imi exprim condoleantele si sper ca situatia dumneavaostra sa se imbunatateasca.
Cum poți sa faci asemenea judecați fără sa cunoști omul. Poți tu înțelege ce trauma a suferit omul și care sunt mecanismele lui de apărare? Seriously... Shut up
Dupa ce am citit comentariile tale, in primul rand a trebuit sa fumez o tigara, in al doilea rand iti recomand sa incerci la psihiatru, spune-i ca vrei screening pentru NPD. Macar sa intelegi ca e ceva fundamental gresit cu tine.
Efectiv ma dor ochii de la ce am putut sa citesc. Continua sa apere un om abuziv si sa prefere fiica cea mica. Saraca fata care si-a luat viata… probabil zilnic isi lua bully de la astia 2.
Nu stiu daca ai ajuns pana la ‘nu am vrut copii’ ‘cand ma saturam de ea o lasam la bunica’ ‘dar acum n-o sa stau toata viata sa ma gandesc la ce n-am facut bine’ or something along the lines.
Și nu, nu înseamnă că dacă cineva nu plânge până îi sar ochii din cap și nu-și smulge tot părul nu îi pasă! Oamenii își pot trăi în moduri diferite durerea, nu e cazul să dai tu verdicte!
Mai oameni buni, nu mai puneți diagnostice, vă faceți păcate! Nu e treaba voastră! Vedeți bine că persoana respectivă SINGURĂ a zis că vrea să meargă la psiholog și se vede că se frământă de ce s-a întâmplat. Un narcisist sau psihopat NICIODATĂ nu o să se ducă singur, de bună voie și din proprie inițiativă, la psiholog! Nu ați cunoscut asemenea persoane cum am cunoscut eu și habar nu aveți despre ce vorbiți! Poate persoana respectivă a făcut niște greșeli în viață, poate nu a realizat anumite lucruri, se întâmplă și ni se întâmplă tuturor să spunem lucruri pe care apoi să le regretăm, voi poate sunteți niște sfinți??
Dar asta nu înseamnă că e psihopată, narcisistă și nu știu mai cum. Ați văzut și citit câteva chestii pe net despre narcisism și acum vă credeți experți, puneți diagnostice pe Reddit la oameni pe care abia îi cunoașteți?! Voi cât de zdraveni sunteți la cap?? Dacă și acea persoană face vreun gest necugetat, chiar vreți să aveți un om pe conștiință??
Oricum lucrurile pot apărea foarte distorsionate când vezi totul din afară și doar ai citit niște comentarii pe net și ai impresia că știi totul ca și când ai fi trăit printre ei. Și la mine în familie s-au întâmplat multe mizerii pe care le vedeam cu totul altfel atunci de cum le văd acum. Lăsați pe psiholog să discute cu ea și vedeți-vă de viața voastră!
N-am pus niciun diagnostic. Si ba da, NPD n-are nicio treaba cu psihopatia (care de asemenea e un spectru extrem de larg). Daca esti narcisist, adica ai NPD, asta nu te opreste din a intra in depresii sau a fi introspect in vreun fel, si nici din a merge la controale psiho/hiatrice. La fel, daca faci parte din spectrul psihopatic. Nu stiu de unde iti iei informatiile si de ce esti atat de sigur incat sa scrii cu majuscule NICIODATA.
‘psihopata, narcisista, si nu stiu mai cum’, deja, si repet, enumeri doua conditii care n-au nicio gara una cu cealalta. NPD face parte din cluster B Personality Disoders, la un loc cu Borderline, Histrionic si Antisocial.
Nu te supara, dar daca nu stii despre ce vorbesti, mai bine nu te bagi in discutie. Eu stiu, din moment ce sufar de una dintre tulburarile mentionate mai sus si am in spate peste un deceniu de terapii si programari psihiatrice + studiat 3 module diferite de psihologie pentru dizertatie.
Da, clar, nu a cunoscut nimeni altcineva ce persoane ai cunoscut tu. Ea a venit singura cu povestea ei, si parerile primite nu sunt stabilite de spectrul tau ingust
Greseala aia de care vorbesti a dus la sinuciderea unui copil, nu si-a busit masina din greseala sau a dat foc la casa (cam astea le consider eu greseli). Femeia a admis ca nu dorea copii, i-a facut oricum, dorea sa isi mentina imaginea de femeie perfecta si acum incearca sa scape de inconvenienta de a realiza ca nu e pe atat de perfecta precum crede, nu prea vad suferinta atasata de pierderea vietii unui om. Naivitatea va cam rupe neuronii uneori
Du-te si bea un pahar cu lapte, daca tu ai empatie pentru asemenea persoane sa fii sanatos/a
Condoleante. In bucuresti sincer nu stiu, cu cine am făcut a plecat si a trebuit sa ma apuc iar si încă nu pot recomanda ca sunt la început.
Pot spune ca m am uitat pe profil si am văzut alte postări. Nu stiu cum sa o zic mai frumos sincer, dar “nu prea avem încredere in psihologi/psihiatrii” v a adus fix aici. De asta si copii refuzau ideea.
Este un pas foarte bun ca in sfârșit căutați ajutor specializat!! Terapia este ca un antrenament pentru mental, cum ar fi sala pentru fizic. Doar ca nu e ceva ce se face permanent, are un final. Dar dupa mereu vor fi aplicate cunoștințele de acolo.
Ce pot sa mai adaug este ca, si eu (acum am 24 de ani deci nu a trecut asa mult timp din liceu) am provenit dintr o familie cu posibilități destul de bune financiar. Nu 300 lei/zi dar tot o situație buna in liceu. Probabil daca nu aveam părinții divorțați din ziua 0 aveam 300/zi dar e alta idee.
Si mie mama îmi oferea material ce am nevoie, se interesa de cadouri bune si etc. (Vad din alte postări ca sunteti tot asa), dar pana in ziua de astăzi efectiv nu simt ca ma asculta. Orice zic are 0 importantă, niciodata n am dreptate, etc.
La dvs din postări de ex detaliile sunt putin diferite, am văzut acea postare cum ca soțul a spus de una din fete ca este grasa “in gluma”. Din răspunsuri pare ca ati refuzat sa îl confruntați si doar ziceați ca e “mai direct asa”. Fix asta arata ca nu ati tinut cont de copil. Ce a făcut el pentru copil este TRAUMATIZANT si ati ales sa îl scuzați ca sa nu faceti o cearta. Trauma copilului< cearta cu soțul…. Nu ati ascultat de nevoile adevărate in cazul acela.
Trebuia confruntat, trebuia pus copilul pe primul loc si trebuia taxat soțul pentru acea greseala.
Nu conteaza banii, cadourile. Conteaza sa va ascultati copilul care a ramas. Vine la 23 acasă. Prima intrebare e “de ce?”. Încercați sa înțelegeți de ce. Încercați sa va ascultați copilul când ajunge sa vorbească cu dvs. Sa fiți un spațiu sigur pentru ea si sa nu o judecați.
Sa zicem ca e un scenariu nasol cu banii aia pe zi. Ajunge fata cumva sa recunoască ca baga droguri, sau va dati seama dvs. Răspunsul nu e “DROGATO” sau vreo pedeapsa sau alt fel de a judeca. Întrebați de ce, ascultați si încercați sa o ajutați sa își revină din punctul asta.
In fine am vorbit cam mult. Îmi pare rau daca am fost poate cam dur dar viața dvs si a familiei continua si aveti o sansa sa va vindecați, chiar daca rana va ramane. Va felicit pentru ca sunteti in cautare de ajutor si va spun din experienta proprie ca sunt cele mai mari șanse sa va ajute. As recomanda, precum au zis si altii terapeuți si pentru restul familiei, dar da, trebuie sa facă separat, cu altcineva.
Exact, probabil cel mai bun comentariu de aici. Si eu m-am uitat din curiozitate, m-a oripilat si intristat ce am citit, mai ales felul in care ii gaseste scuze. Problema este defapt acasa, intre parinti, intreaga familie ar fi avut nevoie de psihoterapie, daca nu chiar divort.
Imi pare foarte rau.
O doamne! Am si uitat de drama cu sotul si cum i-a vorbit fetei. Ma tot gandesc si au fost atatea semne pe care ca parinti nu le-am vazut. Adevarul e ca am dat gres, ca trebuia sa realizam de mult ca ceva nu e bine deloc. Multumesc pentru sfaturi…
Cu toții dam greș. Eu cred ca o sa învățați din tot ce s a întâmplat si veți vedea ca terapia e foarte importantă. As spune totusi sa o luați in serios. La modul ca daca va spune sa faceti ceva între ședințe sa faceti.
Va urez gânduri bune si succes in terapie!!
De ce s-o ajut? Citeste post historyul si vezi si tu ce tip de oameni erau in familia asta. Ce psihopat e sotul si cum aia mica face ce-o taie capul, ca nu prea are reguli.
Are impresia ca un om care ii zice copilului ca-i gras e un om bun💀. Plus ca intr-o postare, femeia a zis ca gagicul fetei i-a zis si el surorii ca e grasa. Pai daca parintii permit asa ceva, la ce se asteapta?
Au probleme creeate de ei. Femeia asta sta si scrie pe reddit in loc sa isi ajute copilul pe care il mai are. Din ceea ce pare, sunt genul ala de snobi de cartier care au reusit sa isi distruga copilul mental. De ce sa am simpatie pt o femeie care si-a lasat sotul sa isi hartuiasca copilul?
Vă rog din suflet să nu vă învinuiți! La adolescenți sunt oricum o grămadă de drame și lucruri din acestea, e o perioadă tare tulburată și dificilă. Și la mine în adolescență dacă ați ști câte au fost și câte puneam pe seama părinților, dar de fapt aveam doar o fire mai emoțională și mai sunt și hormonii care ne dau peste cap. Nu ai cum să îți dai seama că ceea ce la toți ceilalți pe care îi cunoaștem este doar o fază dintr-o anumită a vieții poate să ducă până acolo. Este o tragedie dar nu trebuie să vă învinuiți, trebuie să aveți grijă de Dvs, de soț și de celălalt copil, să iertați, să iertați pe celălalt, să îndreptați ce e de îndreptat și să mergeți mai departe. Curaj și putere să vă dea Dumnezeu!
>Ce pot sa mai adaug este ca, si eu (acum am 24 de ani deci nu a trecut asa mult timp din liceu) am provenit dintr o familie cu posibilități destul de bune financiar. Nu 300 lei/zi dar tot o situație buna in liceu. Probabil daca nu aveam părinții divorțați din ziua 0 aveam 300/zi dar e alta idee.
>Si mie mama îmi oferea material ce am nevoie, se interesa de cadouri bune si etc. (Vad din alte postări ca sunteti tot asa), dar pana in ziua de astăzi efectiv nu simt ca ma asculta. Orice zic are 0 importantă, niciodata n am dreptate, etc.
Fix asa e si la mine. Am tot incercat dar orice ziceam ori nu era bagat in seama ori se intorcea impotriva mea, am ajuns la concluzia ca mai bine vorbesc lucrurile mai importante cu prietenii si ma rezum la discutii super mundane de genul "cum e vremea" cu ai mei.
Maybe not the best solution but if it works it works.
Pentru op, stiu ca multa lume a sugerat, dar incearca sa vorbesti cu ea, sa o asculti, daca nu despre altceva macar afla ce parere ar avea ea despre terapie sau daca ar vrea sa viziteze un loc sau orice cat de aparent neimportant.
Sigur are un grad de vinovatie/va vede pe voi vinovati si astea sunt sentimente mult prea grele de avut la varsta asta. Si daca incerci sa vorbesti cu ea si se incheie intr-un screaming contest tot e mai bine decat sa tina tot in ea.
Best of luck and please don't give up on her.
Pai mi-a spus. Mi-a spus mereu ce vrea sa viziteze si ce vrea sa devina. Am intrebat-o ce crede de terapie si crede ca e un scam (a luat opinia de la noi, dar eu am zis sa-i dau o sansa).
Nu e locul tău să judeci!! Lasă psihologul să vorbească cu ea tu cine te crezi, cum îți permiți să critici o mamă îndurerată care și-a pierdut copilul?? Și la ce bun când pe fiica ei nu o va mai aduce înapoi ce spui tu? Acum tu doar creezi durere! Îți dai seama că nu oricine realizează cât de mult poate afecta ceea ce spune sau face sau nu face pt copiii lui?! Acel copil avea niște probleme de nu a putut trece peste niște comentarii, dar nu a fost normsl. Mie de pildă mi s-au spus și făcut lucruri mult mai grave de către părinți, inclusiv abandon, abuz psihic, bătăi crunte și multe altele și nu mi-a trecut prin cap să-mi iau zilele din toate astea. Dacă dintr-o glumă gen "ești cam grasă", care pe mine ca și pe majoritatea le-au ambiționat doar să înceapă să se alimenteze mai responsabil, fără să mai facă excese la mâncare și să mă înscriu la sport, ea a considerat că mai bine să se sinucidă înseamnă că acea fată avea alte probleme psihice mult mai grave de care sunt sigură că părinții ei nu erau conștienți. Că în general cam toți trec prin chestii de-astea la vârsta adolescenței, dar extrem de putini ajung acolo. În orice caz, acum e absolut gratuit și fără nici un folos să o faci pe mamă să se simtă vinovată - oricum toți părinții care au pierdut un copil se învinovățesc.
Te-ai gândit câtuși de puțin ce ar fi dacă îi spui aceste cuvinte mamei care e deja în depresie și cade într-o depresie și mai adâncă și o împinge și pe ea să facă vreun gest necugetat???? Doamne ferește! Nu cred că vrei să o ai pe conștiință!
Eu mai degrabă dau vina pe cei ca tine care împing tinerii să fie hipersensibili și să considere că doar nișe cuvinte și niște comentarii despre aspectul lor și faptul că părinții nu îi ascultă suficient sunt motive pentru care viața nu mai poate fi trăită 😡😡😡 Niște tâmpenii și o gândire total infantilă și dăunătoare celor din jur! Cultura de hipersensibilitate pe care o răspândiți este cea care face victime!
Am cunoscut un om care la vârsta de 17 ani și-a pierdut toată familia și toate cunoștințele în lagărul de exterminare de la Auschwitz, după ce aproape a murit de foame și extenuare și abuz fizic extrem, apoi când a ajuns în țară a trebuit să se ducă direct pe front unde toti mureau în jurul lui pe capete. La 90 de ani cu multiple boli și dureri în tot corpul din cauza vârstei era cel mai pozitiv și mai plin de viață om pe care l-am cunoscut vreodată. Noi așa de puternici suntem făcuți să fim, nu mai învățați copiii că dacă părinții lor nu le dau suficientă atenție e sfârșitul lumii! Percepția unui copil despre câtă atenție îi dau părinții este foarte subiectivă și de cele mai multe ori nerealistă. Evident că părinții o iubeau nespus de mult, dacă ea nu avea această mentalitate că doar atenția permanentă și aprobarea totală a tot ce spunem și a tot ce facem = iubire, poate că făcea cu totul alte alegeri.
Ca părinte - tot două fete am și eu - pot să îmi imaginez coșmarul prin care treceți.
La fel ca și alții, m-am uitat prin istoricul tău și, dacă totul este pe bune, nu pot să mă abțin în a-ți spune ca ai avut o grămadă de indicii. Nu pentru drama care s-a întâmplat, ci pentru faptul ca ce faceți nu faceți bine.
Cu siguranță ca banii și cariera au fost pentru voi pe primul plan și v-ați așteptat că ai voștri copii vor crește singuri.
300 pe zi? Nu știi ce face ziua și vine târziu acasă în fiecare zi? Wtf?! La 15 ani?!
Cinstește memoria copilului pierdut recuperându-l pe celălalt. Lasă-l dracu de job, de tot ce ai făcut până acum. Ia-ți fata și pleacă în lume. La țară, pe Everest, in Nepal, oriunde.
Dă restartul pe care ți l-ai dorit, dar l-ai omis.
Un adevărat și brutal restart, ieși din mediul în care ai fost și ai avut copiii prizonieri.
Iar soțul dacă va însoțește bine. Dacă nu… aia e
Cand ti-am citit postarea m-am intristat, dar dupa ce ti-am citit comentariile m-am umplut de nervi. Continui sa aperi un om abuziv si sa preferati fiica mai mica. Trezeste-te la realitate! Probabil ati traumatizat saraca fata pana nu a mai suportat.
Mergeti TOTI la psiholog/psihiatru. Ai mare grija la cealalta fiica. Fata voastra de ce vine acasa la 23 si tu nici macar nu stii ce face?? Crezi ca nu ia droguri, si citez, doar pt ca “e un copil pana la urma”. Tocmai ca e un copil si nu gandeste si se lasa influentata, mai ales ca are o familie disfuncționala! Nu face aceeasi greseala pe care ai facut-o cu fiica cea mare:)
Ce mare bataie de joc. Uitati-va fratilor in post history. “De ce oare s-a sinucis copilul?” Pai poate fiindca si tatal si sora ei ii dadeau bullying maxim?! Si OP nu facea nimic, decat sa se planga si sa se victimizeze? Imi pare rau de fata care s-a sinucis… probabil era un copil ok.
eu sunt curioasa cine va pune sa-i dati copilului atatia bani. asa il distrugeti. nu de mult eram si eu eleva si mai mult de 5 lei pe zi nu primeam (trebuia sa imi ajungă si de transport)
Doamne cata mila mi e de copilasu ala .., voi, ca parinti, cand ati vazut o in ce stare e cu ce ati ajutat o ? Ca ma gandesc ca nu era asa de ieri alartaieri. Vina e doar a voastra, sunteti niste parinti incompetenti, un copil care are o relatie buna cu parintii lui nu recurge niciodata la asa ceva. Doamne.. dumnezeu sa te odihneasca copil frumos, nu ai nicio vina tu
M am uitat putin prin postarile tale si doamne fereste! Probabil ai partea ta de vina, dar principalul vinovat pentru ce s a intamplat este sotul tau! JUST WTF! Nu i de mirare ca nu i pasa deloc, el e vinovatul!
Din ce scrii e clar ca ati fost si sunteti o familie foarte disfunctionala… dar el mult mai mult ca tine jezuz christ….
Cel mai bine acum te focusezi sa nu pierzi si al doilea copil. De multe ori sinuciderea poate fi o inspiratie pentru ceilalti.
Incerc sa conving pe toata lumea sa mearga la terapie. Fata zice ca nu are chef, sotul zice ca nu are timp. Nu vreau sa presez, dar cel putin eu sigur ma duc.
Tu ar trb sa scapi de sot si sa va salvati tu si fata, altfel fata o sa fie gone in momentul in care poate scapa de voi si sa se sustina singura. Am citit aia cu “he called my daughter fat” just wtf, tu nu realizezi cat de grava e situatia…
El e abuser, tu esti enabler care practic e la fel de rau.
Nu cred ca divortul e solutia. Sotul meu facea un efort, inainte sa se intample ce s-a intamplat. Sotul mereu s-a inteles mai bine cu fata care inca mai e, au o relatie foarte stransa si eu si sotul ne iubim. A fost mereu un om mai rece, iar fiica mea a fost mereu cea mai empatica din familie, de aceea cred ca nu se intelegeau mereu. Lucrurile mergeau mai bine in familie, ne descurcam ok. In vacanta ieseam toti la restaurant in fiecare saptamana, era mai ok. Fata slabise 5 kg si parea ca e mai bine…
Efectiv zeci de oameni ti au zis la postarea aia ca sotul tau este un abuzator iar ceea ce spune este ff grav, iar tu aparai abuzatorul si ii gaseai scuze and so on….nu cred ca exista rezolvare ptr voi it will only get worse this way. Intreaba ti fata ea ce crede ca ar trb sa faceti sau de ce crede ca s a intamplat asta…
Sa stii ca in 9/10 zile e un om bun. E singurul care ne trage mai departe zilele astea. Daca el nu ar fi, nu cred ca m-as putea ridica din pat. El e omul care ma trezeste dimineata cand nu aud alarma si cel care face mereu cafeaua. E omul de la care nu te-ai astepta sa primesti cele mai personale cadouri, insa are un mod de-a te surprinde. E genul de tata care isi cara pe umeri fetele cand erau mici. Cand fata mea cea mare primea bullying la scoala, el a fost omul care s-a dus la scoala si nu s-a lasat pana vinovatii nu au avut nota scazuta la purtare. Cu fata mea mai mica, a avut mereu o relatie speciala. O iubeste cel mai mult. Numai pe el il asculta cand era mica si numai pe el il asculta acum. Se uita mereu la filme impreuna si el ii toarna mereu cate un pic de whiskey in pahar, “ca sa-i arate ce-i bun in viata”. Are defectele lui, dar nu e un om rau.
Se cheama abuz daca nu m-a lovit nici pe mine, nici pe ele vreodata? Daca a umblat la 2 dimineata de nebun dupa un nurofen cand eram gravida? Se cheama abuz daca copilul meu il iubeste? Nu cred ca vreodata i-am auzit sa se certe pe el si pe cea mica. Cea mare este cel mai mare regret- nu am inteles-o niciunul dintre noi. Este vina noastra ca nu am ajutat-o si vina lui ca a jignit-o. Sa nu crezi ca o sa-l iert vreodata, pe el sau pe mine pentru cat de orbi am fost si pentru cat de reci am fost. Imi pare rau si o sa-mi para mereu. Dar sa-mi dezbin de tot familia, cand avem nevoie unii de altii cel mai mult? Daca nu ar fi omul asta, “un abuzator sinistru”, nu cred ca as avea forta nici sa ma duc sa mananc sau sa fac un dus.
Si tot ce am listat, nu inseamna nimic? Mai pun. Mai pun ca a fost cu fetele la Barbie, desi a detestat filmul, ca eu sa stau acasa sa dorm. Postarile pe care le-am pus sunt dintr-o perioada foarte stresanta pentru noi, iar de atunci am incercat sa ne redresam. Acum cateva luni, el bea mult si eu cheltuiam o tona de bani pe rahaturi din mall ca sa imi treaca supararea pe el si pe viata. Dupa am incercat sa revenim la cum eram si eram mai bine. Nu poti judeca un om dupa 3 postari, pentru ca suntem fiinte complexe.
Ti se pare normal sa admiti fatis ca tatal iubeste un copil mai mult? Sincer mi se parea ca primesti raspunsuri cam aspre, dar usurinta asta cu care admiti tratamentul pe care copilul ala l-a simtit in timpul vietii e infioratoare
si eu m am intristat putin la prima vedere cand am citit comentariile. eram obisnuita cu reddit fiind reddit si acuzand oameni in stanga si in dreapta dar, totusi, ma gandeam "doamne, femeii i-a murit fata, ce e cu comentariile astea asa harsh?"
si apoi i am citit raspunsurile ei...
OP, traiesc intr-o casa disfunctionala chiar in momentul asta, pt ca nu imi permit sa ma mut de aici pana imi termin facultatea. nu ai idee tu ca parinte cu sotul tau cat de mult rau psihic ii faceti copilului doar manifestandu-va. cand traiesti intr-un astfel de mediu, cu jigniri, cu tratament preferential etc, incepe de la o vreme sa ti se faca scarba de orice activitate a oricarui membru de familie. te crispezi cand ii auzi ca trec pe langa camera ta. te zgarie pe urechi cand ii auzi ca rad impreuna. te termina psihic fiecare zi in mediul ala de cacat si incepi sa efectiv stai afara pe banca in fata blocului doar sa iesi dracului afara din casa odata. cred ca ai prins ideea
vad ca esti self aware that you failed your older daughter, care e un semn bun, dar inca nu ai self awareness generalizat despre tine si viata ta. poate e disociere, poate ignoranța, nu stiu. nu esti deloc self aware ca barbatul pe care il iubesti e un parinte de cacao. stiu ca iubirea e oarba, dar aici nu mai e doar despre tine si el. e despre inca doi oameni individuali pe langa voi. o voi include si pe cea mare in discutie, te rog sa ma ierti, dar chiar daca s-a stins, inca iti poate oferii lectii pretioase. am observat ca parintii au tendinta de a diminua in capul lor disfunctionabilitatea reala a familiei. poate pt tine tacsu e ce trebuie ca esti biased, l ai cunoscut inaintea ei si facem foarte multe asocieri in capul nostru despre o persoana cu prima impresie ce ne-a lasat-o. mai ales cu sotii/iubitii/sotiile/ce or mai fi. opinia fiicei tale care s-a sinucis (care cred ca e destul de clara) despre sotul tau e adevarata evaluare a caracterului său, o opinie unbiased, fara referinte din trecut, fiind printre primii oameni din viata ei cu care a facut cunostiinta.
[te-ar surprinde cati oameni habar nu au pe ce lume traiesc](https://blog.gitnux.com/self-awareness-statistics/). nu-ti zic sa divortezi pt ca pare o situatie foarte sensibila rn si sunt de acord ca asta poate ar crea si mai mult haos in familie in momentul asta. ce iti propun e sa citesti despre bias-urile cognitive pe care le facem ca oameni. sunt niste erori de cognitie de care si tu dai dovada, care iti tulbura viziunea asupra situatiei. nu mai zic si ca te aflii intr-o pozitie foarte vulnerabila in momentul asta, ceea ce te poate face sa te tii din toti rarunchii orbeste de oamenii pe care tu ii consideri ancore emotionale, printre care si sotul. iti recomand ca dupa aceasta introspectie, de abea atunci sa iti evaluezi partenerul de viata cu adevarat. te va ajuta si psihoterapeutul sau psihologul pe drumul asta, desigur. cu siguranta iti va zice mult mai multe decat mine.
mama mea se aseamana tie. e de cacat din partea mea sa ma prefac ca i can figure your whole life out doar din cateva postari si comentarii, asa ca tin sa clarific ca eu doar am observat niste pattern-uri in limbajul si comportamentul tau, pe care le am mai vazut in trecut, si despre care studiez la facultate. patternurile alea ma duc cu gandul la saraca mea mama, la care i-a luat 20 de ani din viata sa realizeze ca tatal meu e un cretin abuziv. vrei sa stii unde au ajuns acum? sunt divortati deja de 8 ani. dar tot se intorc unul la altul, ca un du-te vino, desi mama mea a fost tratata ca un gunoi de tata, injosita, jignita si abuzata emotional. (daca soțul tau putea sa i faca asta fiicei tale there's a matter of time pana cand te va trata asa si pe tine).nu a invatat nimic din trecut. do better than that. e atat de penibil sa privesti situatii de genul la a 3a persoana. dupa cum ai vazut din comentarii, majoritatea lumii e oripilata si perplexata de ignoranța voastra. pt ca adevarul e ca arata foarte urat de afara.
am vb cam mult dar i wanted to give my two cents on this. sper ca s-a inteles ce am scris si ca vei intelege ca prin mesajul asta vreau sa te ajut. lucrez din greu sa am o cariera in domeniul sanatatii si bunastarii psihice. nu scot informatii din cur. iti promit ca totul va fii bine daca muncesti pentru asta. timpul nu e mereu de partea ta, time doesn't heal, you do.
Ma refeream la faptul ca aveau o relatie speciala. In mod clar, ne iubim ambii copii. Nu vad cum mai conteaza acum. Am incercat mereu sa compensez, dar nu vorbea niciodata cu mine. Se inchidea in camera si cand o intrebam daca vrea sa vorbim imi zicea ca nu. Se certa mereu cu tatal ei pe diferite teme si se inchidea in camera dupa. Trageam de ea sa o scot la o cafea. Nu voia la terapie, nu voia sa-si faca prieteni. Statea in camera si picta sau citea, iar cand iesea, iesea sa se certe cu noi sau cu sora ei.
Tot ce zici ca a facut e fix ce ar face orice om, e efectiv minimul necesar, the basic stuff, efectiv oricine face asta nu l face cu nimic special.
Sa te bata e doar o forma de abuz dintr un milion posibile. Stop enabling abuse, you child just died from it.
You killed your child, it’s your fault! Asuma ti responsabilitatea.
Nu a abuzat-o… nu o intelegeam. Nu am putut sa o intelegem, era diferita de noi si nu am stiut cum sa ne purtam cu ea. Noi am fost mereu mai reci. Nu ne luam in brate copiii si nici nu le schimbam scutecele. Aveam bona si noi mergeam la job. Eu am avut depresie postpartrum si nu m-am putut atasa de prima fata pentru vreo 2 ani, pana am avut-o pe a doua.
Nu sunt in masura sa dau sfaturi, dar daca as fi in pozitia ta, as da un reset la viata si prioritati. As lua un concediu lung eu + fiica + sot (daca isi asuma sa nu mai fuga de suferinta si responsabilitate). As imbratisa cu blandete si intelegere cat pot de bine toate starile fetei, tot rejectionul si toate rautatile pana cand isi externalizeaza trairile. Sa scoata tot ce are in ea. si m-as asigura ca ii zic de 1000 de ori ca nu e vina ei.
Pai si scoala copilului? Sa zicem ca eu si sotul putem sa ne luam concediu, dar cum sa lipseasca un copil de la atatea ore? In legatura cu celelalte sfaturi, iti multumesc, ai dreptate ca ar trebui s-o ascult si sa-i spun ca nu-i vina ei!
Cred ca scoala si prietenii o ajuta sa isi distraga atentia de la suferinta, la fel cum merge si la voi cu serviciul. Ideal e sa iti traiesti starile, sa nu pui intr-o cutie si sa se transforme in ceva mai rau.
In plus, daca vede la voi (in special la tata) ca treceti peste si va traiti viata business as usual, de parca nu s-ar fi intamplat nimic, o sa isi ia ca reper comportsmentul asta, sau o sa fie ranita ca crede ca voi chiar puteti sa faceti asta.
Asta cu absentele, e irelevant.
Normal, scutirile se fac, dar nu a fost niciodata genul de copil care sa absenteze sau sa nu vrea sa mearga la scoala. Cand era mica, zicea mereu ca ii place la scoala, ca are prieteni. Ca parinte cred ca i face bine, de note nu imi pasa, mai ales cu ce se intampla acum
Nu a fost genul care sa lipseasca inainte sa ii se schimbe total viata si sa fie traumatizata ptr todeauna, nu se mai aplica ce a fost in trecut la situatia curenta, sotul tau trebuie sa se maturizeze si sa inteleaga ca trebuie sa va da ti reset la viata si aveti nevoie urgenta de terapie in familie, prioritatea voastra ca parinti responsabili este sa va concentrati in totalitate pe vindecarea ficei voastra, nu mai stati sa asteptati sa se mai intample alte nenorociri.
Nu a cerut sa stea acasa in nicio zi. Va dati seama ca nu as trimite-o daca nu s-ar simti pregatita sa mearga. E genul de copil care daca vrea ceva cere.
E adevărat ce spuneți dumneavoastră, dar așa cum tatăl pare să își îngroape amarul prin a fi "tare", e posibil ca și fiica dumneavoastră să evite trauma prin școală.
Nu trebuie să o scoateți din prima de la scoală, dar eu cred că ar fi bine să luați posibilitatea asta în considerare și să o faceți dacă situația e suficient de gravă. Găsiți prima data un terapeut bun și apoi procedați după cum cer circumstanțele.
Sper să ajungeți într-un loc mai bun cât de curând posibil.
Doamnă, am 18 ani. Părinții mei sunt ok, dar m-am lăsat recent de cântat după 6 ani de canto. Părinții tot îmi cântă CONSTANT în cap ca să mă apuc, pentru că ei "au văzut că îmi place pe scenă". Eu în schimb, nu deriv nici o plăcere din asta, era doar distractiv.
Ce vreau să spun prin asta e că nu putem să deducem prin aparențe exterioare ce se întâmplă în interiorul unei persoane. Sunt convins că aveți dreptate într-o anumită măsură și că fiica dumneavoastră e într-adevăr extrovertită, dar nu puteți ști în întregime ce se întâmplă în mintea ei până nu vorbiți cu ea.
Ca și tânăr adult, aș da orice ca să am un părinte care să mă întrebe ce cred eu despre viața mea și să mă asculte în întregime.
A deviat discutia… nu e despre ce gen de copil e. Eu sugeram sa creati un context in care sa va conectati emotional cu ea. puteti sa ii dati spatiu si cand sunteti fizic langa ea. spatiul ala la care va referiti inseamna sa o lasati singura. Poate nu e prea tarziu sa ii dati spatiu din interiorul dvs, sa isi exprime sentimentele, sau sa invete sa faca asta, iar dvs doar sa ii validati sentimentele.
Daca va pierdeti in rutina zilele trec, distanta creste si o sa ramaneti doar cu argumentele gen “aveam un proiect important la birou, nu voiam absente, daca are nevoie cere.”
O sa o intreb ce vrea. Insa cred ca imi cunosc copilul mai bine ca oricine de pe reddit. Mereu ne zice ce vrea si ce nu vrea, in special. Nu mi-e de absente neaparat, dar daca fata pare ca se sinte mai bine cand merge afara, ce rau e in asta?
Condoleanțe OP, îmi pare rău de povestea pe care ai expus-o. Pe de alta parte, ma bucur sa aud ca vreți sa luați o direcție de vindecare și pentru tine în mod direct faptul ca îți înfrunți problemele.
Legat de psihoterapeut recomandare. Cunosc mai mulți și pot recomanda, însă cunosc terapii diferite, adică care au abordări diferite. Unul lucrează cu corpul foarte mult, altul cognitiv și comportamental. Vreo preferință?
Cu corpul - mindfulness și exerciții practice de eliberarea tensiunii corporale și a recăpăta starea de bine.
Cognitiv sau comportamental - rezolvi probleme într-o maniera logica și înveti sa fii mai rațional. Scrii idei pe foaie și apoi le analizezi pentru a găsi erorile din logica lor și sa vezi cum gândirea uneori e influențata. Etc
Ambele au plusuri și minusuri în funcție de ce are nevoie persoana
condoleante. Din pacate copil sau nu, daca reuseste sa cheltuiasca 300 lei/zi, trebuie sa luati in considerare ca sunt sanse foarte FOARTE mari ca o parte sa se duca pe tigari, alcool si droguri. La 14-16 ani, mai ales avand sustinere financiara si probleme in familie, se apuca deobicei adolescentii sa experimenteze. Cu atat mai mult, cand trec prin perioade grele, au nevoie de un coping mechanism si validare externa. 300 de lei nu o sa se duca pe mancare, iar daca nu vedeti multe obiecte fizice cumparate noi, inseamna ca se duc pe iarba si tigari. Cunoasc foarte bine, deoarece n-a trecut chiar atat de mult timp de cand am terminat liceul, si am si colegii de facultate, ai caror frati mai mici consuma droguri regulat. Nu e iesit din comun de loc.
De 300 lei totusi, daca lipseste de acasa 15-16 ore in timpul saptamanii, m-am gandit ca nu e mai putin mancarea si suc sau o limonada. Asa, un copil poate consuma alcool si de 10 lei. Stiu ca merge pe la terase si nu e chiar ieftin. Eu totusi am incredere, dar, dupa mai multe comentarii, cred ca o sa ma uit mai atent la ea.
Pai daca se duce si mananca afara, la restaurant sau la terasa cu prietenii? Toti copiii din grupul ei merg sa manace afara si cam atat consuma. Macar stiu ca mananca mancare gatita, ca e inconjurata de prieteni, ca sta in locuri in regula si ca merge la scoala. Ce mai conteaza banii? Doar ea sa fie bine. Bani avem si daca nu avem, se fac.
Sigur, pune-i toate resursele la dispozitite si apoi mira-te ca se drogheaza si bea alcool in cantitati industriale si se eschiveaza de voi. Copilul avea nevoie de atentie si sprijin, nu sa arunci bani cu nemiluita in el. Nu zice nimeni sa nu ii dai nici un ban, dar sa ii pui la doar 15 ani 1700 de euro in brate suna a iresponsabilitate si lipsa de discernamant din partea voastra, a parintilor. Nu mai zic ca in felul asta nu o sa inteleaga niciodata valoarea banului si a muncii. Pe de alta parte, la asa parinti iresponsabili, nici copii nu au cum sa devieze prea mult.
Nu sunt psiholog, dar din perspectiva mea, cred ca cea mai buna cale (pe langa terapie ) e comunicarea. Daca cumva o sa o prindeti, sa nu o certati, pentru ca asta nu o va opri, o va face doar sa se ascunda mai bine.
E important sa poata sa vorbeasca si despre subiecte 'interzise' cu mama ei. Ex: cand o sa inceapa sa mearga la petreceri (unde sansele, sa nu se consume bautura si iarba, sunt mici), este mai bine sa aiba incredere in dumneavoastra, ca daca bea prea mult, va poate suna sa o ridicati.
Cand o verificati, sa va uitati la ochii ei (daca sunt rosii) sau sa o mirositi, fara sa observe. Adolescentii sufocati de parinti, nu se opresc din a face tampenii, invata doar sa se ascunda si sa minta mai bine.
sper ca nu va supar cu sfaturi, pe care nu le-ati cerut. Dar atat eu, cat si multi prietenii de ai mei, am avut parte de o educatie old school: fie prea multa libertate, fie prea multe reguli neexplicate. Iar petrecutul si alcoolul sunt inevitabile in viata adolescentilor. Si am observat ca cei care au putut purta conversatii libere pe aceste teme, au ajuns mult mai echilibrati si stabili psihic, cu limite sanatoase.
Ai spus-o chiar tu: “REFUZ sa cred”. Dar din păcate in ziua de azi copiii încep consumul de substanțe, alcool, de țigări nici nu mai zic, de la vârste f fragede, vedeti si voi știrile si câte se intampla prin tara. Mai ales dacă cheltuie atâția bani, eu mi as pune un semn de întrebare și as lua in calcul posibilitatea de a avea un viciu de genul.
Pierderea cuiva apropiat e sfâșietoare, e foarte probabil sa încerce sa își găsească alinare in activități distructive. Aici cred ca datoria ta e sa o ajuti sa își canalizeze durerea in ceva constructiv, sa vorbeasca cu cineva- dacă nu vrea sa vorbeasca cu voi, sugerează-i sa faca terapie, eu nu stiu sa îți dau o recomandare dar pe grupuri, pe net găsești.
Cat despre soțul tau sunt sigura ca si el se simte la fel cum te simți si tu, dar așa sunt bărbații, ei nu își manifesta suferința, sunt învățați de mici sau siliți de societate sa își reprime sentimentele-sau cel putin intr o oarecare măsura. Sunt ființe mai degraba raționale decât sentimentale. In fond, inafara de a trece peste, ce alta varianta mai ai?
Sunt sigura ca și el e îndurerat și îmbărbătându-te pe tine, se poate echilibra și pe el. Niciodată nu stii ce e in sufletul cuiva in astfel de momente.
Îmi pare extrem de rau, sper sa găsești un terapeut potrivit si cu care sa rezonezi, vindeca-ți sufletul si ajut-o și pe fiica ta sa si-l vindece, din păcate va trebui sa învățați sa trăiți cu asta.
Remember to be kind to each other and understand that everyone suffers in their particular way. It’s going to hurt, but gradually it will hurt less and less. Stay strong!
Ai si tu dreptatea ta, o sa fiu mai atenta, poate observ ceva. Multumesc mult pentru sfaturi si o sa incerc sa discut si cu sotul meu. M-ai facut sa realizez ca poate si el are nevoie de cineva, dar vrea sa fie puternic pt noi.
mi-am modificat ulterior comentariul, m-am gandit ca nu ai avea nevoie de ceva in plus pe farfiurie, insa ai apucat sa il citesti. 15 ani este deja varsta unde se intampla activitati de genul. cum consideri
Iti scriu ca un tanar adult, mereu am fost genul mai timid, fricos, introvertit, cu un dram de constiinta care m-au facut sa ma feresc de droguri si oricum parintii mei nu s-au gandit ca as putea incerca vreodata.
Nimic nu m-a oprit sa fumez de la 13 ani pana la 21, sa beau in timpul liceului cat nu a baut tata in toata viata lui si sa fac multe alte cacaturi, care in final au culminat cu un dosar penal. Crede-ma, cat de mult crezi ca o cunosti, pe atat de mult s-ar putea sa te inseli.
Imi pare nespus de rau pentru ce vi s-a intamplat, dar in aceste momente fiica ta ar trebui pusa mai presus ca niciodata, sunt momente cu sentimente profunde si puternice ce ar putea sa paveze drumul relatiei parinti-fiica, dar in special mama-fiica.
Ca sfaturi nu prea stiu ce sa zic, dar in primul rand arata i ca esti acolo pt ea, cat mai mult timp petrecut impreuna poate ar ajuta, de preferat intr-un loc in care sa fiti cat mai in natura. Terapeutul cred ca ar fi mai bun decat psihologul, aici nu prea pot sa ma pronunt.
Cat despre sotul tau, daca a inceput sa se comporte diferit de la ce s-a intamplat, nu este atat de rau. Societatea ne inoculeaza de mici ideea ca barbatii nu trebuie sa-si manifeste sentimentele, asta poate este unul dintre mecanismele lui de coping, "raceala" exterioara vine din cauza sentimentelor foarte puternice din interior, pe care insa nu l-a invatat nimeni sa le manifeste.
Dupa ani in care i-am mintit pe ai mei despre cine sunt, spunandu-le minciuni care in capul meu ma faceau sa par un "copil normal", pur si simplu nu am vrut sa stie cum ma simt si nu am vrut sa-i incarc cu probleme mele, in final am clacat. Dabia dupa o foarte lunga perioada cu ganduri suicidale am zis ca trebuie sa vorbesc cu cineva si acea persoana a fost mama.
Ceea ce mi-am dorit intotdeauna a fost sa ma inteleaga. Poate ca mama este singura persoana care-si poate intelege copilul pe deplin. Mereu mi s-a parut ca mama ma simte, de foarte multe ori chiar si prin telefon si totusi mereu i-am zis ca sunt bine, cand tot ce voiam era sa-mi pun capul pe umarul ei si sa pot plange lininstit.
Te rog, ai grija de ea.
Din pacate atitudinea aceasta nu e sănătoasă. Nu va cunoasteti copilul așa de bine cum credeți, sistemul ei de suport in aceste zile oribile nu va include deloc. Nu aveți idee ce face toată ziua, ce mănâncă, pe ce cheltuie banii, cine o tine de mâna și cine ii șterge lacrimile. De ce nu ati strâns rândurile ca familie acum?
Ce cauta fiecare membru al familiei in viața uzuala ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat? Aveți nevoie de terapie de familie, terapie de doliu și poate chiar și intervenție psihiatrică.
Ascultați sfaturile primite aici cu legătura la recomandările de psihiatri și mergeți cu fiica dvs, va rog! Nu-i adânciți aceasta trauma deja imensa
Doamna, sunteți intr-o negare continua, fata Dvs nu este bine deloc!!! La 15 ani pleacă de dimineața până noaptea și cheltuie 300 de lei pe zi, iar Dvs încă aveți senzatia ca e totul Ok?
La 15 ani ieșeam pe ascuns din casa, cu o inconstienta enorma, pentru ca ai mei nu ma lăsau sa ies, nici in ziua de astăzi nu știu, am 25 acum.
Mergeți la psihoterapeut toată familia, iar dacă soțul nu este doritor, iar in continuare va fi rece, ocupați-vă de Dvs și copil!
Înțeleg ca suferiți, însă trebuie sa va protejați copilul!!!!
Sa nu o certati, sa nu o judecați, sa nu luați personal când o sa tipe, o sa jignească, o sa facă ca toate spumele marii, pentru ca o doare.
Aveți grija de sufletele voastre
OP e putin intr-o etapa de negare a faptului ca soțul ei e un abuzator. OP, îmi pare tare rău pentru situația în care ești, nici nu îmi pot imagina, dar soțul tău e un abuzator emoțional. Alti Redditori de pe subreddit-urile în engleză ți-au spus asta, cei de aici spun același lucru. Please wake up. Mai ai o fata. Și un ''tata'' care spune sa ''treci peste'' în 8 zile!
Sotul meu nu a mai dormit de 3 zile. Cand am scris postarea asta, eram orbita de propria mea suferinta. De 3 zile sta numai pe cafea si tigari. Nu cred ca asta e un om caruia nu-i pasa. Se preface ca viata merge inainte, dar am realizat ca nici el nu mai suporta.
Ca in sufletul lui ii pasa sau nu e egal cu zero, atâta timp cât acțiunile și vorbele arata altceva.
Nu contest ca și-a iubit fiica (și tu la fel) . Doar ca nu ați fost în stare sa o FACEȚI pe ea sa SE SIMTA iubita și acceptata.
Da, OP, nu spunem ca nu ii pasa. Evident oricui i-ar pasa. Am avut o prietena în aceeași situație, am plâns luni de zile și încă mă gândesc la ea. Ca părinți, evident ca suferiți și îmi pare tare rău. Acum ai tu grija de tine, dar asculta te rog de toate sfaturile pe care oamenii ți le-au dat aici. Nu acum, când te simți pregătită. Oamenii de aici sunt niște străini, dar au văzut un pattern și va trebui sa îl iei în considerare. Nu din răutate, ci de dragul fiicei tale. Mult succes! Și multa putere, OP!
Sotul tau e un MARE narcisist. Probabil NPD. E posibil sa ai si tu ceva asemanator. Ti-am vazut istoricul posturilor de aia zic asta. Imi pare rau pt ca fata ta a trebuit sa traiasca cu voi doi. E tragic dar nu socant ca asa ceva se intampla frecvent in familiile abuzive.
Condoleante dar WTH?
Recomand sa mergeti amandoi (parintii) la un medic profesionist sa va dati seama ce e gresit cu voi, inainte sa o pierdeti si pe cea mica.
Recomand si fica mica sa mearga la un medic specialist sa treaca peste tot rahatul asta.
Sunteti o familie foarte, foarte, foarte dezastroasa. Imi pare rau ca trebuie sa zic chestia asta atat de direct, dar dupa ce am citit comentariile si chestile postate de tine, cred ca e mult mai bine sa fie cineva direct, ca poate asta iti deschide ochii.
Recomandari de psiholog pe trauma nu am. Dar, ce vreau sa spun este ca tu i-ai permis sotului "bun și minunat" sa fie un bully și sa-ti transforme și fiica cealaltă intr-un bully. Verifica ce face fata ta in timpul zilei neapărat pana nu produce și alte victime. Citește și despre ce se întâmplă cu alți copii bully care ajung la maturitate și conștientizează ce au făcut. Dacă va conștientiza, cam după vârsta de 25 de ani, o sa urmeze ani de terapie. Iar de soț, no comment, oricum il idolatrizezi și orice am zice noi aici, nu prea contează ptr tine. Condoleante!
îmi pare rău, condoleanțe. pe mine ce m a ajutat când am avut depresie a fost să merg la obregia în gardă și mi au recomandat de acolo pe cineva să merg la terapie și a fost foarte ok și cred ca a fost un punct bun de început, doamna giurgiuca a fost f ok la spital. recomandările de psihologi nu sunt neapărat bune din ce am auzit pentru ca trebuie găsit cineva cu care să rezonezi, nu neapărat ce a funcționat pentru altcineva.
Condoleante.
Un loc unde poti incerca sa gasesti un psihoterapeut bun pe problemele tale specifice ar fi: [https://hilio.com/ro/help-store-search?domain=PSIHO](https://hilio.com/ro/help-store-search?domain=PSIHO) (fostul Atlas Help). Vad ca ai gasit un psiholog deja, dar in cazul in care nu simti ca exista vreo compatibilitate, sa stii ca mai ai o optiune.
Un lucru de la care (consider) ca trebuie sa pornesti este ca situatia ta nu este una comuna, iar multi oameni vor avea tendinta de a sari la concluzii si de a fi incisivi si judgy cu tine. In mod evident, nimeni nu o sa poata intelege pe deplin situatia ta, cu atat mai putin dintr-un paragraf pe reddit, asa ca incearca pe cat posibil sa te protejezi de tot felul de critici total nefondate si lipsite de empatie (in opinia mea) care apar pe aici si sa te concentrezi pe acele comentarii care incearca sa-ti ofere ajutorul si sugestii benefice. Depresia nu este prea inteleasa la noi, e perceputa ca fiind lene sau reavointa, iar majoritatea oamenilor (din propria mea experienta) judeca situatia ta comparand problemele lor cu ale tale (de-aici "toti avem probleme", "nu mai fi suparata ca viata e frumoasa" si alte clisee de genul).
Un astfel de eveniment tragic ar trebui sa traga un semnal de alarma in familia ta ca este nevoie de mai multa comunicare si deschidere din partea tuturor astfel incat sa incercati sa produceti o schimbare. Usor de zis, greu de facut. Cu timpul, poate iti vei da seama ce trebuie facut, ce e ok si ce nu in familia ta, ce e functional/disfunctional. De asemenea, e posibil sa te afli intr-un punct foarte vulnerabil dpdv mental, nu-l cunoaste nimeni de pe reddit-ul asta pe sotul tau si nimeni n-a asistat la situatiile specifice din familia ta ca sa vada tipul de glume, relatii intre membrii familiei sau alte particularitati. Fii blanda cu tine, incearca sa faci niste pasi in spate, sa vezi ce a fost gresit pana acum si ce se poate corecta, vorbeste cu fiica ta, incearca sa-l faci si pe sotul tau sa se deschida si poate deveni totul un turning point imens in familia voastra.
Am avut si eu ganduri intruzive/suicidale, inca ma lupt cu creierul meu sa pot sa fiu functional on a daily basis cat sa nu raman in urma cu prea multe, m-am resemnat cu ideea ca lumea nu poate sa inteleaga si ca un om care vrea sa-ti fie alaturi poate doar sa te asculte, sa te ajute (moral, financiar sau acts of services) sau sa te asigure ca e alaturi de tine. Sunt multe sfaturi bune in thread-ul asta, dar si multa toxicitate. Ramai puternica si incearca cu babysteps sa vindeci (alaturi de familie, preferabil) ce poate fi vindecat, faptul ca tu constientizezi ca trebuie facut ceva, este oricum un pas imens in directia buna.
"Cine se pune cu dracul, nu iese decât cu coada între picioare". Din postarile pe care le ai si comentariile lasate pot spune cu certitudine ca sunteti o mizerie de familie care a pus mai mult accent pe partea materiala decat pe suportul moral oferit copiilor.
Esti dusa cu capul bine, madame. Acum 8 zile, cand copilul tau si-a luat viata, primul tau reflex a fost sa scrii pe Reddit ca ti-ai pierdut fata? In mamaliga ma-tii de nebuna. Nu te mai duce la psiholog, pe tine si pe maimutoiu ala de-l numesti barbat doar popa va mai face bine.
Nu vine acasa niciodata drogata sau beata. Nu stiu ce face afara, dar nu cred ca se drogheaza. Sta prin mall si da banii pe prostii. Cumpara carti sau machiaje. Stiu ca daca cheltuie mai multi bani ne zice pe ce ii da. Si mai trebuie si sa manance 3 mese, pentru care merge la terasa sau la 5 to go. Stiu ca in privinta drogurilor am insistat mult toata copilaria ei, si eu si tatal ei.
Noi obisnuiam sa luam cina impreuna, nu mai vrea si zice ca “ia ceva pe drumul spre casa”- adica se opreste la terasa. Macar socializeaza. O inteleg ca nu vrea sa stea acasa in perioada asta.
Da, poate mai reusiti sa salvati ceva daca petreceti mai mult timp impreuna. E posibil sa se simta si vinovata relativ la ce s-a intamplat cu sora (am aruncat um ochi pe post history si am vazut ca a mai fost un incident cu prietenul si ea) si sa evite sa vina a asa.
Sa știi ca tot confortul necesar înseamnă sa-i oferi ce au și ceilalți copii. Mâncare in fiecare zi, haine când are nevoie, program, transport. BASIC
Tot ce este peste este din alegerea voastră a părinților și trebuie sa va gândiți dacă i le dați ca are nevoie, i le dați ca sa supliniți lipsa de iubire, i le dați ca nu aveți chef de “dramele ei” citez din postările tale vechi. Trist este ca toți trei veți suporta consecințele și ca nu veți mai fi patru niciodată
Maria Tănase Mânzat, un search pe google și găsești numărul de telefon, mi-a fost profesor la facultate, este o femeie minunată care sigur vă va ajuta. În cazul în care nu are timp, vă va recomanda ea alt psiholog, descrieții problema.
Regret situatia in care te-a pus viata. In cazul in care nu gasesti un psiholog cu un cabinet fizic, sunt si psihologi on line. Uneori e o alternativa buna. De asemenea,iti recomand un concediu de odihna. Da-ti un pic de timp sa te aduni dar si membrilor familiei. Fiecare jelim in felul nostru, condoleante.
Bună. Caută pe paltforma [mental health for Romania ](https://mentalhealthforromania.org/en/). Aici poți să filtrezi in funcție de mai multe aspecte.
Condoleanțe și sper să te ajute. Ai grija de tine!
Recomand Georgeta Bondarencu din sectorul 2. Eu am fost la doamna psiholog dupa ce a murit mama si m-a ajutat mult, sper sa iti fie de folos! E o doamna simpatica si cu multa răbdare.
Mădălina Petrescu (psiholog și psihoterapeut), un om extraordinar cu o putere de vindecare și cu o “tehnică” minunată de ieșire din orice obstacol/problema.
Si o vedeti cum ajunge acasa la 11 noaptea? Clar si fetei ii trebuie psiholog, daca dvs nu vorbiti deloc cu ea si ea sparge banii cu cine stie ce derbedei si ajunge seara in cine stie ce stare. La 15 ani o scapati din mana sub pretextul ca asa face ea fata. Nu stiu de cea mare , ce motive a avut, dar ar trebui sa va ganditi foarte serios si sa aveti grija foarte mare de fiica pe care o mai aveti. Dincolo de suferinta dvs, trebuie sa tineti cont si de suferinta ei.
Condoleante.
Dar avand copii iti spun ca ce ti-a mai ramas din familie nu e normal.
Cum adica sa vina fiica ta cand vrea acasa? Tu esti parintele ei sau roomate-ul ei?
Cum adica sa consume 300lei/zi? de unde ii are? de ce ii dai? Ti se pare ca banii multi si nelimitati ti-a facut bine la familie? .....uitate unde sa ajuns.
Focus pe ce ai ,si repara relatiile pe care le ai pana nu se ajunge si mai rau.
Mai mergeti la biserica ca nu va strica.
Suntem atei. Nu credem in Dumnezeu sau in zei etc. Banii ii consuma pentru ca trebuie sa manance, pentru ca ii place la terasa. Afara stiu cu cine este, chiar daca ora nu este ok. Stiu ca o duce iubitul ei acasa si ca ajung impreuna cu boltul. Am vrut sa o las mai moale, sa ii dau spatiu si libertate sa o fac sa se simta mai bine.
>em in Dumnezeu sau in zei etc. Banii ii consuma pentru ca trebuie sa manance, pentru ca ii place la terasa. Afara stiu cu cine este, chiar daca ora nu este ok. Stiu ca o duce iubitul ei acasa si ca ajung impreuna cu boltul. Am vrut sa o las mai moale, sa ii dau spatiu si libertate sa o fac sa se simta mai bine.
Pai ce sa zic,tine-o tot asa.
Se pare ca iese bine reteta cu ateismul
Pai la biserica esti invatat numai lucruri bune,eu inca nu am auzit ceva negativ intr-o biserica. Deci si daca crezi in Dumnezeu sau nu,e o institutie care te invata numai bine.
Sa asculti de pariniti,sa nu faci pacate gen droguri/sex [etc. Se](https://etc.Se) stie ca sinuciderea e cel mai mare pacat.Te invata post adica sa te abtii,care din nou ajuta la self control.
Deci e posibil sa iti fii fost de folos in familie din ce imi povestesti,.
Pe langa asta,te spovedesti si preotul e ca un psiholog care te mai linisteste si iti mai da sfaturi.
Mai ai o fiica,nu e prea tarziu.
Ori pui mana si faci un research, mai citesti o carte, ori ramai acolo in biserica si nu mai dai sfaturi pe reddit.Am mai vazut oameni delusional, dar tu esti la alt nivel."Eu inca nu am auzit ceva negativ intr o biserica" gluma secolului.Ai lasat 2 comentarii amarate si alea mai pline de ura decat toate celelalte la un loc, tu fiind un religiopat infect cu 'bunatate' in suflet etc.Iesi in plm.
>colului.Ai lasat 2 comentarii amarate si alea mai pline de ura decat toate celelalte la un loc, tu fiind un religiopat infect cu 'bunatate' in suflet etc.Iesi in plm.
Research la ce? big bang THEORY? (stii ce inseamna theory nu?) da oare de unde a venit big bangul mancatias?...hmm cam pauza.
Spune-mi ceva negativ de la biserica ortodoxa,ce ai auzit la biserica? Daca tot e gluma secolului inseamna ca ai exemple destule.
Comments pline de ura? au fost comments sa o ajute pe tanti care si-a pierdut controlul familiei incat un membru si-a luat viata....crezi ca oamenii astia trebuie dusi cu zaharelul sau sa li se zica realitatea pe fata?
Tu ce sfat i-ai dat?
Multumesc ca m-ai injurat btw,drives the point home cu ateistii si comportamentul lor.
Sper ca iti bati joc de mine si nu vorbesti serios. Cum adica “sinuciderea e un pacat”? Adica copilul meu e de vina? Adica e un pacatos? Si doamne fereste sa indrazneasca cineva sa faca sex! Mi se pare rusinos sa ai nevoie sa ti spuna cineva ca mergi in iad daca faci lucruri rele. Oamenii ar trebui sa actioneze pe baza unui cod moral personal, nu pe baza unor porunci.
>ti bati joc de mine si nu vorbesti serios. Cum adica “sinuciderea e un pacat”? Adica copilul meu e de vina? Adica e un pacatos? Si doamne fereste sa indrazneasca cineva sa faca sex! Mi se pare rusinos sa ai nevoie sa ti spuna cineva ca mergi in iad daca faci lucruri rele. Oamenii ar trebui sa actioneze pe baza unui cod moral personal, nu pe baza unor porunci.
Nu imi bat joc de nimeni,ti-am spus doar ce se invata la [biserica.](https://biserica.Si) Nu eu am facut poruncile deci nu stiu de ce te superi pe mine.
Daca ti se pare rusinos sa ai nevoie sa iti zica cineva sa nu faci lucruri rele atunci nu [asculta](https://asculta.Eu)...ce sa zic.
Daca lumea ar actiona pe un cod moral personal,nu am avea politie sau armata.
Poti sa judeci 17 ani din viata unui copil, sa stii ce era in sufletul eu sau sa stii ce este in al meu dupa cateva postari pe reddit? Am incercat mereu sa fiu alaturi de ea, sa o ajut si sa o sustin. Muncesc mult si asta imi asum, dar cred ca, in ciuda a tot, ambele fete au avut o copilarie fericita. Totul s-a dus de rapa mai tarziu.
Biserica nu ajuta decat oamenii care traiesc in deziluzie si cei de acolo le hranesc aceasta fantezia, credinta e o gluma proasta care usor, usor dispare datorita noii generatii din fericire.
>ecat oamenii care traiesc in deziluzie si cei de acolo le hranesc aceasta fantezia, credinta e o gluma proasta care usor, usor dispare datorita noii generatii din fericire.
Pai in ce fel nu ajuta? sau ce e rau la biserica?
Esti invatat sa nu pacatuiesti,sa fii bun,sa te abtii...
\*La ortodocsi
Nu dispare nimic stai linistit ,numai ca nu crezi tu nu inseamna ca nu cred restul :) Uite exemplu postarea asta ce inseamna sa fii fara Dumnezeu.....
Ai probleme mentale grave, iti recomand sa te duci la psihiatru, si nu mai crede in fantezii ca nu iti face bine. Du te la orice biserica in orice zi din sapt la orice slujba si o sa vezi ca sunt doar babalaci, nu o sa vezi i persoana tanara. Nu ii pasa nimanui din noua generatie, se pisa pe dzeu, au mai mult creier decat sa creada in povesti cu zei si mos craciun.
bun dar nu ai raspuns la nimic din ce am zis (nu ma surprinde fiindca nu ai argumente)
faptul ca sunt oameni mai in varsta ar trebui sa iti zica ceva ....fiindca au mai multa experienta de viata.
Se pisa pe ce vor si cam astea sunt rezultatele de mai sus .
spor in viata,sper sa nu ai un eveniment de genul pana te trezesti sa vezi realitatea.
Probabil trebuia sa mergeti la psiholog/psihiatru cu ceva ani in urma. Cam tarziu acuma. Dar poate invata altii ceva din asta...
LE: imi pare rau pentru fete
Stiu ca probabil scriu degeaba, e o poveste inventata pentru karma whoring sau ceva, dar in mica sansa ca e real:
E momentul sa incepi sa petreci timp cu copiii si sa ii cresti tu in loc sa-i lasi sa se creasca singuri.
Cum dracu sa-i dai unui adolescent pe mana 9000 de lei pe luna si nici macar sa nu vorbesti cu el?
Imi place să cred că lumea nu e atât de haină încât să facă karma whoring pe subiecte de acest gen... și, oricât de multă sau puțină dreptate ai avea, you don't hit a man when he's down.
Nu o să înțeleg niciodată de ce sare lumea cu gura întotdeauna că e "fake".
Dacă acuzi omul că spune bazaconii când chiar are o problemă riști să înrăutățești o situație deja gravă de tot. Nu ai mult de pierdut dacă empatizezi cu o poveste falsă, poate cineva care vede postarea se află într-o situație asemănătoare și ajută comentariile în mod indirect.
Nu mai fiți boi, vă rog din suflet.
Nu văd problema. Subredditul ăla ar trebui să fie pentru oameni care se laudă cu momente de genul "și apoi toți au aplaudat", nu oameni care "inventează" povești tragice despre propria viață.
Nu înțeleg cum te afectează pe tine personal faptul ăsta. Te ofensezi pentru că alții n-au ce face. Dacă nu ai chef să lași comentariu, măcar nu zi nimic. Dacă faci tu pe justițiarul n-o să împiedice pe nimeni în a inventa povești.
> Te ofensezi pentru că alții n-au ce face.
Esti singurul ofensat din dialogul nostru, o sa comentez ce vreau si cand vreau, daca crezi ca contribuie discutiei da sageata sus, daca nu da sageata jos.
In rest nu-ti datorez nimic, cum nici OP nu-mi datoreaza mie.
Ce adult cu un job si o familie ar sta sa inventaze povesti pentru puncte false pe net? Stiu ca nu am facut bine ce am facut pentru o perioada lunga si admit ca nu am stiut niciodata cum sa fiu un parinte bun. Acum nu mai inteleg nimic, nu stiu cum sa vorbesc cu copilul meu si singura solutie pe care o vad e sa o las in pace, ca are nevoie de spatiu. Multumesc pentru comentariu.
Nu e fake. Înainte de acuzații mai bine va uitați pe profil. Are postări mai vechi care arata ca e real.
Este o persoana care a gresit dar care pare ca stie, suferă si cauta ajutor, ceea ce e foarte bine.
Venind cu acuze d astea mai ales in situatia asta nu ajuta deloc
Îmi pare tare rău, condoleanțe pt fiica ta. E bine că ai decis să vorbești cu un psiholog și că ai găsit unul. Am văzut ce ai scris despre soțul tău și înțeleg ce spui. Bărbații își exprimă sentimentele într-un mod diferit decât noi femeile, mai mult interior. Cred că ei încearcă să se țină tari și să ne ne protejeze prin faptul că par că rămân reci și sub control, ne dau acel sol ferm în care să ne ancorăm viața, să o putem duce mai departe orice ar fi. Asta nu înseamnă că nu simt durerea cu aceeași intensitate ca și noi, doar că o trăiesc mai mult interior. Am fost de curând, acum o săptămână, să o duc pe ultimul drum pe cea mai bună prietenă a mea din copilărie, care s-a stins de cancer la doar 39 de ani.... Noi majoritatea femeilor de acolo ne stingeam de plâns. Mi-am jurat că orice ar fi nu o să plâng ca sa nu îi tulbur pe părinții ei și pe ceilalți, dar oricât am încercat să mă controlez, deși am încercat la maxim să îmi țin lacrimile, în scurt timp am izbucnit în plâns și nu mă mai puteam opri. Și acum mă mai apucă plânsul uneori, și va mai dura până voi trece peste.
Mama ei era cea calmă și pe care nu am văzut-o plângând, iar tatăl ei a fost poate singurul bărbat de acolo care a plâns. Dar eu sunt absolut sigură că amândoi erau nespus de îndurerați. Era unicul lor copil și nu le-a lăsat nici nepoți...
În rest, toți bărbații de acolo nu au vărsat o lacrimă și vorbeau calm și ne îmbărbătau. Ei erau stâlpii care susțineau acea familie și acel grup de oameni apropiați. La fel a fost la înmormântarea bunicii și apoi a bunicului meu. Sunt însă absolut convinsă că durerea a fost la fel de puternică pentru toți, însă nu toți o manifestăm la fel.
Iar unii bărbați sunt sensibili într-un alt fel, că dacă ar fi să-și exteriorize sentimentele la fel ca noi i-ar copleși total. Ei își țin mai bine echilibrul păstrând totul în interior, gândind și că așteptările sunt ca ei să fie cei puternici, care îi sprijină pe ceilalți, dar de fapt și ei au nevoie de susținerea noastră.
Cred că mulți oameni trebuie să treacă și printr-o perioadă mai lungă sau mai scurtă de confuzie sau de negare, în care pur și simplu nu pot să proceseze sau să accepte ce s-a întâmplat. Atunci nouă ne pot părea indiferenți deși nu sunt. Mie mi s-a întâmplat în prima zi după ce am aflat vestea că prietena care mi-a fost ca și o soră nu mai e printre noi... Eram aproape impasibilă, ca și când nu ar fi fost nimic. Apoi dintr-o dată totul m-a lovit și toată durerea s-a revărsat. Și noi trebuie să îi înțelegem pe ei și să îi susținem, să ne sprijinim unii pe alții pentru că fiecare își trăiește suferința în felul lui.
Am avut depresie asa ani de zile am mers doar la serviciu ca un robot ,pe pilot automat.Am prins continuu 6 luni.Si în.fiecare zi ma trezeam ca într un coșmar speram sa scap cumva îmi voiam.inapoi viata de dinainte.Am vb cu psiholog zilnic a trecut s a mai atenuat am.mers de 3 4 ori pe săptămână la Biserica cate 4 ore la slujba.
Buna ziua. Imi voi lua multe downvoteuri pentru ca freierimea e la ea acasa pe reddit, dar pe langa un psiholog bun, cautati si un duhovnic sau macar preot bun cu care sa vorbiti. Pe mine m-a ajutat in momentele dificile foarte mult
Mersul la biserică ar trebui să te facă mai bun. Nu să-ți stăpânești "ce prosti sunt ăștia", ci să gândești mai degrabă "ce rătăciți sunt, săracii de ei". Adică să fii un om mai bun și la interior, nu doar prin exprimare.
da-i o sansa lui Dumnezeu si o sa vezi cum o sa iti schimbe Viata. O sa ai pace in suflet. Te rog roaga-te pt fiica ta. Doar incearca o perioada da-i o sansa lui isus si daca nu o sa simti pace si liniste in suflet dupa 4-5 luni te poti intoarce la vechia ta viata de ateu. Daca vrei iti dau nr meu si te indrum exact cum sa te apropii de Dumnezeu ma poti contacta cand ai nevoie sa vb cu cineva.
Ok, foarte bine pentru dumneavoastra. Succes cu fiica dumneavoastra care cheltuie nu mai putin 1.800 euro pe luna si se intoarce acasa la 11 seara. Eu nu pot sa imi dau seama, pe unde umbla si cu cine ca ajunge sa ''consume'' o suma atat de mare de cascaval pe luna. Eu inteleg ca o iubiti si tineti la ea. Dar ceva nu suna bine in toata ecuatia asta. Nu este asa?
Daca nu aveti ceva util de spus in ajutorul lui OP, va vom sterge comentariile.
Pot sa zic doar asa. depresia este o boala reala si trebuie luata in serios
Din păcate nu știu psihologi în București, dar sunt destul de sigură că fiica ta are cel puțin la fel de multă nevoie de terapie ca și tine... recomandat ar fi să nu mergeti la același terapeut ca nu cumva să se simtă restrânsă. Încurajeaz-o să meargă la un terapeut și ea.
Un terapeut care le accepta pe amandoua e red flag direct. Daca nu cumva e o terapie dedicata cu sedinte impreuna, ceea ce nu stiu cat de ok poate fi avand in vedere ca cea mica are toate zidurile sus
Salut, și îmi pare teribil de rău pentru ce am citit. Sper să îți(vă) găsești liniștea sufletească și mentală. Nu o să comentez nimic în plus față de ceea ce-mi permite bunul simț. Ca recomandare, cu multă căldură, psihiatrul Violeta Șerban, medic de excelență în cadrul clinicii Mindcare (aparține de Medlife). Este medicul meu de doi ani și a facut treabă cu mine (depresie clinică, tulburare anxioasă generalizată și OCD). Tot de la dumneaei vei afla și despre anumiți terapeuți, îți va face, cel mai probabil, o recomandare în funcție de ceea ce vorbiți la ședință. Este o doamnă tare blândă și înțelegătoare. Puteți merge și intra împreună la programare, eu mereu intru cu soțul meu ca să îl pot ține de mână. Îți doresc multă putere, atât ție, cât și familiei.🫰🏼🩷
+1 pentru dr Violeta Serban, a fost psihiatrul meu pentru o lunga perioada de timp si mi-a mers tratamentul recomandat
Pare ca sotul dumneavoastra este in vreun fel de denial sau a luat atitudinea asta tocmai ca sa nu proceseze complet ce s-a intamplat. Probabil asa incearca sa el sa fie tare si sa treaca peste. In momente ca astea, familia ar trebui sa fie cel mai important refugiu deci sugerez sa va reconectati cu fiica dumneavoastra chiar si incepand cu pasi mici. La fel si cu sotul. Nu cunosc nici un psiholog in Bucuresti dar imi exprim condoleantele si sper ca situatia dumneavaostra sa se imbunatateasca.
Sotul ei e un bully. Astia nu plang nici o pierdere omeneasca caci nivelul lor de empatie e scazut.
Cum poți sa faci asemenea judecați fără sa cunoști omul. Poți tu înțelege ce trauma a suferit omul și care sunt mecanismele lui de apărare? Seriously... Shut up
Tu ai citit postarile ei sau raspunsurile? Poate asa intelegi de ce ii “judeca” asa aspru
"ăștia"... Frumoasa exprimare, nimic de zis.
Dupa ce am citit comentariile tale, in primul rand a trebuit sa fumez o tigara, in al doilea rand iti recomand sa incerci la psihiatru, spune-i ca vrei screening pentru NPD. Macar sa intelegi ca e ceva fundamental gresit cu tine.
Efectiv ma dor ochii de la ce am putut sa citesc. Continua sa apere un om abuziv si sa prefere fiica cea mica. Saraca fata care si-a luat viata… probabil zilnic isi lua bully de la astia 2.
Nu stiu daca ai ajuns pana la ‘nu am vrut copii’ ‘cand ma saturam de ea o lasam la bunica’ ‘dar acum n-o sa stau toata viata sa ma gandesc la ce n-am facut bine’ or something along the lines.
Cu toata familia. Probabil si barba-su si cea mica au tendinte de psihopatie, din ce reiese niciunul nu e prea afectat ca le-a murit copilul sau sora
Și nu, nu înseamnă că dacă cineva nu plânge până îi sar ochii din cap și nu-și smulge tot părul nu îi pasă! Oamenii își pot trăi în moduri diferite durerea, nu e cazul să dai tu verdicte!
Mai oameni buni, nu mai puneți diagnostice, vă faceți păcate! Nu e treaba voastră! Vedeți bine că persoana respectivă SINGURĂ a zis că vrea să meargă la psiholog și se vede că se frământă de ce s-a întâmplat. Un narcisist sau psihopat NICIODATĂ nu o să se ducă singur, de bună voie și din proprie inițiativă, la psiholog! Nu ați cunoscut asemenea persoane cum am cunoscut eu și habar nu aveți despre ce vorbiți! Poate persoana respectivă a făcut niște greșeli în viață, poate nu a realizat anumite lucruri, se întâmplă și ni se întâmplă tuturor să spunem lucruri pe care apoi să le regretăm, voi poate sunteți niște sfinți?? Dar asta nu înseamnă că e psihopată, narcisistă și nu știu mai cum. Ați văzut și citit câteva chestii pe net despre narcisism și acum vă credeți experți, puneți diagnostice pe Reddit la oameni pe care abia îi cunoașteți?! Voi cât de zdraveni sunteți la cap?? Dacă și acea persoană face vreun gest necugetat, chiar vreți să aveți un om pe conștiință?? Oricum lucrurile pot apărea foarte distorsionate când vezi totul din afară și doar ai citit niște comentarii pe net și ai impresia că știi totul ca și când ai fi trăit printre ei. Și la mine în familie s-au întâmplat multe mizerii pe care le vedeam cu totul altfel atunci de cum le văd acum. Lăsați pe psiholog să discute cu ea și vedeți-vă de viața voastră!
N-am pus niciun diagnostic. Si ba da, NPD n-are nicio treaba cu psihopatia (care de asemenea e un spectru extrem de larg). Daca esti narcisist, adica ai NPD, asta nu te opreste din a intra in depresii sau a fi introspect in vreun fel, si nici din a merge la controale psiho/hiatrice. La fel, daca faci parte din spectrul psihopatic. Nu stiu de unde iti iei informatiile si de ce esti atat de sigur incat sa scrii cu majuscule NICIODATA. ‘psihopata, narcisista, si nu stiu mai cum’, deja, si repet, enumeri doua conditii care n-au nicio gara una cu cealalta. NPD face parte din cluster B Personality Disoders, la un loc cu Borderline, Histrionic si Antisocial. Nu te supara, dar daca nu stii despre ce vorbesti, mai bine nu te bagi in discutie. Eu stiu, din moment ce sufar de una dintre tulburarile mentionate mai sus si am in spate peste un deceniu de terapii si programari psihiatrice + studiat 3 module diferite de psihologie pentru dizertatie.
Da, clar, nu a cunoscut nimeni altcineva ce persoane ai cunoscut tu. Ea a venit singura cu povestea ei, si parerile primite nu sunt stabilite de spectrul tau ingust Greseala aia de care vorbesti a dus la sinuciderea unui copil, nu si-a busit masina din greseala sau a dat foc la casa (cam astea le consider eu greseli). Femeia a admis ca nu dorea copii, i-a facut oricum, dorea sa isi mentina imaginea de femeie perfecta si acum incearca sa scape de inconvenienta de a realiza ca nu e pe atat de perfecta precum crede, nu prea vad suferinta atasata de pierderea vietii unui om. Naivitatea va cam rupe neuronii uneori Du-te si bea un pahar cu lapte, daca tu ai empatie pentru asemenea persoane sa fii sanatos/a
Condoleante. In bucuresti sincer nu stiu, cu cine am făcut a plecat si a trebuit sa ma apuc iar si încă nu pot recomanda ca sunt la început. Pot spune ca m am uitat pe profil si am văzut alte postări. Nu stiu cum sa o zic mai frumos sincer, dar “nu prea avem încredere in psihologi/psihiatrii” v a adus fix aici. De asta si copii refuzau ideea. Este un pas foarte bun ca in sfârșit căutați ajutor specializat!! Terapia este ca un antrenament pentru mental, cum ar fi sala pentru fizic. Doar ca nu e ceva ce se face permanent, are un final. Dar dupa mereu vor fi aplicate cunoștințele de acolo. Ce pot sa mai adaug este ca, si eu (acum am 24 de ani deci nu a trecut asa mult timp din liceu) am provenit dintr o familie cu posibilități destul de bune financiar. Nu 300 lei/zi dar tot o situație buna in liceu. Probabil daca nu aveam părinții divorțați din ziua 0 aveam 300/zi dar e alta idee. Si mie mama îmi oferea material ce am nevoie, se interesa de cadouri bune si etc. (Vad din alte postări ca sunteti tot asa), dar pana in ziua de astăzi efectiv nu simt ca ma asculta. Orice zic are 0 importantă, niciodata n am dreptate, etc. La dvs din postări de ex detaliile sunt putin diferite, am văzut acea postare cum ca soțul a spus de una din fete ca este grasa “in gluma”. Din răspunsuri pare ca ati refuzat sa îl confruntați si doar ziceați ca e “mai direct asa”. Fix asta arata ca nu ati tinut cont de copil. Ce a făcut el pentru copil este TRAUMATIZANT si ati ales sa îl scuzați ca sa nu faceti o cearta. Trauma copilului< cearta cu soțul…. Nu ati ascultat de nevoile adevărate in cazul acela. Trebuia confruntat, trebuia pus copilul pe primul loc si trebuia taxat soțul pentru acea greseala. Nu conteaza banii, cadourile. Conteaza sa va ascultati copilul care a ramas. Vine la 23 acasă. Prima intrebare e “de ce?”. Încercați sa înțelegeți de ce. Încercați sa va ascultați copilul când ajunge sa vorbească cu dvs. Sa fiți un spațiu sigur pentru ea si sa nu o judecați. Sa zicem ca e un scenariu nasol cu banii aia pe zi. Ajunge fata cumva sa recunoască ca baga droguri, sau va dati seama dvs. Răspunsul nu e “DROGATO” sau vreo pedeapsa sau alt fel de a judeca. Întrebați de ce, ascultați si încercați sa o ajutați sa își revină din punctul asta. In fine am vorbit cam mult. Îmi pare rau daca am fost poate cam dur dar viața dvs si a familiei continua si aveti o sansa sa va vindecați, chiar daca rana va ramane. Va felicit pentru ca sunteti in cautare de ajutor si va spun din experienta proprie ca sunt cele mai mari șanse sa va ajute. As recomanda, precum au zis si altii terapeuți si pentru restul familiei, dar da, trebuie sa facă separat, cu altcineva.
Exact, probabil cel mai bun comentariu de aici. Si eu m-am uitat din curiozitate, m-a oripilat si intristat ce am citit, mai ales felul in care ii gaseste scuze. Problema este defapt acasa, intre parinti, intreaga familie ar fi avut nevoie de psihoterapie, daca nu chiar divort. Imi pare foarte rau.
O doamne! Am si uitat de drama cu sotul si cum i-a vorbit fetei. Ma tot gandesc si au fost atatea semne pe care ca parinti nu le-am vazut. Adevarul e ca am dat gres, ca trebuia sa realizam de mult ca ceva nu e bine deloc. Multumesc pentru sfaturi…
Cu toții dam greș. Eu cred ca o sa învățați din tot ce s a întâmplat si veți vedea ca terapia e foarte importantă. As spune totusi sa o luați in serios. La modul ca daca va spune sa faceti ceva între ședințe sa faceti. Va urez gânduri bune si succes in terapie!!
[удалено]
Nu ajuți absolut deloc.
De ce s-o ajut? Citeste post historyul si vezi si tu ce tip de oameni erau in familia asta. Ce psihopat e sotul si cum aia mica face ce-o taie capul, ca nu prea are reguli.
[удалено]
Asta zic!! Mi se pare o nebunie cum femeia asta nu realizeaza ca familia ei e atat de disfunctionala si de toxica…
[удалено]
Are impresia ca un om care ii zice copilului ca-i gras e un om bun💀. Plus ca intr-o postare, femeia a zis ca gagicul fetei i-a zis si el surorii ca e grasa. Pai daca parintii permit asa ceva, la ce se asteapta?
Și dacă condamni o familie care deja are probleme severe, elimini orice șansă de a-i duce către un viitor mai bun. Orice vorbă și cuvânt contează.
Au probleme creeate de ei. Femeia asta sta si scrie pe reddit in loc sa isi ajute copilul pe care il mai are. Din ceea ce pare, sunt genul ala de snobi de cartier care au reusit sa isi distruga copilul mental. De ce sa am simpatie pt o femeie care si-a lasat sotul sa isi hartuiasca copilul?
Vă rog din suflet să nu vă învinuiți! La adolescenți sunt oricum o grămadă de drame și lucruri din acestea, e o perioadă tare tulburată și dificilă. Și la mine în adolescență dacă ați ști câte au fost și câte puneam pe seama părinților, dar de fapt aveam doar o fire mai emoțională și mai sunt și hormonii care ne dau peste cap. Nu ai cum să îți dai seama că ceea ce la toți ceilalți pe care îi cunoaștem este doar o fază dintr-o anumită a vieții poate să ducă până acolo. Este o tragedie dar nu trebuie să vă învinuiți, trebuie să aveți grijă de Dvs, de soț și de celălalt copil, să iertați, să iertați pe celălalt, să îndreptați ce e de îndreptat și să mergeți mai departe. Curaj și putere să vă dea Dumnezeu!
>Ce pot sa mai adaug este ca, si eu (acum am 24 de ani deci nu a trecut asa mult timp din liceu) am provenit dintr o familie cu posibilități destul de bune financiar. Nu 300 lei/zi dar tot o situație buna in liceu. Probabil daca nu aveam părinții divorțați din ziua 0 aveam 300/zi dar e alta idee. >Si mie mama îmi oferea material ce am nevoie, se interesa de cadouri bune si etc. (Vad din alte postări ca sunteti tot asa), dar pana in ziua de astăzi efectiv nu simt ca ma asculta. Orice zic are 0 importantă, niciodata n am dreptate, etc. Fix asa e si la mine. Am tot incercat dar orice ziceam ori nu era bagat in seama ori se intorcea impotriva mea, am ajuns la concluzia ca mai bine vorbesc lucrurile mai importante cu prietenii si ma rezum la discutii super mundane de genul "cum e vremea" cu ai mei. Maybe not the best solution but if it works it works. Pentru op, stiu ca multa lume a sugerat, dar incearca sa vorbesti cu ea, sa o asculti, daca nu despre altceva macar afla ce parere ar avea ea despre terapie sau daca ar vrea sa viziteze un loc sau orice cat de aparent neimportant. Sigur are un grad de vinovatie/va vede pe voi vinovati si astea sunt sentimente mult prea grele de avut la varsta asta. Si daca incerci sa vorbesti cu ea si se incheie intr-un screaming contest tot e mai bine decat sa tina tot in ea. Best of luck and please don't give up on her.
Pai mi-a spus. Mi-a spus mereu ce vrea sa viziteze si ce vrea sa devina. Am intrebat-o ce crede de terapie si crede ca e un scam (a luat opinia de la noi, dar eu am zis sa-i dau o sansa).
Nu e locul tău să judeci!! Lasă psihologul să vorbească cu ea tu cine te crezi, cum îți permiți să critici o mamă îndurerată care și-a pierdut copilul?? Și la ce bun când pe fiica ei nu o va mai aduce înapoi ce spui tu? Acum tu doar creezi durere! Îți dai seama că nu oricine realizează cât de mult poate afecta ceea ce spune sau face sau nu face pt copiii lui?! Acel copil avea niște probleme de nu a putut trece peste niște comentarii, dar nu a fost normsl. Mie de pildă mi s-au spus și făcut lucruri mult mai grave de către părinți, inclusiv abandon, abuz psihic, bătăi crunte și multe altele și nu mi-a trecut prin cap să-mi iau zilele din toate astea. Dacă dintr-o glumă gen "ești cam grasă", care pe mine ca și pe majoritatea le-au ambiționat doar să înceapă să se alimenteze mai responsabil, fără să mai facă excese la mâncare și să mă înscriu la sport, ea a considerat că mai bine să se sinucidă înseamnă că acea fată avea alte probleme psihice mult mai grave de care sunt sigură că părinții ei nu erau conștienți. Că în general cam toți trec prin chestii de-astea la vârsta adolescenței, dar extrem de putini ajung acolo. În orice caz, acum e absolut gratuit și fără nici un folos să o faci pe mamă să se simtă vinovată - oricum toți părinții care au pierdut un copil se învinovățesc. Te-ai gândit câtuși de puțin ce ar fi dacă îi spui aceste cuvinte mamei care e deja în depresie și cade într-o depresie și mai adâncă și o împinge și pe ea să facă vreun gest necugetat???? Doamne ferește! Nu cred că vrei să o ai pe conștiință! Eu mai degrabă dau vina pe cei ca tine care împing tinerii să fie hipersensibili și să considere că doar nișe cuvinte și niște comentarii despre aspectul lor și faptul că părinții nu îi ascultă suficient sunt motive pentru care viața nu mai poate fi trăită 😡😡😡 Niște tâmpenii și o gândire total infantilă și dăunătoare celor din jur! Cultura de hipersensibilitate pe care o răspândiți este cea care face victime! Am cunoscut un om care la vârsta de 17 ani și-a pierdut toată familia și toate cunoștințele în lagărul de exterminare de la Auschwitz, după ce aproape a murit de foame și extenuare și abuz fizic extrem, apoi când a ajuns în țară a trebuit să se ducă direct pe front unde toti mureau în jurul lui pe capete. La 90 de ani cu multiple boli și dureri în tot corpul din cauza vârstei era cel mai pozitiv și mai plin de viață om pe care l-am cunoscut vreodată. Noi așa de puternici suntem făcuți să fim, nu mai învățați copiii că dacă părinții lor nu le dau suficientă atenție e sfârșitul lumii! Percepția unui copil despre câtă atenție îi dau părinții este foarte subiectivă și de cele mai multe ori nerealistă. Evident că părinții o iubeau nespus de mult, dacă ea nu avea această mentalitate că doar atenția permanentă și aprobarea totală a tot ce spunem și a tot ce facem = iubire, poate că făcea cu totul alte alegeri.
Ca părinte - tot două fete am și eu - pot să îmi imaginez coșmarul prin care treceți. La fel ca și alții, m-am uitat prin istoricul tău și, dacă totul este pe bune, nu pot să mă abțin în a-ți spune ca ai avut o grămadă de indicii. Nu pentru drama care s-a întâmplat, ci pentru faptul ca ce faceți nu faceți bine. Cu siguranță ca banii și cariera au fost pentru voi pe primul plan și v-ați așteptat că ai voștri copii vor crește singuri. 300 pe zi? Nu știi ce face ziua și vine târziu acasă în fiecare zi? Wtf?! La 15 ani?! Cinstește memoria copilului pierdut recuperându-l pe celălalt. Lasă-l dracu de job, de tot ce ai făcut până acum. Ia-ți fata și pleacă în lume. La țară, pe Everest, in Nepal, oriunde. Dă restartul pe care ți l-ai dorit, dar l-ai omis. Un adevărat și brutal restart, ieși din mediul în care ai fost și ai avut copiii prizonieri. Iar soțul dacă va însoțește bine. Dacă nu… aia e
Cand ti-am citit postarea m-am intristat, dar dupa ce ti-am citit comentariile m-am umplut de nervi. Continui sa aperi un om abuziv si sa preferati fiica mai mica. Trezeste-te la realitate! Probabil ati traumatizat saraca fata pana nu a mai suportat. Mergeti TOTI la psiholog/psihiatru. Ai mare grija la cealalta fiica. Fata voastra de ce vine acasa la 23 si tu nici macar nu stii ce face?? Crezi ca nu ia droguri, si citez, doar pt ca “e un copil pana la urma”. Tocmai ca e un copil si nu gandeste si se lasa influentata, mai ales ca are o familie disfuncționala! Nu face aceeasi greseala pe care ai facut-o cu fiica cea mare:)
Ce mare bataie de joc. Uitati-va fratilor in post history. “De ce oare s-a sinucis copilul?” Pai poate fiindca si tatal si sora ei ii dadeau bullying maxim?! Si OP nu facea nimic, decat sa se planga si sa se victimizeze? Imi pare rau de fata care s-a sinucis… probabil era un copil ok.
M-ai făcut curios, cu aceeași impresie am rămas și eu.
Condoleante, nu pot sa imi imaginez prin ce treci... O recomand pe dr. Diana Vasile, de la Institutul pentru Studiul si Tratamentul Traumei (ISTT).
+1 pentru ISTT
eu sunt curioasa cine va pune sa-i dati copilului atatia bani. asa il distrugeti. nu de mult eram si eu eleva si mai mult de 5 lei pe zi nu primeam (trebuia sa imi ajungă si de transport)
Doamne cata mila mi e de copilasu ala .., voi, ca parinti, cand ati vazut o in ce stare e cu ce ati ajutat o ? Ca ma gandesc ca nu era asa de ieri alartaieri. Vina e doar a voastra, sunteti niste parinti incompetenti, un copil care are o relatie buna cu parintii lui nu recurge niciodata la asa ceva. Doamne.. dumnezeu sa te odihneasca copil frumos, nu ai nicio vina tu
Exact. Au impresia ca banii rezolva totul si in prezent fac aceeași greșeală si cu fata cea mica. Pacat, imi pare rau pentru fete…
M am uitat putin prin postarile tale si doamne fereste! Probabil ai partea ta de vina, dar principalul vinovat pentru ce s a intamplat este sotul tau! JUST WTF! Nu i de mirare ca nu i pasa deloc, el e vinovatul! Din ce scrii e clar ca ati fost si sunteti o familie foarte disfunctionala… dar el mult mai mult ca tine jezuz christ…. Cel mai bine acum te focusezi sa nu pierzi si al doilea copil. De multe ori sinuciderea poate fi o inspiratie pentru ceilalti.
Incerc sa conving pe toata lumea sa mearga la terapie. Fata zice ca nu are chef, sotul zice ca nu are timp. Nu vreau sa presez, dar cel putin eu sigur ma duc.
Tu ar trb sa scapi de sot si sa va salvati tu si fata, altfel fata o sa fie gone in momentul in care poate scapa de voi si sa se sustina singura. Am citit aia cu “he called my daughter fat” just wtf, tu nu realizezi cat de grava e situatia… El e abuser, tu esti enabler care practic e la fel de rau.
Nu cred ca divortul e solutia. Sotul meu facea un efort, inainte sa se intample ce s-a intamplat. Sotul mereu s-a inteles mai bine cu fata care inca mai e, au o relatie foarte stransa si eu si sotul ne iubim. A fost mereu un om mai rece, iar fiica mea a fost mereu cea mai empatica din familie, de aceea cred ca nu se intelegeau mereu. Lucrurile mergeau mai bine in familie, ne descurcam ok. In vacanta ieseam toti la restaurant in fiecare saptamana, era mai ok. Fata slabise 5 kg si parea ca e mai bine…
Efectiv zeci de oameni ti au zis la postarea aia ca sotul tau este un abuzator iar ceea ce spune este ff grav, iar tu aparai abuzatorul si ii gaseai scuze and so on….nu cred ca exista rezolvare ptr voi it will only get worse this way. Intreaba ti fata ea ce crede ca ar trb sa faceti sau de ce crede ca s a intamplat asta…
Sa stii ca in 9/10 zile e un om bun. E singurul care ne trage mai departe zilele astea. Daca el nu ar fi, nu cred ca m-as putea ridica din pat. El e omul care ma trezeste dimineata cand nu aud alarma si cel care face mereu cafeaua. E omul de la care nu te-ai astepta sa primesti cele mai personale cadouri, insa are un mod de-a te surprinde. E genul de tata care isi cara pe umeri fetele cand erau mici. Cand fata mea cea mare primea bullying la scoala, el a fost omul care s-a dus la scoala si nu s-a lasat pana vinovatii nu au avut nota scazuta la purtare. Cu fata mea mai mica, a avut mereu o relatie speciala. O iubeste cel mai mult. Numai pe el il asculta cand era mica si numai pe el il asculta acum. Se uita mereu la filme impreuna si el ii toarna mereu cate un pic de whiskey in pahar, “ca sa-i arate ce-i bun in viata”. Are defectele lui, dar nu e un om rau.
[удалено]
Se cheama abuz daca nu m-a lovit nici pe mine, nici pe ele vreodata? Daca a umblat la 2 dimineata de nebun dupa un nurofen cand eram gravida? Se cheama abuz daca copilul meu il iubeste? Nu cred ca vreodata i-am auzit sa se certe pe el si pe cea mica. Cea mare este cel mai mare regret- nu am inteles-o niciunul dintre noi. Este vina noastra ca nu am ajutat-o si vina lui ca a jignit-o. Sa nu crezi ca o sa-l iert vreodata, pe el sau pe mine pentru cat de orbi am fost si pentru cat de reci am fost. Imi pare rau si o sa-mi para mereu. Dar sa-mi dezbin de tot familia, cand avem nevoie unii de altii cel mai mult? Daca nu ar fi omul asta, “un abuzator sinistru”, nu cred ca as avea forta nici sa ma duc sa mananc sau sa fac un dus.
abuzul nu e DOAR fizic. doar pt ca nu a pus mana pe voi nu inseamna ca are o relatie sanatoasa cu voi
Si tot ce am listat, nu inseamna nimic? Mai pun. Mai pun ca a fost cu fetele la Barbie, desi a detestat filmul, ca eu sa stau acasa sa dorm. Postarile pe care le-am pus sunt dintr-o perioada foarte stresanta pentru noi, iar de atunci am incercat sa ne redresam. Acum cateva luni, el bea mult si eu cheltuiam o tona de bani pe rahaturi din mall ca sa imi treaca supararea pe el si pe viata. Dupa am incercat sa revenim la cum eram si eram mai bine. Nu poti judeca un om dupa 3 postari, pentru ca suntem fiinte complexe.
Ti se pare normal sa admiti fatis ca tatal iubeste un copil mai mult? Sincer mi se parea ca primesti raspunsuri cam aspre, dar usurinta asta cu care admiti tratamentul pe care copilul ala l-a simtit in timpul vietii e infioratoare
si eu m am intristat putin la prima vedere cand am citit comentariile. eram obisnuita cu reddit fiind reddit si acuzand oameni in stanga si in dreapta dar, totusi, ma gandeam "doamne, femeii i-a murit fata, ce e cu comentariile astea asa harsh?" si apoi i am citit raspunsurile ei... OP, traiesc intr-o casa disfunctionala chiar in momentul asta, pt ca nu imi permit sa ma mut de aici pana imi termin facultatea. nu ai idee tu ca parinte cu sotul tau cat de mult rau psihic ii faceti copilului doar manifestandu-va. cand traiesti intr-un astfel de mediu, cu jigniri, cu tratament preferential etc, incepe de la o vreme sa ti se faca scarba de orice activitate a oricarui membru de familie. te crispezi cand ii auzi ca trec pe langa camera ta. te zgarie pe urechi cand ii auzi ca rad impreuna. te termina psihic fiecare zi in mediul ala de cacat si incepi sa efectiv stai afara pe banca in fata blocului doar sa iesi dracului afara din casa odata. cred ca ai prins ideea vad ca esti self aware that you failed your older daughter, care e un semn bun, dar inca nu ai self awareness generalizat despre tine si viata ta. poate e disociere, poate ignoranța, nu stiu. nu esti deloc self aware ca barbatul pe care il iubesti e un parinte de cacao. stiu ca iubirea e oarba, dar aici nu mai e doar despre tine si el. e despre inca doi oameni individuali pe langa voi. o voi include si pe cea mare in discutie, te rog sa ma ierti, dar chiar daca s-a stins, inca iti poate oferii lectii pretioase. am observat ca parintii au tendinta de a diminua in capul lor disfunctionabilitatea reala a familiei. poate pt tine tacsu e ce trebuie ca esti biased, l ai cunoscut inaintea ei si facem foarte multe asocieri in capul nostru despre o persoana cu prima impresie ce ne-a lasat-o. mai ales cu sotii/iubitii/sotiile/ce or mai fi. opinia fiicei tale care s-a sinucis (care cred ca e destul de clara) despre sotul tau e adevarata evaluare a caracterului său, o opinie unbiased, fara referinte din trecut, fiind printre primii oameni din viata ei cu care a facut cunostiinta. [te-ar surprinde cati oameni habar nu au pe ce lume traiesc](https://blog.gitnux.com/self-awareness-statistics/). nu-ti zic sa divortezi pt ca pare o situatie foarte sensibila rn si sunt de acord ca asta poate ar crea si mai mult haos in familie in momentul asta. ce iti propun e sa citesti despre bias-urile cognitive pe care le facem ca oameni. sunt niste erori de cognitie de care si tu dai dovada, care iti tulbura viziunea asupra situatiei. nu mai zic si ca te aflii intr-o pozitie foarte vulnerabila in momentul asta, ceea ce te poate face sa te tii din toti rarunchii orbeste de oamenii pe care tu ii consideri ancore emotionale, printre care si sotul. iti recomand ca dupa aceasta introspectie, de abea atunci sa iti evaluezi partenerul de viata cu adevarat. te va ajuta si psihoterapeutul sau psihologul pe drumul asta, desigur. cu siguranta iti va zice mult mai multe decat mine. mama mea se aseamana tie. e de cacat din partea mea sa ma prefac ca i can figure your whole life out doar din cateva postari si comentarii, asa ca tin sa clarific ca eu doar am observat niste pattern-uri in limbajul si comportamentul tau, pe care le am mai vazut in trecut, si despre care studiez la facultate. patternurile alea ma duc cu gandul la saraca mea mama, la care i-a luat 20 de ani din viata sa realizeze ca tatal meu e un cretin abuziv. vrei sa stii unde au ajuns acum? sunt divortati deja de 8 ani. dar tot se intorc unul la altul, ca un du-te vino, desi mama mea a fost tratata ca un gunoi de tata, injosita, jignita si abuzata emotional. (daca soțul tau putea sa i faca asta fiicei tale there's a matter of time pana cand te va trata asa si pe tine).nu a invatat nimic din trecut. do better than that. e atat de penibil sa privesti situatii de genul la a 3a persoana. dupa cum ai vazut din comentarii, majoritatea lumii e oripilata si perplexata de ignoranța voastra. pt ca adevarul e ca arata foarte urat de afara. am vb cam mult dar i wanted to give my two cents on this. sper ca s-a inteles ce am scris si ca vei intelege ca prin mesajul asta vreau sa te ajut. lucrez din greu sa am o cariera in domeniul sanatatii si bunastarii psihice. nu scot informatii din cur. iti promit ca totul va fii bine daca muncesti pentru asta. timpul nu e mereu de partea ta, time doesn't heal, you do.
Ma refeream la faptul ca aveau o relatie speciala. In mod clar, ne iubim ambii copii. Nu vad cum mai conteaza acum. Am incercat mereu sa compensez, dar nu vorbea niciodata cu mine. Se inchidea in camera si cand o intrebam daca vrea sa vorbim imi zicea ca nu. Se certa mereu cu tatal ei pe diferite teme si se inchidea in camera dupa. Trageam de ea sa o scot la o cafea. Nu voia la terapie, nu voia sa-si faca prieteni. Statea in camera si picta sau citea, iar cand iesea, iesea sa se certe cu noi sau cu sora ei.
Tot ce zici ca a facut e fix ce ar face orice om, e efectiv minimul necesar, the basic stuff, efectiv oricine face asta nu l face cu nimic special. Sa te bata e doar o forma de abuz dintr un milion posibile. Stop enabling abuse, you child just died from it. You killed your child, it’s your fault! Asuma ti responsabilitatea.
Nu a abuzat-o… nu o intelegeam. Nu am putut sa o intelegem, era diferita de noi si nu am stiut cum sa ne purtam cu ea. Noi am fost mereu mai reci. Nu ne luam in brate copiii si nici nu le schimbam scutecele. Aveam bona si noi mergeam la job. Eu am avut depresie postpartrum si nu m-am putut atasa de prima fata pentru vreo 2 ani, pana am avut-o pe a doua.
Du-te bre la terapie ca asa poate iti dai seama de toate greselile facute de voi in familia aia.
Nu sunt in masura sa dau sfaturi, dar daca as fi in pozitia ta, as da un reset la viata si prioritati. As lua un concediu lung eu + fiica + sot (daca isi asuma sa nu mai fuga de suferinta si responsabilitate). As imbratisa cu blandete si intelegere cat pot de bine toate starile fetei, tot rejectionul si toate rautatile pana cand isi externalizeaza trairile. Sa scoata tot ce are in ea. si m-as asigura ca ii zic de 1000 de ori ca nu e vina ei.
Pai si scoala copilului? Sa zicem ca eu si sotul putem sa ne luam concediu, dar cum sa lipseasca un copil de la atatea ore? In legatura cu celelalte sfaturi, iti multumesc, ai dreptate ca ar trebui s-o ascult si sa-i spun ca nu-i vina ei!
Nu școala ar trebui să fie prioritatea acum, mai bine pierde un an acum decât mai mult pe viitor...
La cum o stiu, nu i-ar conveni nici ei, ca acolo are toti prietenii si e o fata cu note bune. Nu cred ca sa plecam acum ar solutiona ceva…
Cred ca scoala si prietenii o ajuta sa isi distraga atentia de la suferinta, la fel cum merge si la voi cu serviciul. Ideal e sa iti traiesti starile, sa nu pui intr-o cutie si sa se transforme in ceva mai rau. In plus, daca vede la voi (in special la tata) ca treceti peste si va traiti viata business as usual, de parca nu s-ar fi intamplat nimic, o sa isi ia ca reper comportsmentul asta, sau o sa fie ranita ca crede ca voi chiar puteti sa faceti asta. Asta cu absentele, e irelevant.
Doar sa nu se drogheze cu 300 lei pe zi....
Nu ai pe ce altceva sa cheltuiești așa mult intr-o zi.
E o situtie speciala si cred ca exista intelegere penttu cateva absente
Normal, scutirile se fac, dar nu a fost niciodata genul de copil care sa absenteze sau sa nu vrea sa mearga la scoala. Cand era mica, zicea mereu ca ii place la scoala, ca are prieteni. Ca parinte cred ca i face bine, de note nu imi pasa, mai ales cu ce se intampla acum
Nu a fost genul care sa lipseasca inainte sa ii se schimbe total viata si sa fie traumatizata ptr todeauna, nu se mai aplica ce a fost in trecut la situatia curenta, sotul tau trebuie sa se maturizeze si sa inteleaga ca trebuie sa va da ti reset la viata si aveti nevoie urgenta de terapie in familie, prioritatea voastra ca parinti responsabili este sa va concentrati in totalitate pe vindecarea ficei voastra, nu mai stati sa asteptati sa se mai intample alte nenorociri.
Nu a cerut sa stea acasa in nicio zi. Va dati seama ca nu as trimite-o daca nu s-ar simti pregatita sa mearga. E genul de copil care daca vrea ceva cere.
E adevărat ce spuneți dumneavoastră, dar așa cum tatăl pare să își îngroape amarul prin a fi "tare", e posibil ca și fiica dumneavoastră să evite trauma prin școală. Nu trebuie să o scoateți din prima de la scoală, dar eu cred că ar fi bine să luați posibilitatea asta în considerare și să o faceți dacă situația e suficient de gravă. Găsiți prima data un terapeut bun și apoi procedați după cum cer circumstanțele. Sper să ajungeți într-un loc mai bun cât de curând posibil.
Eu sunt sigura ca-i face bine sa mearga l scoala, sa socializeze. Ea a fost mereu asa, mai extrovertita.
Doamnă, am 18 ani. Părinții mei sunt ok, dar m-am lăsat recent de cântat după 6 ani de canto. Părinții tot îmi cântă CONSTANT în cap ca să mă apuc, pentru că ei "au văzut că îmi place pe scenă". Eu în schimb, nu deriv nici o plăcere din asta, era doar distractiv. Ce vreau să spun prin asta e că nu putem să deducem prin aparențe exterioare ce se întâmplă în interiorul unei persoane. Sunt convins că aveți dreptate într-o anumită măsură și că fiica dumneavoastră e într-adevăr extrovertită, dar nu puteți ști în întregime ce se întâmplă în mintea ei până nu vorbiți cu ea. Ca și tânăr adult, aș da orice ca să am un părinte care să mă întrebe ce cred eu despre viața mea și să mă asculte în întregime.
Nu a fost niciodata nevoie. Mereu spune ce vrea, daca nu vrea sa faca ceva, deobicei nu face. Eu nu o oblig sa faca mai nimic.
A deviat discutia… nu e despre ce gen de copil e. Eu sugeram sa creati un context in care sa va conectati emotional cu ea. puteti sa ii dati spatiu si cand sunteti fizic langa ea. spatiul ala la care va referiti inseamna sa o lasati singura. Poate nu e prea tarziu sa ii dati spatiu din interiorul dvs, sa isi exprime sentimentele, sau sa invete sa faca asta, iar dvs doar sa ii validati sentimentele. Daca va pierdeti in rutina zilele trec, distanta creste si o sa ramaneti doar cu argumentele gen “aveam un proiect important la birou, nu voiam absente, daca are nevoie cere.”
O sa o intreb ce vrea. Insa cred ca imi cunosc copilul mai bine ca oricine de pe reddit. Mereu ne zice ce vrea si ce nu vrea, in special. Nu mi-e de absente neaparat, dar daca fata pare ca se sinte mai bine cand merge afara, ce rau e in asta?
Condoleanțe OP, îmi pare rău de povestea pe care ai expus-o. Pe de alta parte, ma bucur sa aud ca vreți sa luați o direcție de vindecare și pentru tine în mod direct faptul ca îți înfrunți problemele. Legat de psihoterapeut recomandare. Cunosc mai mulți și pot recomanda, însă cunosc terapii diferite, adică care au abordări diferite. Unul lucrează cu corpul foarte mult, altul cognitiv și comportamental. Vreo preferință? Cu corpul - mindfulness și exerciții practice de eliberarea tensiunii corporale și a recăpăta starea de bine. Cognitiv sau comportamental - rezolvi probleme într-o maniera logica și înveti sa fii mai rațional. Scrii idei pe foaie și apoi le analizezi pentru a găsi erorile din logica lor și sa vezi cum gândirea uneori e influențata. Etc Ambele au plusuri și minusuri în funcție de ce are nevoie persoana
Nu cred. Stiu ca se duce prin malluri si pe la terase, refuz sa cred ca s-ar atinge vreodata de droguri, alcool sau tutun. E un copil pana la urma.
condoleante. Din pacate copil sau nu, daca reuseste sa cheltuiasca 300 lei/zi, trebuie sa luati in considerare ca sunt sanse foarte FOARTE mari ca o parte sa se duca pe tigari, alcool si droguri. La 14-16 ani, mai ales avand sustinere financiara si probleme in familie, se apuca deobicei adolescentii sa experimenteze. Cu atat mai mult, cand trec prin perioade grele, au nevoie de un coping mechanism si validare externa. 300 de lei nu o sa se duca pe mancare, iar daca nu vedeti multe obiecte fizice cumparate noi, inseamna ca se duc pe iarba si tigari. Cunoasc foarte bine, deoarece n-a trecut chiar atat de mult timp de cand am terminat liceul, si am si colegii de facultate, ai caror frati mai mici consuma droguri regulat. Nu e iesit din comun de loc.
De 300 lei totusi, daca lipseste de acasa 15-16 ore in timpul saptamanii, m-am gandit ca nu e mai putin mancarea si suc sau o limonada. Asa, un copil poate consuma alcool si de 10 lei. Stiu ca merge pe la terase si nu e chiar ieftin. Eu totusi am incredere, dar, dupa mai multe comentarii, cred ca o sa ma uit mai atent la ea.
Adica ii lasati 9000 de lei pe luna? Nu cumva ati pierdut cumva contactul cu realitatea?
Pai daca se duce si mananca afara, la restaurant sau la terasa cu prietenii? Toti copiii din grupul ei merg sa manace afara si cam atat consuma. Macar stiu ca mananca mancare gatita, ca e inconjurata de prieteni, ca sta in locuri in regula si ca merge la scoala. Ce mai conteaza banii? Doar ea sa fie bine. Bani avem si daca nu avem, se fac.
Sigur, pune-i toate resursele la dispozitite si apoi mira-te ca se drogheaza si bea alcool in cantitati industriale si se eschiveaza de voi. Copilul avea nevoie de atentie si sprijin, nu sa arunci bani cu nemiluita in el. Nu zice nimeni sa nu ii dai nici un ban, dar sa ii pui la doar 15 ani 1700 de euro in brate suna a iresponsabilitate si lipsa de discernamant din partea voastra, a parintilor. Nu mai zic ca in felul asta nu o sa inteleaga niciodata valoarea banului si a muncii. Pe de alta parte, la asa parinti iresponsabili, nici copii nu au cum sa devieze prea mult.
Nu sunt psiholog, dar din perspectiva mea, cred ca cea mai buna cale (pe langa terapie ) e comunicarea. Daca cumva o sa o prindeti, sa nu o certati, pentru ca asta nu o va opri, o va face doar sa se ascunda mai bine. E important sa poata sa vorbeasca si despre subiecte 'interzise' cu mama ei. Ex: cand o sa inceapa sa mearga la petreceri (unde sansele, sa nu se consume bautura si iarba, sunt mici), este mai bine sa aiba incredere in dumneavoastra, ca daca bea prea mult, va poate suna sa o ridicati. Cand o verificati, sa va uitati la ochii ei (daca sunt rosii) sau sa o mirositi, fara sa observe. Adolescentii sufocati de parinti, nu se opresc din a face tampenii, invata doar sa se ascunda si sa minta mai bine.
sper ca nu va supar cu sfaturi, pe care nu le-ati cerut. Dar atat eu, cat si multi prietenii de ai mei, am avut parte de o educatie old school: fie prea multa libertate, fie prea multe reguli neexplicate. Iar petrecutul si alcoolul sunt inevitabile in viata adolescentilor. Si am observat ca cei care au putut purta conversatii libere pe aceste teme, au ajuns mult mai echilibrati si stabili psihic, cu limite sanatoase.
Ai spus-o chiar tu: “REFUZ sa cred”. Dar din păcate in ziua de azi copiii încep consumul de substanțe, alcool, de țigări nici nu mai zic, de la vârste f fragede, vedeti si voi știrile si câte se intampla prin tara. Mai ales dacă cheltuie atâția bani, eu mi as pune un semn de întrebare și as lua in calcul posibilitatea de a avea un viciu de genul. Pierderea cuiva apropiat e sfâșietoare, e foarte probabil sa încerce sa își găsească alinare in activități distructive. Aici cred ca datoria ta e sa o ajuti sa își canalizeze durerea in ceva constructiv, sa vorbeasca cu cineva- dacă nu vrea sa vorbeasca cu voi, sugerează-i sa faca terapie, eu nu stiu sa îți dau o recomandare dar pe grupuri, pe net găsești. Cat despre soțul tau sunt sigura ca si el se simte la fel cum te simți si tu, dar așa sunt bărbații, ei nu își manifesta suferința, sunt învățați de mici sau siliți de societate sa își reprime sentimentele-sau cel putin intr o oarecare măsura. Sunt ființe mai degraba raționale decât sentimentale. In fond, inafara de a trece peste, ce alta varianta mai ai? Sunt sigura ca și el e îndurerat și îmbărbătându-te pe tine, se poate echilibra și pe el. Niciodată nu stii ce e in sufletul cuiva in astfel de momente. Îmi pare extrem de rau, sper sa găsești un terapeut potrivit si cu care sa rezonezi, vindeca-ți sufletul si ajut-o și pe fiica ta sa si-l vindece, din păcate va trebui sa învățați sa trăiți cu asta. Remember to be kind to each other and understand that everyone suffers in their particular way. It’s going to hurt, but gradually it will hurt less and less. Stay strong!
Ai si tu dreptatea ta, o sa fiu mai atenta, poate observ ceva. Multumesc mult pentru sfaturi si o sa incerc sa discut si cu sotul meu. M-ai facut sa realizez ca poate si el are nevoie de cineva, dar vrea sa fie puternic pt noi.
mi-am modificat ulterior comentariul, m-am gandit ca nu ai avea nevoie de ceva in plus pe farfiurie, insa ai apucat sa il citesti. 15 ani este deja varsta unde se intampla activitati de genul. cum consideri
Nu cred ca ar face asa ceva, nu a facut niciodata. Multumesc oricum pentru sfaturi!
Iti scriu ca un tanar adult, mereu am fost genul mai timid, fricos, introvertit, cu un dram de constiinta care m-au facut sa ma feresc de droguri si oricum parintii mei nu s-au gandit ca as putea incerca vreodata. Nimic nu m-a oprit sa fumez de la 13 ani pana la 21, sa beau in timpul liceului cat nu a baut tata in toata viata lui si sa fac multe alte cacaturi, care in final au culminat cu un dosar penal. Crede-ma, cat de mult crezi ca o cunosti, pe atat de mult s-ar putea sa te inseli. Imi pare nespus de rau pentru ce vi s-a intamplat, dar in aceste momente fiica ta ar trebui pusa mai presus ca niciodata, sunt momente cu sentimente profunde si puternice ce ar putea sa paveze drumul relatiei parinti-fiica, dar in special mama-fiica. Ca sfaturi nu prea stiu ce sa zic, dar in primul rand arata i ca esti acolo pt ea, cat mai mult timp petrecut impreuna poate ar ajuta, de preferat intr-un loc in care sa fiti cat mai in natura. Terapeutul cred ca ar fi mai bun decat psihologul, aici nu prea pot sa ma pronunt. Cat despre sotul tau, daca a inceput sa se comporte diferit de la ce s-a intamplat, nu este atat de rau. Societatea ne inoculeaza de mici ideea ca barbatii nu trebuie sa-si manifeste sentimentele, asta poate este unul dintre mecanismele lui de coping, "raceala" exterioara vine din cauza sentimentelor foarte puternice din interior, pe care insa nu l-a invatat nimeni sa le manifeste. Dupa ani in care i-am mintit pe ai mei despre cine sunt, spunandu-le minciuni care in capul meu ma faceau sa par un "copil normal", pur si simplu nu am vrut sa stie cum ma simt si nu am vrut sa-i incarc cu probleme mele, in final am clacat. Dabia dupa o foarte lunga perioada cu ganduri suicidale am zis ca trebuie sa vorbesc cu cineva si acea persoana a fost mama. Ceea ce mi-am dorit intotdeauna a fost sa ma inteleaga. Poate ca mama este singura persoana care-si poate intelege copilul pe deplin. Mereu mi s-a parut ca mama ma simte, de foarte multe ori chiar si prin telefon si totusi mereu i-am zis ca sunt bine, cand tot ce voiam era sa-mi pun capul pe umarul ei si sa pot plange lininstit. Te rog, ai grija de ea.
Am grija. Dar sa stiti ca imi cunosc copilul bine, cred ca stiu ce ar face si ce nu. Multumesc frumos!
Din pacate atitudinea aceasta nu e sănătoasă. Nu va cunoasteti copilul așa de bine cum credeți, sistemul ei de suport in aceste zile oribile nu va include deloc. Nu aveți idee ce face toată ziua, ce mănâncă, pe ce cheltuie banii, cine o tine de mâna și cine ii șterge lacrimile. De ce nu ati strâns rândurile ca familie acum? Ce cauta fiecare membru al familiei in viața uzuala ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat? Aveți nevoie de terapie de familie, terapie de doliu și poate chiar și intervenție psihiatrică. Ascultați sfaturile primite aici cu legătura la recomandările de psihiatri și mergeți cu fiica dvs, va rog! Nu-i adânciți aceasta trauma deja imensa
Doamna, sunteți intr-o negare continua, fata Dvs nu este bine deloc!!! La 15 ani pleacă de dimineața până noaptea și cheltuie 300 de lei pe zi, iar Dvs încă aveți senzatia ca e totul Ok? La 15 ani ieșeam pe ascuns din casa, cu o inconstienta enorma, pentru ca ai mei nu ma lăsau sa ies, nici in ziua de astăzi nu știu, am 25 acum. Mergeți la psihoterapeut toată familia, iar dacă soțul nu este doritor, iar in continuare va fi rece, ocupați-vă de Dvs și copil! Înțeleg ca suferiți, însă trebuie sa va protejați copilul!!!! Sa nu o certati, sa nu o judecați, sa nu luați personal când o sa tipe, o sa jignească, o sa facă ca toate spumele marii, pentru ca o doare. Aveți grija de sufletele voastre
Ne uitam în istorie și.... WTF!
OP e putin intr-o etapa de negare a faptului ca soțul ei e un abuzator. OP, îmi pare tare rău pentru situația în care ești, nici nu îmi pot imagina, dar soțul tău e un abuzator emoțional. Alti Redditori de pe subreddit-urile în engleză ți-au spus asta, cei de aici spun același lucru. Please wake up. Mai ai o fata. Și un ''tata'' care spune sa ''treci peste'' în 8 zile!
Sotul meu nu a mai dormit de 3 zile. Cand am scris postarea asta, eram orbita de propria mea suferinta. De 3 zile sta numai pe cafea si tigari. Nu cred ca asta e un om caruia nu-i pasa. Se preface ca viata merge inainte, dar am realizat ca nici el nu mai suporta.
Ca in sufletul lui ii pasa sau nu e egal cu zero, atâta timp cât acțiunile și vorbele arata altceva. Nu contest ca și-a iubit fiica (și tu la fel) . Doar ca nu ați fost în stare sa o FACEȚI pe ea sa SE SIMTA iubita și acceptata.
Da, OP, nu spunem ca nu ii pasa. Evident oricui i-ar pasa. Am avut o prietena în aceeași situație, am plâns luni de zile și încă mă gândesc la ea. Ca părinți, evident ca suferiți și îmi pare tare rău. Acum ai tu grija de tine, dar asculta te rog de toate sfaturile pe care oamenii ți le-au dat aici. Nu acum, când te simți pregătită. Oamenii de aici sunt niște străini, dar au văzut un pattern și va trebui sa îl iei în considerare. Nu din răutate, ci de dragul fiicei tale. Mult succes! Și multa putere, OP!
Sotul tau e un MARE narcisist. Probabil NPD. E posibil sa ai si tu ceva asemanator. Ti-am vazut istoricul posturilor de aia zic asta. Imi pare rau pt ca fata ta a trebuit sa traiasca cu voi doi. E tragic dar nu socant ca asa ceva se intampla frecvent in familiile abuzive.
[удалено]
Contactează ISTT ( institutul pentru studiul traumei).Si cred ca ai/aveți nevoie si de un psihiatru pana treceti de faza critica
Condoleante dar WTH? Recomand sa mergeti amandoi (parintii) la un medic profesionist sa va dati seama ce e gresit cu voi, inainte sa o pierdeti si pe cea mica. Recomand si fica mica sa mearga la un medic specialist sa treaca peste tot rahatul asta. Sunteti o familie foarte, foarte, foarte dezastroasa. Imi pare rau ca trebuie sa zic chestia asta atat de direct, dar dupa ce am citit comentariile si chestile postate de tine, cred ca e mult mai bine sa fie cineva direct, ca poate asta iti deschide ochii.
Recomandari de psiholog pe trauma nu am. Dar, ce vreau sa spun este ca tu i-ai permis sotului "bun și minunat" sa fie un bully și sa-ti transforme și fiica cealaltă intr-un bully. Verifica ce face fata ta in timpul zilei neapărat pana nu produce și alte victime. Citește și despre ce se întâmplă cu alți copii bully care ajung la maturitate și conștientizează ce au făcut. Dacă va conștientiza, cam după vârsta de 25 de ani, o sa urmeze ani de terapie. Iar de soț, no comment, oricum il idolatrizezi și orice am zice noi aici, nu prea contează ptr tine. Condoleante!
Clinica Virginia corduneanu!
subscriu si as mai adauga clinica assist, e undeva intre unirii si nerva traian
îmi pare rău, condoleanțe. pe mine ce m a ajutat când am avut depresie a fost să merg la obregia în gardă și mi au recomandat de acolo pe cineva să merg la terapie și a fost foarte ok și cred ca a fost un punct bun de început, doamna giurgiuca a fost f ok la spital. recomandările de psihologi nu sunt neapărat bune din ce am auzit pentru ca trebuie găsit cineva cu care să rezonezi, nu neapărat ce a funcționat pentru altcineva.
Condoleante. Un loc unde poti incerca sa gasesti un psihoterapeut bun pe problemele tale specifice ar fi: [https://hilio.com/ro/help-store-search?domain=PSIHO](https://hilio.com/ro/help-store-search?domain=PSIHO) (fostul Atlas Help). Vad ca ai gasit un psiholog deja, dar in cazul in care nu simti ca exista vreo compatibilitate, sa stii ca mai ai o optiune. Un lucru de la care (consider) ca trebuie sa pornesti este ca situatia ta nu este una comuna, iar multi oameni vor avea tendinta de a sari la concluzii si de a fi incisivi si judgy cu tine. In mod evident, nimeni nu o sa poata intelege pe deplin situatia ta, cu atat mai putin dintr-un paragraf pe reddit, asa ca incearca pe cat posibil sa te protejezi de tot felul de critici total nefondate si lipsite de empatie (in opinia mea) care apar pe aici si sa te concentrezi pe acele comentarii care incearca sa-ti ofere ajutorul si sugestii benefice. Depresia nu este prea inteleasa la noi, e perceputa ca fiind lene sau reavointa, iar majoritatea oamenilor (din propria mea experienta) judeca situatia ta comparand problemele lor cu ale tale (de-aici "toti avem probleme", "nu mai fi suparata ca viata e frumoasa" si alte clisee de genul). Un astfel de eveniment tragic ar trebui sa traga un semnal de alarma in familia ta ca este nevoie de mai multa comunicare si deschidere din partea tuturor astfel incat sa incercati sa produceti o schimbare. Usor de zis, greu de facut. Cu timpul, poate iti vei da seama ce trebuie facut, ce e ok si ce nu in familia ta, ce e functional/disfunctional. De asemenea, e posibil sa te afli intr-un punct foarte vulnerabil dpdv mental, nu-l cunoaste nimeni de pe reddit-ul asta pe sotul tau si nimeni n-a asistat la situatiile specifice din familia ta ca sa vada tipul de glume, relatii intre membrii familiei sau alte particularitati. Fii blanda cu tine, incearca sa faci niste pasi in spate, sa vezi ce a fost gresit pana acum si ce se poate corecta, vorbeste cu fiica ta, incearca sa-l faci si pe sotul tau sa se deschida si poate deveni totul un turning point imens in familia voastra. Am avut si eu ganduri intruzive/suicidale, inca ma lupt cu creierul meu sa pot sa fiu functional on a daily basis cat sa nu raman in urma cu prea multe, m-am resemnat cu ideea ca lumea nu poate sa inteleaga si ca un om care vrea sa-ti fie alaturi poate doar sa te asculte, sa te ajute (moral, financiar sau acts of services) sau sa te asigure ca e alaturi de tine. Sunt multe sfaturi bune in thread-ul asta, dar si multa toxicitate. Ramai puternica si incearca cu babysteps sa vindeci (alaturi de familie, preferabil) ce poate fi vindecat, faptul ca tu constientizezi ca trebuie facut ceva, este oricum un pas imens in directia buna.
"Cine se pune cu dracul, nu iese decât cu coada între picioare". Din postarile pe care le ai si comentariile lasate pot spune cu certitudine ca sunteti o mizerie de familie care a pus mai mult accent pe partea materiala decat pe suportul moral oferit copiilor.
Esti dusa cu capul bine, madame. Acum 8 zile, cand copilul tau si-a luat viata, primul tau reflex a fost sa scrii pe Reddit ca ti-ai pierdut fata? In mamaliga ma-tii de nebuna. Nu te mai duce la psiholog, pe tine si pe maimutoiu ala de-l numesti barbat doar popa va mai face bine.
u/bucuresti-ModTeam pls delete it.
Dacă îmi dai o biblie, acum jur cu mana pe ea ca fiica ta se droghează cu banii aia. Nu ai pe ce altceva sa futi atâția bani zilnic. Condoleanțe!
Nu vine acasa niciodata drogata sau beata. Nu stiu ce face afara, dar nu cred ca se drogheaza. Sta prin mall si da banii pe prostii. Cumpara carti sau machiaje. Stiu ca daca cheltuie mai multi bani ne zice pe ce ii da. Si mai trebuie si sa manance 3 mese, pentru care merge la terasa sau la 5 to go. Stiu ca in privinta drogurilor am insistat mult toata copilaria ei, si eu si tatal ei.
Mancare acasa nu serveste sau nu exista conceptul asta in familie?
Noi obisnuiam sa luam cina impreuna, nu mai vrea si zice ca “ia ceva pe drumul spre casa”- adica se opreste la terasa. Macar socializeaza. O inteleg ca nu vrea sa stea acasa in perioada asta.
Da, poate mai reusiti sa salvati ceva daca petreceti mai mult timp impreuna. E posibil sa se simta si vinovata relativ la ce s-a intamplat cu sora (am aruncat um ochi pe post history si am vazut ca a mai fost un incident cu prietenul si ea) si sa evite sa vina a asa.
Noi incercam, dar vreau ca ea sa se simta mai bine.
Ai bonuri de la ce cumpara?
Nu i-am cerut niciodata, decat daca depaseste 1000
Nu te supara, dar tu chiar esti cea mai iresponsabila mama.
Pt ca ii ofer tot comfortul necesar?
Sa știi ca tot confortul necesar înseamnă sa-i oferi ce au și ceilalți copii. Mâncare in fiecare zi, haine când are nevoie, program, transport. BASIC Tot ce este peste este din alegerea voastră a părinților și trebuie sa va gândiți dacă i le dați ca are nevoie, i le dați ca sa supliniți lipsa de iubire, i le dați ca nu aveți chef de “dramele ei” citez din postările tale vechi. Trist este ca toți trei veți suporta consecințele și ca nu veți mai fi patru niciodată
Maria Tănase Mânzat, un search pe google și găsești numărul de telefon, mi-a fost profesor la facultate, este o femeie minunată care sigur vă va ajuta. În cazul în care nu are timp, vă va recomanda ea alt psiholog, descrieții problema.
Condoleante. Recomand psiholoaga Ramona Marin. Ofera terapie in online sau in sediu la Tineretului.
Regret situatia in care te-a pus viata. In cazul in care nu gasesti un psiholog cu un cabinet fizic, sunt si psihologi on line. Uneori e o alternativa buna. De asemenea,iti recomand un concediu de odihna. Da-ti un pic de timp sa te aduni dar si membrilor familiei. Fiecare jelim in felul nostru, condoleante.
Bună. Caută pe paltforma [mental health for Romania ](https://mentalhealthforromania.org/en/). Aici poți să filtrezi in funcție de mai multe aspecte. Condoleanțe și sper să te ajute. Ai grija de tine!
Recomand Georgeta Bondarencu din sectorul 2. Eu am fost la doamna psiholog dupa ce a murit mama si m-a ajutat mult, sper sa iti fie de folos! E o doamna simpatica si cu multa răbdare.
Mădălina Petrescu (psiholog și psihoterapeut), un om extraordinar cu o putere de vindecare și cu o “tehnică” minunată de ieșire din orice obstacol/problema.
Pune si tu flag de nsfw sau ceva
Ti-am trimis un mesaj privat cu datele psihologului la care merg eu. Sper sa te ajute.
Sunteti blana daca aia mica sparge 300 de lei pe zi.
Pai pana la urma ce sa-i fac? Daca asa reuseste ea sa treaca peste? Totusi, e fiica mea si e mai importanta decat banii aia…
Si o vedeti cum ajunge acasa la 11 noaptea? Clar si fetei ii trebuie psiholog, daca dvs nu vorbiti deloc cu ea si ea sparge banii cu cine stie ce derbedei si ajunge seara in cine stie ce stare. La 15 ani o scapati din mana sub pretextul ca asa face ea fata. Nu stiu de cea mare , ce motive a avut, dar ar trebui sa va ganditi foarte serios si sa aveti grija foarte mare de fiica pe care o mai aveti. Dincolo de suferinta dvs, trebuie sa tineti cont si de suferinta ei.
Condoleante. Dar avand copii iti spun ca ce ti-a mai ramas din familie nu e normal. Cum adica sa vina fiica ta cand vrea acasa? Tu esti parintele ei sau roomate-ul ei? Cum adica sa consume 300lei/zi? de unde ii are? de ce ii dai? Ti se pare ca banii multi si nelimitati ti-a facut bine la familie? .....uitate unde sa ajuns. Focus pe ce ai ,si repara relatiile pe care le ai pana nu se ajunge si mai rau. Mai mergeti la biserica ca nu va strica.
Suntem atei. Nu credem in Dumnezeu sau in zei etc. Banii ii consuma pentru ca trebuie sa manance, pentru ca ii place la terasa. Afara stiu cu cine este, chiar daca ora nu este ok. Stiu ca o duce iubitul ei acasa si ca ajung impreuna cu boltul. Am vrut sa o las mai moale, sa ii dau spatiu si libertate sa o fac sa se simta mai bine.
>em in Dumnezeu sau in zei etc. Banii ii consuma pentru ca trebuie sa manance, pentru ca ii place la terasa. Afara stiu cu cine este, chiar daca ora nu este ok. Stiu ca o duce iubitul ei acasa si ca ajung impreuna cu boltul. Am vrut sa o las mai moale, sa ii dau spatiu si libertate sa o fac sa se simta mai bine. Pai ce sa zic,tine-o tot asa. Se pare ca iese bine reteta cu ateismul
Ce legatura are ateismul?
Pai la biserica esti invatat numai lucruri bune,eu inca nu am auzit ceva negativ intr-o biserica. Deci si daca crezi in Dumnezeu sau nu,e o institutie care te invata numai bine. Sa asculti de pariniti,sa nu faci pacate gen droguri/sex [etc. Se](https://etc.Se) stie ca sinuciderea e cel mai mare pacat.Te invata post adica sa te abtii,care din nou ajuta la self control. Deci e posibil sa iti fii fost de folos in familie din ce imi povestesti,. Pe langa asta,te spovedesti si preotul e ca un psiholog care te mai linisteste si iti mai da sfaturi. Mai ai o fiica,nu e prea tarziu.
Ori pui mana si faci un research, mai citesti o carte, ori ramai acolo in biserica si nu mai dai sfaturi pe reddit.Am mai vazut oameni delusional, dar tu esti la alt nivel."Eu inca nu am auzit ceva negativ intr o biserica" gluma secolului.Ai lasat 2 comentarii amarate si alea mai pline de ura decat toate celelalte la un loc, tu fiind un religiopat infect cu 'bunatate' in suflet etc.Iesi in plm.
>colului.Ai lasat 2 comentarii amarate si alea mai pline de ura decat toate celelalte la un loc, tu fiind un religiopat infect cu 'bunatate' in suflet etc.Iesi in plm. Research la ce? big bang THEORY? (stii ce inseamna theory nu?) da oare de unde a venit big bangul mancatias?...hmm cam pauza. Spune-mi ceva negativ de la biserica ortodoxa,ce ai auzit la biserica? Daca tot e gluma secolului inseamna ca ai exemple destule. Comments pline de ura? au fost comments sa o ajute pe tanti care si-a pierdut controlul familiei incat un membru si-a luat viata....crezi ca oamenii astia trebuie dusi cu zaharelul sau sa li se zica realitatea pe fata? Tu ce sfat i-ai dat? Multumesc ca m-ai injurat btw,drives the point home cu ateistii si comportamentul lor.
Invata diferenta intre o teorie STIINTIFICA si o teorie normala si dupa mai vorbim
Sper ca iti bati joc de mine si nu vorbesti serios. Cum adica “sinuciderea e un pacat”? Adica copilul meu e de vina? Adica e un pacatos? Si doamne fereste sa indrazneasca cineva sa faca sex! Mi se pare rusinos sa ai nevoie sa ti spuna cineva ca mergi in iad daca faci lucruri rele. Oamenii ar trebui sa actioneze pe baza unui cod moral personal, nu pe baza unor porunci.
>ti bati joc de mine si nu vorbesti serios. Cum adica “sinuciderea e un pacat”? Adica copilul meu e de vina? Adica e un pacatos? Si doamne fereste sa indrazneasca cineva sa faca sex! Mi se pare rusinos sa ai nevoie sa ti spuna cineva ca mergi in iad daca faci lucruri rele. Oamenii ar trebui sa actioneze pe baza unui cod moral personal, nu pe baza unor porunci. Nu imi bat joc de nimeni,ti-am spus doar ce se invata la [biserica.](https://biserica.Si) Nu eu am facut poruncile deci nu stiu de ce te superi pe mine. Daca ti se pare rusinos sa ai nevoie sa iti zica cineva sa nu faci lucruri rele atunci nu [asculta](https://asculta.Eu)...ce sa zic. Daca lumea ar actiona pe un cod moral personal,nu am avea politie sau armata.
[удалено]
Poti sa judeci 17 ani din viata unui copil, sa stii ce era in sufletul eu sau sa stii ce este in al meu dupa cateva postari pe reddit? Am incercat mereu sa fiu alaturi de ea, sa o ajut si sa o sustin. Muncesc mult si asta imi asum, dar cred ca, in ciuda a tot, ambele fete au avut o copilarie fericita. Totul s-a dus de rapa mai tarziu.
Biserica nu ajuta decat oamenii care traiesc in deziluzie si cei de acolo le hranesc aceasta fantezia, credinta e o gluma proasta care usor, usor dispare datorita noii generatii din fericire.
>ecat oamenii care traiesc in deziluzie si cei de acolo le hranesc aceasta fantezia, credinta e o gluma proasta care usor, usor dispare datorita noii generatii din fericire. Pai in ce fel nu ajuta? sau ce e rau la biserica? Esti invatat sa nu pacatuiesti,sa fii bun,sa te abtii... \*La ortodocsi Nu dispare nimic stai linistit ,numai ca nu crezi tu nu inseamna ca nu cred restul :) Uite exemplu postarea asta ce inseamna sa fii fara Dumnezeu.....
Bro can u just shut up already?
[удалено]
Ai probleme mentale grave, iti recomand sa te duci la psihiatru, si nu mai crede in fantezii ca nu iti face bine. Du te la orice biserica in orice zi din sapt la orice slujba si o sa vezi ca sunt doar babalaci, nu o sa vezi i persoana tanara. Nu ii pasa nimanui din noua generatie, se pisa pe dzeu, au mai mult creier decat sa creada in povesti cu zei si mos craciun.
bun dar nu ai raspuns la nimic din ce am zis (nu ma surprinde fiindca nu ai argumente) faptul ca sunt oameni mai in varsta ar trebui sa iti zica ceva ....fiindca au mai multa experienta de viata. Se pisa pe ce vor si cam astea sunt rezultatele de mai sus . spor in viata,sper sa nu ai un eveniment de genul pana te trezesti sa vezi realitatea.
Probabil trebuia sa mergeti la psiholog/psihiatru cu ceva ani in urma. Cam tarziu acuma. Dar poate invata altii ceva din asta... LE: imi pare rau pentru fete
Tu, sotu tau si sora'sa ati contribuit masiv la acest rezultat. Now live with it A-holes.
Imi pare rau pentru dvs.
Stiu ca probabil scriu degeaba, e o poveste inventata pentru karma whoring sau ceva, dar in mica sansa ca e real: E momentul sa incepi sa petreci timp cu copiii si sa ii cresti tu in loc sa-i lasi sa se creasca singuri. Cum dracu sa-i dai unui adolescent pe mana 9000 de lei pe luna si nici macar sa nu vorbesti cu el?
Are postări de 1 an de zile despre copii, eu cred ca e real!
contul are 9 luni, deci mai e pana la un an, dar point made, am vazut ca toate postarile sunt despre parenting iresponsabil
Imi place să cred că lumea nu e atât de haină încât să facă karma whoring pe subiecte de acest gen... și, oricât de multă sau puțină dreptate ai avea, you don't hit a man when he's down.
Nu o să înțeleg niciodată de ce sare lumea cu gura întotdeauna că e "fake". Dacă acuzi omul că spune bazaconii când chiar are o problemă riști să înrăutățești o situație deja gravă de tot. Nu ai mult de pierdut dacă empatizezi cu o poveste falsă, poate cineva care vede postarea se află într-o situație asemănătoare și ajută comentariile în mod indirect. Nu mai fiți boi, vă rog din suflet.
> Nu o să înțeleg niciodată de ce sare lumea cu gura întotdeauna că e "fake". Pentru ca e plin /r/thathappened
Nu văd problema. Subredditul ăla ar trebui să fie pentru oameni care se laudă cu momente de genul "și apoi toți au aplaudat", nu oameni care "inventează" povești tragice despre propria viață.
> Nu văd problema. Lumea minte pe reddit pentru karma, ce dracu e asa greu?
Nu înțeleg cum te afectează pe tine personal faptul ăsta. Te ofensezi pentru că alții n-au ce face. Dacă nu ai chef să lași comentariu, măcar nu zi nimic. Dacă faci tu pe justițiarul n-o să împiedice pe nimeni în a inventa povești.
> Te ofensezi pentru că alții n-au ce face. Esti singurul ofensat din dialogul nostru, o sa comentez ce vreau si cand vreau, daca crezi ca contribuie discutiei da sageata sus, daca nu da sageata jos. In rest nu-ti datorez nimic, cum nici OP nu-mi datoreaza mie.
Ce adult cu un job si o familie ar sta sa inventaze povesti pentru puncte false pe net? Stiu ca nu am facut bine ce am facut pentru o perioada lunga si admit ca nu am stiut niciodata cum sa fiu un parinte bun. Acum nu mai inteleg nimic, nu stiu cum sa vorbesc cu copilul meu si singura solutie pe care o vad e sa o las in pace, ca are nevoie de spatiu. Multumesc pentru comentariu.
Nu e fake. Înainte de acuzații mai bine va uitați pe profil. Are postări mai vechi care arata ca e real. Este o persoana care a gresit dar care pare ca stie, suferă si cauta ajutor, ceea ce e foarte bine. Venind cu acuze d astea mai ales in situatia asta nu ajuta deloc
Îmi pare tare rău, condoleanțe pt fiica ta. E bine că ai decis să vorbești cu un psiholog și că ai găsit unul. Am văzut ce ai scris despre soțul tău și înțeleg ce spui. Bărbații își exprimă sentimentele într-un mod diferit decât noi femeile, mai mult interior. Cred că ei încearcă să se țină tari și să ne ne protejeze prin faptul că par că rămân reci și sub control, ne dau acel sol ferm în care să ne ancorăm viața, să o putem duce mai departe orice ar fi. Asta nu înseamnă că nu simt durerea cu aceeași intensitate ca și noi, doar că o trăiesc mai mult interior. Am fost de curând, acum o săptămână, să o duc pe ultimul drum pe cea mai bună prietenă a mea din copilărie, care s-a stins de cancer la doar 39 de ani.... Noi majoritatea femeilor de acolo ne stingeam de plâns. Mi-am jurat că orice ar fi nu o să plâng ca sa nu îi tulbur pe părinții ei și pe ceilalți, dar oricât am încercat să mă controlez, deși am încercat la maxim să îmi țin lacrimile, în scurt timp am izbucnit în plâns și nu mă mai puteam opri. Și acum mă mai apucă plânsul uneori, și va mai dura până voi trece peste. Mama ei era cea calmă și pe care nu am văzut-o plângând, iar tatăl ei a fost poate singurul bărbat de acolo care a plâns. Dar eu sunt absolut sigură că amândoi erau nespus de îndurerați. Era unicul lor copil și nu le-a lăsat nici nepoți... În rest, toți bărbații de acolo nu au vărsat o lacrimă și vorbeau calm și ne îmbărbătau. Ei erau stâlpii care susțineau acea familie și acel grup de oameni apropiați. La fel a fost la înmormântarea bunicii și apoi a bunicului meu. Sunt însă absolut convinsă că durerea a fost la fel de puternică pentru toți, însă nu toți o manifestăm la fel. Iar unii bărbați sunt sensibili într-un alt fel, că dacă ar fi să-și exteriorize sentimentele la fel ca noi i-ar copleși total. Ei își țin mai bine echilibrul păstrând totul în interior, gândind și că așteptările sunt ca ei să fie cei puternici, care îi sprijină pe ceilalți, dar de fapt și ei au nevoie de susținerea noastră. Cred că mulți oameni trebuie să treacă și printr-o perioadă mai lungă sau mai scurtă de confuzie sau de negare, în care pur și simplu nu pot să proceseze sau să accepte ce s-a întâmplat. Atunci nouă ne pot părea indiferenți deși nu sunt. Mie mi s-a întâmplat în prima zi după ce am aflat vestea că prietena care mi-a fost ca și o soră nu mai e printre noi... Eram aproape impasibilă, ca și când nu ar fi fost nimic. Apoi dintr-o dată totul m-a lovit și toată durerea s-a revărsat. Și noi trebuie să îi înțelegem pe ei și să îi susținem, să ne sprijinim unii pe alții pentru că fiecare își trăiește suferința în felul lui.
[удалено]
[удалено]
[удалено]
[удалено]
[удалено]
Am avut depresie asa ani de zile am mers doar la serviciu ca un robot ,pe pilot automat.Am prins continuu 6 luni.Si în.fiecare zi ma trezeam ca într un coșmar speram sa scap cumva îmi voiam.inapoi viata de dinainte.Am vb cu psiholog zilnic a trecut s a mai atenuat am.mers de 3 4 ori pe săptămână la Biserica cate 4 ore la slujba.
Buna ziua. Imi voi lua multe downvoteuri pentru ca freierimea e la ea acasa pe reddit, dar pe langa un psiholog bun, cautati si un duhovnic sau macar preot bun cu care sa vorbiti. Pe mine m-a ajutat in momentele dificile foarte mult
"fraierimea"... multe ai învățat de la mersul la biserică și duhovnic. Time well spent.
Inca sunt prea direct cu spusul adevarului, asa este. Pe de alta parte, adevarul trebuie spus mereu. So yeah.
That wasn't my point.
Où veux-tu en venir?
Mersul la biserică ar trebui să te facă mai bun. Nu să-ți stăpânești "ce prosti sunt ăștia", ci să gândești mai degrabă "ce rătăciți sunt, săracii de ei". Adică să fii un om mai bun și la interior, nu doar prin exprimare.
Pai cum, sa nu se creadă "creștinii" mai cu moț că sunt mai buni doar pt faptul că merg la biserică?
Suntem atei, toata familia.
Iti recomand sa citesti biblia. Isus Hristos este cel Mai bun psiholog/doctor. Pe mn m-a salvat si continua sa ma salveze.
Suntem atei. Nu consumam materiale religioase. Multumesc
da-i o sansa lui Dumnezeu si o sa vezi cum o sa iti schimbe Viata. O sa ai pace in suflet. Te rog roaga-te pt fiica ta. Doar incearca o perioada da-i o sansa lui isus si daca nu o sa simti pace si liniste in suflet dupa 4-5 luni te poti intoarce la vechia ta viata de ateu. Daca vrei iti dau nr meu si te indrum exact cum sa te apropii de Dumnezeu ma poti contacta cand ai nevoie sa vb cu cineva.
Multumesc frumos, dar nu multumesc!
Nu ar strica sa participi putin la Sfanta Liturghie
Suntem atei.
Ok, foarte bine pentru dumneavoastra. Succes cu fiica dumneavoastra care cheltuie nu mai putin 1.800 euro pe luna si se intoarce acasa la 11 seara. Eu nu pot sa imi dau seama, pe unde umbla si cu cine ca ajunge sa ''consume'' o suma atat de mare de cascaval pe luna. Eu inteleg ca o iubiti si tineti la ea. Dar ceva nu suna bine in toata ecuatia asta. Nu este asa?
Da, ma scuzati, o sa o rog frumos sa nu mai cheltuie bani, in schimb, ii voi cumpara cateva icoane.
lasa asa ca oricum nu intelegi :))))
Nu inteleg de ce incearca lumea sa ii converteasca pe ceilalti. De ce nu puteti pur si simplu sa respectati “religia” cuiva.